Decizia civilă nr. 1283/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1283/R/2013
Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTORI: S. D.
: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. DE R.
L. "C. - S. B. " S. împotriva sentinței civile nr. 1578 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. ȘI I. AL M. F. D. R. DE L.
S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 18 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. și I. al M.
F. din R. de LS M. a transmis prin fax la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ., întâmpinare ce a fost trimisă și prin poștă și înregistrată la data de 20 martie 2013, la care a fost anexată împuternicirea avocațială și chitanța care atestă plata cheltuielilor de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1578 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. C. de R. Locomotive "C. -
S.C.R.L. B. "; SA.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. Liber și Inde- pendent al M. F. din R. de LS -Marmației, în contradictoriu cu pârâta S. C. de Reparații Locomotive "C. - S.C.R.L. B. "; SA, și, în consecință a fost obligată pârâta să achite membrilor de sindicat cuprinși în tabelul anexă la acțiune care face parte integrantă din prezenta, salariul
suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2009; ajutorul material aferent Zilei Ceferistului pentru anul 2010; ajutorul material pentru sărbătoarea de Crăciun aferentă anului 2009; ajutorul material pentru sărbătoarea de Paști aferentă anului 2010; contravaloarea tichetelor de masă pe perioada februarie 2009 și noiembrie 2011.
Sumele datorate vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.
283 alin. 1 Codul muncii, în vigoare pentru momentul derulării raporturilor juridice dintre părți, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă între părți pot fi formulate:
"a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comuni- cată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, mo- dificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi sa- lariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răs- punderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită con- statarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor cla- uze ale acestuia;
în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul ne- executării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
Prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, alte drepturi și obligații ce decurg din raportul juridic de muncă, drept urmare CCM cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, contractul individual de muncă, drepturile și obligațiile părților, inclusiv modalitatea de contestarea a deciziilor unilaterale ale angajatorului. Se constată astfel că în contractul colectiv de muncă se includ și clauze care potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. a-d pot fi contestate în termenul general de prescripție de 3 ani, dar dacă s-ar accepta susținerea pârâtei aceste termene nu ar avea aplicabilitate, deoarece clauzele CCM nu pot fi contestate în opinia sa decât în termenul de 6 luni.
Prin prezenta acțiune nu se invocă neexecutarea în sine a contractului co- lectiv de muncă ci neacordarea unor drepturi bănești, care intră în categoria drepturilor salariale, acestea odată acordate urmează același regim fiscal ca sa- lariul, astfel că instanța reține că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani și nu de 6 luni, situație în care excepția invocată urmează a fi res- pinsă.
Trecând la soluționarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Prin Contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008 încheiat la ni- velul pârâtei, a cărui valabilitate a fost prelungită pentru 48 de luni, prin Actul adițional nr. 370/_ la art. 30 alin. 1 se prevede că "pentru munca desfă- șurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia personalul soci- etății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv."; iar la art. 67 se prevede că:
"- cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
- pentru Ziua Ceferistului se va acorda o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. Aceste prevederi se aplică cu 1 ianuarie 2010.";
Aceleași reglementări se regăsesc și în contractul colectiv de muncă la ni- vel de grup de unitate de transport feroviar pe anii 2006-2008, care are prelun- gită valabilitatea prin act adițional pentru 48 de luni, produce efecte juridice o- bligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin.5 din Con- stituție, art. 236 alin. 4 Codul muncii, raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin voința părților.
Pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor obligații contractuale asuma- te, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor lega- le, constituie legea părților, statuează art. 236 alin. 4 din Codul muncii, în vigoa- re la momentul derulării CCM încheiat între părți.
Potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colectiv de muncă încheiate la nivel superior";.
Susținerea pârâtei în sensul că situația financiară nu a permis respectarea obligațiilor sumate prin contractul colectiv de muncă, nu a fost dovedită.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atra- ge răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. C. DE R. L. "C. - S.
B. " S. a declarat recurs prin care
a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2010, primei acordate de Ziua Ceferistului pentru anul 2010; a ajutorului material de Crăciun pentru anul 2009 și a ajutorului material de Paște pentru anii 2010, întemeiată pe prevederile art.268 alin.1 lit. e Codul muncii în raport de stabilirea acestui drept fără caracter salarial printr-un contract colectiv de muncă.
Acordarea salariului suplimentar pretins prin acțiune este condiționată de existența veniturilor necesare, în speță lipsind fondurile bănești pentru plata sumelor.
Recurenta s-a prevalat și de clauza de neacordare a drepturilor aferente anilor 2009-2010 stabilită prin actul adițional la contractul colectiv de muncă.
În fine, acordarea tichetelor de masă are caracter facultativ, conform Legii nr. 142/1998 și deciziei nr. 14/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
S. L. și I. al M. F. din R. de LS M. a depus întâmpinare
prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că drepturile pretinse au caracter salarial și sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani, că salariul suplimentar este un drept nesupus condiției realizării de profit, că suspendarea drepturilor la nivel de unitate nu este compatibilă cu acordul la nivel de grup de unități și că acordarea tichetelor de masă, asumată în contractul colectiv de muncă are forță obligatorie.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii ,"Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
(1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :" pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
D. modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun și a premierii de Ziua Ceferistului este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de
unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Așadar, aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale.
Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii.
Cu toate aceste, recursul este întemeiat sub aspectul acordării tichetelor de masă de către prima instanță, care nu a fost investită cu o cerere în acest sens prin acțiunea dedusă judecății (fila 1 fond), astfel încât această dispoziție reprezintă o soluționare plus petita cu privire la ceea ce nu s-a cerut, urmând a fi înlăturată conform art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curta de Apel, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 6 C.pr.civ., va admite în parte recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va înlătura obligarea pârâtei de a achita salariaților contravaloarea tichetelor de masă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. "C. - S. B. " S. împotriva sentinței civile nr. 1578 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtei de a achita reclam. contravaloarea tichetelor de masă pe perioada februarie 2009 - noiembrie 2011.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. DS D. D. G.
red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.C. V.
G.
C. M.
