Decizia civilă nr. 1850/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1850/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G. ,
P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V.
N., B. I. și de către pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 949 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, av. M. A., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea
formulată de pârâta intimată SNTFM C. M. SA B., aflată la fila 23 dosar recurs, se solicită comunicarea sentinței Tribunalului C., susținând că sentința instanței de fond nu a fost comunicată. Verificând dosarul de fond, se constată că prin dovada de comunicare aflată la fila 318, sentința civilă nr. 949/2013 atacată cu prezentul recurs a fost comunicată pârâtei recurente SNTFM C. M. SA B.
.
De asemenea, se constată că la data de 11 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamanților recurenți întâmpinare la recursul formulat de pârâta SNTFM C. M. SA - S. T. și răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta SNTFM C. M. SA B. .
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamanților recurenți, face precizarea că prin recursul formulat solicită acordarea celor 6 salarii compensatorii cuvenite în baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și primele pentru perioada 2009-2010.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtelor la plata celor 6 salarii compensatorii și a ajutoarele materiale pentru Paște, Crăciun și Ziua F. ului pentru perioada 2009 - 2010, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. Cu cheltuieli de judecată ocazionate cu judecarea pe fond a cauzei. Cu privire la recursul declarat de pârâta recurentă solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.13419/117/_ pe rolul Tribunalului C.
, reclamanții: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V.
, O. A. R., M. G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H.
A., C. L., B. V. N., B. I. au chemat în judecată pe pârâtele: S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S.A și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "-S., S. T. și au solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumelor reprezentând 6 salarii a câte 670 lei net lunar, ca urmare a concedierii, într-o singură tranșă, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective și obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar, a primelor de Paști, a primelor aferente Zilei feroviarului pentru anii 2010-2011 și a primei de Crăciun pe ani 2009-2010.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art.60 alin.8 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anul 2011, sunt îndreptățiți să li se acorde drepturile salariale reprezentând cele 6 salarii a câte 670 lei net lunar și că potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă la nivelul societății sunt îndreptățiți la plata ajutoarelor materiale de Paști și de Crăciun și a primei pentru Ziua feroviarului.
În drept, reclamanții au invocat prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Prin întâmpinare, prima pârâtă a invocat excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a puterii de lucru judecat, arătând că cererea de chemare în judecată este formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e
C. muncii și că o parte din reclamanți au beneficiat de unele drepturi solicitate, în temeiul sentinței civile nr.609/2011, pronunțată și dosarul nr._ .
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamanților întrucât drepturile referitoare la ajutor material de Paști și de Crăciun și a premiului pentru Ziua feroviarului au fost suspendate pe anii 2009-2010 și nu mai sunt prevăzute și Contractul colectiv de muncă pe anul 2011.
Prin sentința civilă nr.949 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._,
s-au respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și puterii de lucru judecat invocate de pârâtele S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " - S., S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S., S. T. .
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanții: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R. ,
M. G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C.
L., B. V. N., B. I., împotriva pârâtelor: S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "-S., S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S.
, S. T., pârâții fiind obligați să plătească reclamanților prima de Crăciun pentru anul 2009 și s-au respins celelalte capete de cerere.
Prin aceeași hotărâre, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă este nefondată, întrucât pentru drepturile solicitate termenul de prescripție este
cel de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererea de chemare în judecată fiind formulată în interiorul acestui termen.
Excepția puterii de lucru judecat, invocată de către pârâtă, a fost respinsă, întrucât sentința nr.609/2011 pronunțată și dosarul nr._ a Tribunalului
C. nu este definitivă și nici irevocabilă, astfel că nu există identitate de părți, cauză și obiect.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au fost concediați prin deciziile de concediere depuse la dosarul cauzei, începând cu data de_ pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1 C. muncii republicat.
La art.7 din fiecare decizie de concediere se prevede că la desfacerea contractului individual de muncă, urmare a aplicării măsurilor de concediere colectivă, salariaților C. M. li se va acorda suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile Contractului colectiv de muncă și ale art.1 din HG nr.1193/2010.
S-a mai reținut că, din ordinele de plată existente la dosarul cauzei și anexele care le însoțesc rezultă că suma de 670 lei lunar prevăzută a fi plătită la data încetării raporturilor de muncă, a fost plătită reclamanților, astfel că acest petit al cererii de chemare în judecată este lipsit de obiect și a fost respins.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind plata celui de-al 13-lea salariu pentru anul 2010 și parțial pentru anul 2011, plata primelor de Paști pentru anii 2010-2011, plata primelor aferente Zilei feroviarului pentru anii 2010-2011 și plata primei de Crăciun pentru anul 2010, instanța a reținut că potrivit conținutului procesului-verbal încheiat la data de_ și a conținutului actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, partenerii sociali au stabilit de comun acord că drepturile solicitate de reclamanți nu se acordă pentru anul 2009 și nici pentru anul 2010.
S-a mai reținut că, pentru anul 2011, contractul colectiv de muncă la nivel de societate nu mai prevede asemenea drepturi.
În această situație, în care contractul colectiv de muncă aplicabil a fost modificat de comun acord de către părțile semnatare, în sensul suspendării plății respectivelor drepturi și aceste cereri ale reclamanților au fost respinse.
Prima instanță a mai reținut că, având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de societate, care prevede plata pentru salariați a ajutorului material pentru Crăciun pentru anul 2009 la nivelul clasei 1 de salarizare, la art.69 lit. a și b, cererea reclamanților cu privire la acordarea acestui ajutor material este fondată.
În temeiul 274 Cod.proc.civilă, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale
Împotriva acestei hotărâi au declarat recurs atât reclamanții: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I.
, R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N., B.
I., cât și pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Recurenta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T.
critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune și autoritatea de lucru judecat privind pe intimații: B. K., R. R. A., M. G., P. M., B. H. și B. V. .
Astfel, recurenta arată că intimații solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din Contractul Colectiv Unic la Nivel de Ramură T. uri, iar potrivit art.268 alin.1 lit.e) din Codul muncii republicat, cererile în vederea
soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului de munca ori a unor clauze ale acestuia".
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, recurenta critică poziția instanței de fond, care consideră că nu există identitate de părți, cauză și obiect, deși sentința civilă nr.609/2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., prin care reclamanților B. K., R. R. A., M. G., P.
M., B. H. și B. V. li s-au acordat drepturi bănești, printre care și prima de Crăciun pe anul 2009. este executorie și a fost pusă în plată, astfel cum rezultă din fluturașii de salariu ai respectivilor reclamanți.
Recurenții-reclamanți: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V.
, N. V., O. A. R., M. G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B.
H. A., C. L., B. V. N., B. I. invocă următoarele motive de recurs:
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins acțiunea reclamanților în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la primele de Paște, Ziua F. ului, Crăciun, respectiv salariul suplimentar solicitate pentru anii 2009-2010.
Se mai arată că instanța de fond a reținut prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, deși reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar nr. 2836/_, valabil până la data de_ ( potrivit celor doua acte adiționale de prelungire, înregistrate la MMFPS sub nr. 370/_
, respectiv sub nr. 629/_ ).
Recurenții arată că, la nivel superior, adică la nivel de grup de unități, nu a intervenit în niciun moment vreo suspendare a acestui contract, fiind aplicabile prevederile art.238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de munca, art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicată, cele statuate prin deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004, nr. 94/2007.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la salariul suplimentar aferent anilor 2009-2010, întrucât potrivit art.30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar: "pentru munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unități lor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii, potrivit art. 30 alin. (3) din CCM menționat: "din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt expres prevăzute în anexa 6, referindu-se în principal la lipsa unor sancțiuni disciplinare or, recurenții nu se încadrează în excluderile la care se refera anexa respectiva. Nicăieri în cuprinsul acesteia nu se stipulează necesitatea obținerii de profit de către societate pentru acordarea salariului suplimentar.
Potrivit prevederilor din Codul muncii în vigoare pentru perioada în discuție, și anume art. 236 alin.4, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Recurenții critică și soluția instanței de fond prin care le-au fost respinse cele șase salarii compensatorii datorate de către pârâta ca urmare a disponibilizării.
Se arată că la data disponibilizării erau în vigoare dispozițiile art. 60 alin.
(8) din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 care prevedeau următoarele: "La desfacerea contractului individual de munca ca urmare a aplicării masurilor de concediere colectiva, salariaților C. M. li se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80 alin. (2) litera a) din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, dar fără a depăși lunar suma prevăzuta de art. 1 din HG nr. 1193/2010."
Potrivit art. 1 din HG nr. 1193/2010: "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata se stabilește la 670 lei /lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe luna în anul 2011, reprezentând 3,94 lei/ora."
Se mai precizează faptul că la data concedierii recurenților, nu exista CCM la nivel de ramura transporturi, însă prin CCM la nivel de unitate (in vigoare la data concedierii) s-a stabilit dreptul angajaților ce sunt concediați prin procedura de concediere colectiva de a primi sume de bani "în conformitate cu art. 80 alin.
litera a) din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi, dar fără a depăși lunar suma prevăzuta de art. 1 din HG nr. 1193/2010."
Se mai arată că potrivit principiului de interpretare stipulat la art. 978 din Codul civil (în vigoare la data intrării în vigoare a CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 ), interpretarea care trebuie dată dispozițiilor art. 60 alin. (8) din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 este cea în sensul in care conduce la producerea unor efecte juridice, iar nu cea în sensul în care nu produce niciun efect.
În consecința, se consideră că dispozițiile art. 60 alin. (8) din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 trebuie interpretate în sensul că reclamanții din prezenta cauza sunt îndreptățiți la primirea sumei stipulate la art. 80 alin. (2) litera a) din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, fiind vorba despre contractul pe anii 2008-2010, contract care cuprinde mențiunile la care părțile au făcut trimitere prin art. 60 alin. (8) din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Potrivit art. 80 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, text de trimitere în vederea sumelor ce se cuvin reclamanților, prevede următoarele: "Părțile convin ca la desfacerea contractului individual de munca, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru munca prestata, și de o plata compensatorie în valoare de minim 6 salarii de baza brute negociate.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului de munca a intervenit din următoarele motive:
unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza, ca urmare a reorganizării.
Se arată că textul de trimitere se refera la natura juridica a sumei de bani și la cuantumul acesteia ce urmează a fi acordata salariatului supus concedierii colective, respectiv, la o plata compensatorie, în cuantum total de 6 salarii de baza brute negociate.
S. N. de T. F. de M. C. M. SA., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți
Intimații-recurenți: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N.
V., O. A. R., M. G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H.
A., C. L., B. V. N. și B. I., au formulat întâmpinare la
recursul formulat de pârâta S. N. de T. F. de M. "C.F.R. M. " S.A - S.
T., solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză de către societatea pârâtă, art.268 alin.1 din Codul muncii prevăzând că: " Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.";
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 283 al.1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamanții nu au invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci au solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale și care pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a respins și excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta-recurentă.
Astfel,sentința civilă nr.609/2011,pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost casată în parte, prin decizia civilă nr. 2323/R/ 27 iunie 2011, iar conform art.311 alin Cod.proc.civilă, hotărârea casată nu mai are nicio putere și actele de executare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel.
Curtea mai constată că, în situația invocată de către recurentă, în sensul că a pus deja în executare această hotărâre casată, aceasta poate solicita întoarcerea executării, conform disp.art.4041-4042Cod.proc.civilă.
Se mai reține că în cauză nu a fost invocată și excepția litispendenței.
Analizând recursul formulat de către reclamanții: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I., R. D. ,
R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N., B. I., se
reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut ca fiind nefondată cererea reclamanților privind acordarea unei plăți compensatorii la concediere prin raportare la dispozițiile art.80 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/_, întrucât acestea și-au încetat valabilitatea la data de_, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prin urmare, întrucât toți reclamanții au fost concediați, astfel cum rezultă din deciziile de concediere depuse la dosar, începând cu data de_, cererea reclamanților privind plățile compensatorii cuvenite nu mai putea avea, cu certitudine, ca temei, această clauză contractuală.
În acest sens se mai reține că aplicarea dispozițiilor art.60 alin. 8) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2012 nu se poate face prin raportare la prevederi convenționale ale contractului la nivel superior care nu mai sunt valabile la data respectivă.
Motivul pentru care partenerii sociali au ales formularea prevederilor art.60 alin.8 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate avea astfel însemnătate în cauză, însă acestea nu pot fi interpretate decât în sensul că se aplică acest dispoziții prin raportare la clauzele Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură privind plățile compensatorii, în măsura în care există un asemenea contract valabil încheiat în perioada respectivă.
De altfel, întrucât contractele colective de muncă au fost negociate în perioada în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură mai era în vigoare, este posibil ca partenerii sociali să fi avut în vedere o prelungire a valabilității acestuia sau încheierea în timp util a unui nou contract la nivel de ramură.
În situația în care la data concedierii reclamanților asemenea clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură nu existau, acestea nu-și puteau produce efectele cu privire la plățile compensatorii datorate acestora de către angajator.
În ceea ce privește cererile privind salariul suplimentar, ajutoarele materiale pentru Paște și Crăciun și prima pentru Ziua F. ului, aferente anului 2010, Curtea reține că, potrivit art.148 alin. 1 din Legea nr.62/2011, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art.133 alin.1 lit.b din Legea nr.62/2011, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități se întind pentru toți salariații din unitățile care fac parte din grupul de unități.
Astfel, în ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2010, se reține că acest drept se cuvine salariaților din prezenta cauză în temeiul Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., conform art.238 alin.1 din Codul muncii, ce stabilește că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Art.30 alin.1 din Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., prevede că, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, se menționează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că angajatorul nu poate justifica lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale.
În ceea ce privește premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului, de Paște și Crăciun pe anul 2010, se reține că acestea au fără îndoială natura juridică a unor drepturi salariale.
Potrivit prevederilor art. 71 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., pe anii 2007-2008, pentru Ziua F. ului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de Paște se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "se va acorda"; și nu "se poate acorda";, această prevedere contractuală instituind o obligație în sarcina recurenților.
În consecință, potrivit disp.art.132 alin.3 alin.1 din Codul muncii, în cauză sunt aplicabile disp.art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., acordarea drepturilor prevăzute prin aceste clauze nefiind condiționate de negocieri ulterioare anuale, la același nivel sau la nivel de unitate, între partenerii sociali.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamanții: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I.
, R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N.
, B. I. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul obligării pârâtelor: S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. la plata către reclamanții: B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V. ,
O. A. R., M. G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H.
A., C. L., B. V. N., B. I. a ajutoarelor materiale pentru Paște și Crăciun aferente anului 2010, a salariului suplimentar aferent anului 2010 și a primei pentru Ziua F. ului aferentă anului 2010.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, pârâtele, aflate în culpă proesuală, vor fi obligate să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Pentru considerentele expuse anterior, se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S.
T. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I., R.
D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N., B.
I., împotriva sentinței civile nr. 949 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele S.
N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. să plătească reclamanților B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V.
N., B. I. ajutoarele materiale pentru Paște și Crăciun aferente anului 2010, salariul suplimentar aferent anului 2010 și prima pentru Ziua F. ului aferentă anului 2010.
Obligă pârâtele să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. C. M. SA - S. T. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
