Decizia civilă nr. 142/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/2013
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S. C. B. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții C. LOCAL B. și P. UL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1935/F din 28 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, privind și pe reclamanta intimată S. V. și pârâta intimată Ș. G. "A. I. " B.
, având ca obiect drepturi bănești Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că prin motivele de apel, pârâții intimați au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată apelul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele și pentru membrul de sindicat S. V., în contradictoriu cu pârâții Ș. G. ,,A. I. "; B., C. local B., Primăria M. B., a solicitat obligarea pârâtei unitate de învățământ la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 august 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâtei unitate de învățământ la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâților C. ui Local și a P. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 1935/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta Ș. G. ,,A. I. "; B., ca neîntemeiată.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 ianuarie 2010, invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele și pentru membrul de sindicat, S.
V., împotriva pârâților Ș. G. ,,A. I. "; B., P. ul municipiului B. și C. Local al municipiului B. și în consecință:
A fost obligată unitatea de învățământ Ș. G. ,,A. I. ,, B., să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat, potrivit Legii nr. 330/2009, în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, respectiv prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 februarie 2010 - 31 august 2010. actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, cu mențiunea că, în perioada 3 iulie 2010-31 august 2010, au fost aplicate și dispozițiile Legii nr.118/2010;
A fost obligată unitatea de învățământ Ș. G. ,,A. I. ,, B., să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat, potrivit Legii nr. 285/2010, în raport cu salariul de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, de 400,00 lei și cu aplicarea dispozițiilor Legii nr.118/2010 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
Au fost obligați pârâții P. ul municipiului B. și C. Local al municipiului B., să aloce unității de învățământ Ș. G. ,,A. I. "; B.
, fondurile necesare plății sumelor restante datorate. Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Excepția tardivității invocată de unitatea de învățământ nu este întemeiată și tribunalul a respins-o, având în vedere că prezentul litigiu este un litigiu de muncă iar acțiunea a fost formulată în temeiul dispozițiilor Codului muncii.
Astfel, deși dispozițiile legale care reglementează stabilirea drepturilor salariale ale personalului bugetar, conținute în Legea nr.330/2009(în privința anului 2010) și respectiv Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, prevăd căi speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, respectiv pe calea contenciosului administrativ, aceste dispoziții nu exclud aplicarea dispozițiilor codului muncii incidente personalului bugetar contractual în ceea ce privește obligare a angajatorului la plata în întregime a drepturilor salariale cuvenite salariatului.
Or, potrivit art.268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii cererile prin care salariatul solicită obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale, se formulează în termenul de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, drept la acțiune care este unul distinct pentru fiecare lună și curge începând cu data efectuării plății drepturilor salariale, în speță cel mai îndepărtată dată fiind 15 februarie 2010, când s-au achitat drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2010 și față de această dată cererea reclamantului/tei este formulată în termenul de trei ani.
Pe de altă parte, dreptul de acces la instanță trebuie să fie unul efectiv și nu doar unul teoretic. Or, în cauză, chiar dacă reclamantul/ta ar fi formulat acțiune în contencios administrativ la data comunicării deciziei privind drepturile salariale acordate după reîncadrare o astfel de acțiune ar fi fost respinsă având în vedere că norma legală care prevedea baza de calcul a drepturilor salariale din Legea nr.330/2009, făcea referire expresă la valoarea coeficientului 1, prevăzută în OUG nr.41/2009. Doar prin Decizia nr.11/2012 a ÎCCJ, urmare a admiterii recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, s-a stabilit că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.";
Prin urmare doar în anul 2012, după publicare deciziei nr.1172012 a ÎCCJ dreptul la acțiune a devenit unul efectiv.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente lunii ianuarie 2010 este întemeiată, întrucât acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de trei ani, reglementat de art.268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii republicat și prevăzut pentru cererile având obiect plata unor drepturi salariale, care este incident și în prezenta speță, având în vedere că acțiunea a fost formulată la data de 28 februarie 2013 iar drepturile aferente lunii ianuarie 2010 au fost achitate cel târziu la data de 14 februarie 2010, potrivit anexei la Ordinul MF nr.86/2005 astfel că pentru această perioadă acțiunea va fi respinsă ca fiind prescrisă.
Referitor la fondul pricinii, începând cu 1 februarie 2010, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut faptul că în perioada 1 februarie 2010- 13 mai 2011 membrul de sindicat a fost angajatul unității școlare chemată în
judecată, pe postul de învățător, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, cu mențiunea că, prin acțiune nu au fost solicitate drepturi bănești pentru perioada 1 septembrie 2010-31 decembrie 2010.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în interesul legii nr. 3/2011 și nr. 11/2012 a stabilit că pentru anul 2009 și respectiv 2010, personalul didactic din învățământ, are dreptul la un salariu lunar, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
În consecință, pentru perioada de până la data de_ interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii cărora această instanță este obligată să li se conformeze.
Având în vedere, deci, că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, tribunalul a admis cererea, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. Local al municipiului B. și P. ul municipiului B. ,
solicitând, în baza prevederilor art. 304 pct.9, 304/1 și 312 C.pr.civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a
ui Local al M. B., precum și a P. M. B. .
Consideră apelanții că argumentele reținute de către prima instanță în ceea ce privește atribuțiile M. ui Finanțelor P. e, respectiv că acesta din urmă nu are obligația de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat, sunt aplicabile și în privința lor.
În acest sens, apelanții fac trimiteri la prevederile Legii nr. 273/2006 subliniind că în calitate de autorități publice au obligația de a respecta toate principiile reglementate de acest act normativ.
De asemenea, învederează că prima instanță a reținut în motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui Finanțelor P. e că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar. Apreciază că, în mod similar, aceste rețineri sunt incidente și în ceea ce-i privește.
Astfel, arată că P. ul are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar, însă trebuie determinată sursa de finanțare.
Precizează că prima instanță a făcut trimitere la prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, însă a omis să aibă în vedere că potrivit art. 49 din Legea nr. 273/2006 " cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare";.
În fine, arată că nu au atribuții de alocare a sumelor de bani solicitate în buget, ci doar de a lua măsurile necesare astfel încât să asigure în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept, invocă art. 304, pct. 9, 304/1 și 312 din Codul de Procedură Civilă, Legea 84/1995, modificată.
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 republicată, "finanțarea cheltuielilor de întreținere și reparare a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar este asigurata de către consiliile județene și locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum și din resurse proprii";, în timp ce, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, " M. Învățământului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora.";
Art. 167 alin. 5 din aceeași lege prevede că "fondurile de la bugetul de stat care revin M. ui Învățământului se repartizează distinct pe tipuri, niveluri și forme de învățământ";.
În conformitate cu prevederile art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, actualizată, pentru reglementarea unor probleme financiare, "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:
componenta locala aferenta proiectelor de reforma aflate in derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum și bursele pentru elevii străini si etnicii romani din afara granițelor țării;
organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;
perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
cota-parte de participare la proiectele <<L. ardo da Vinci>> la care instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.
Art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, reglementează atribuțiile consiliilor locale, dintre aceste interesând cele enumerate la alin. 4 lit. a, și anume, "aprobarea, la propunerea primarului, a bugetului local, a virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și a contului de încheiere a exercițiului bugetar";, respectiv, cele menționate la alin. 6 lit. a pct. 1, "asigurarea, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, a cadrului necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația";.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 actualizată, P. ul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții, enumerate expres în acest text legal, în speță interesând însă cele reglementate de art. 63 alin. 1 lit. c, și anume, atribuțiile referitoare la bugetul local și în exercitarea cărora primarul: "a) exercită funcția de ordonator principal de credite; b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local";.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "P. ul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.
Art. 40 din H.G. nr._, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, nu face altceva decât să contureze și mai clar atribuțiile ce revin consiliilor locale în alocarea sumelor necesare învățământului din bugetul propriu, respectiv, în aprobarea bugetului fiecărei unități de învățământ.
Astfel, potrivit art. 40 din H.G. nr._, "(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a
inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
Legea nr. 1/2011 reglementează în ce condiții se asigură finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat, prevăzând în art. 104 alin. 2 lit. a, că aceasta se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale.
Astfel, art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede următoarele:
"(1) Finanțarea de baza asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora;
Art. 104 alin. 4 din aceeași lege arată cum anume se stabilește baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin si din bugetele locale, pentru finanțarea de baza, prevăzând că aceasta este reprezentată de costul standard per elev/preșcolar, subliniind faptul că aceste fonduri, care asigură finanțarea de bază, se alocă unităților de învățământ de la bugetele locale.
În același timp, potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, "finanțarea de baza si finanțarea complementara se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei raza teritorială se afla unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, in cazul școlilor speciale";.
Coroborând aceste dispoziții legale, Curtea reține că sursa din care trebuie plătite drepturile salariale pretinse rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Dispozițiile Legii nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, citate de apelanți, nu sunt aplicabile în fundamentarea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelanților, pe de o parte, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, iar pe de altă parte, având în vedere că obiectul acestei legi îl constituie
"stabilirea principiilor, a cadrului general și a procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitățile autorităților administrației publice locale si ale instituțiilor publice implicate in domeniul finanțelor publice locale";, neprevăzându-se nicăieri în cuprinsul legii, în mod expres, faptul că apelanții nu ar avea atribuții în finanțarea unităților de învățământ de stat, și care sunt finanțate din bugetele locale, respectiv, în alocarea de fonduri bănești necesare acestei finanțări.
În ceea ce privește invocarea de către apelanți a prevederilor O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligaților de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este de remarcat faptul că aceștia se pot prevala de dispozițiile acestui act normativ, eventual, în faza de executare silită a hotărârii irevocabile pronunțată în dosarul pendinte, întrucât, această ordonanță reglementează doar executarea unor obligații de plată stabilite prin titluri executorii.
Pentru aceste considerente, reținând că pârâții apelanți au calitate procesuală pasivă în cauză, în temeiul art. 474 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
B. și P. UL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1935 din_ a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
D. G. | S. | C. | B. A. | B. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.I.B.