Decizia civilă nr. 1503/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1503/R/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2070 din 14 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. LOCAL AL M. B. M. și C. E. "N. TITULESCU"; B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că din eroare s-a trecut calitatea de recurent și C. ui Local al municipiului B. M., motiv pentru care se va corecta citativului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2070 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții C. E.
"N. TITULESCU"; B. M., C. LOCAL B. M. ȘI P. M. B. M. .
Pârâtul C. E. "N. Titulescu"; B. M. a fost obligat să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Carpov Aneta, Han N., Apostol Ana, Temian Gavril, Friedrich G., M. Alexandru, A. ca Vlad, Bledea A., Omota Grațiela, Petrvan M., T. M., Vascan V., Sofran D.
, Ciobotea V., Muscala L., Mitrea M., Balla N., H. C., P. A., Tinc I., F. Ofelia, M. iu Lidia, Neacsa George, H. Floare, Gui Zorica și M.
A., prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă anului 2009, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții P. municipiului B. M. și C. Local B. M. au fost obligați să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor datorate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte "pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, "pentru toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din
țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național";, iar, potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art. 37 lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că
"toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. la data de_ și a fost în vigoare până la data de_ .
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membrii de sindicat sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă și nu au beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. M. B.
M.
solicitând casarea în totalitate a hotărârii.
În motivare, recurentul a invocat nulitatea sentinței deoarece a fost pronunțată de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 55 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Distinct de cerința de formă privind semnarea sentinței într-un litigiu de muncă de către asistenții judiciari, legea obligă în mod adițional la consemnarea opiniilor acestora în cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea că eventualele opinii separate se motivează obligatoriu.
Lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese că aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătură cu respectarea normei speciale privind compunerea specializată a completului, în etapa procesuală a deliberării.
Consideră că o atare probațiune specială nu poate fi suplinită prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței - care lipsesc din prezenta sentință . Lipsa opiniilor asistenților judiciari din cuprinsul sentinței recurate, atrage nulitatea necondiționată de producerea unei vătămări procesuale a respectivei hotărâri judecătorești, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecată în etapa deliberării.
De vreme ce încălcarea dispozițiilor dreptului intern privind constituirea completului de judecată în faza deliberării, în cauzele privind conflictele de
muncă și litigiile de muncă care se judecă în primă instanță, conduce la nelegala alcătuire a completului de judecată investit să soluționeze respectiva cerere, este violat astfel în substanța sa dreptul la un tribunal stabilit de lege, care conferă protecție dreptului la un proces echitabil.
În speță, motivarea sentinței nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
Mai mult sentința civilă nu este semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului "pentru conformitate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261 alin. l pct.8 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
D. verificarea dosarului de fond rezultă că criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
D. conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie. În speță, într-adevăr minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe
de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
Curtea apreciază că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent, și anume că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs, cererea fiind soluționată în mod echitabil fără a fi încălcate dispozițiile art. 6.1 din Convenția pentru Drepturile Omului.
Contrar susținerilor recurentului, se constată că hotărârea recurată, respectiv unul dintre cele două exemplare originale depus potrivit art. 266 C.proc.civ. la dosarul de fond, a fost semnată de către judecător, fiind respectate prevederile art. 261 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. Mențiunea indicată de către recurent, și anume "pentru conformitate";, nu s-a aplicat pe exemplarul original al sentinței aflat la dosarul cauzei, ci doar copiile comunicate părților potrivit art. 266 alin. 3 C.proc.civ.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2070 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -R. M.
C.
M.
S.
-C.
B.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: C. V.