Decizia civilă nr. 1889/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1889/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 1471 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L. C. F. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă SC E. SA a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 17 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. căi F. C. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul S. L. Căi F. C. -N. a chemat în judecată pe pârâta S. Comercială E. C. SA B. și a solicitat obligarea acesteia la plata unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv pentru anul 2009 pentru membrul de sindicat Știr Romulus L., obligarea pârâtei la plata unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv pentru anul 2010 pentru membri de sindicat BĂCĂOUANU MANUELA S., DIVIRICEAN M., MANUS LĂCRĂMIOARA, MOGA A., MUNTEAN SORIN, O. V. N., P. ELIZA A., SUCIU G., STIR ROMULUS-L., CIUBĂNCAN M. V., DOLOGA AURORA, EPURAN ANA - M., EPURAN CONSTANTIN, FUSTOS E., MĂGIRESCU CONSTANTIN A., MIRI. L., MUREȘAN A. R. și MIȘCA
TEODOR și obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei, reprezentând contribuția
angajatorului la cumpărarea cadourilor de Crăciun pentru copiii minori, conform Contractului Colectiv de Muncă, pentru anii 2010 și 2011 pentru membri de sindicat MOGA A., O. V. N., P. ELIZA A., ȘTIR ROMULUS-L., CIUBĂNCAN M. V., EPURAN ANA-M., EPURAN CONSTANTIN, FUSTOS E. și MUREȘAN A. R. .
Prin sentința civilă nr. 1471/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. L.
"CĂI F. "; C., în numele și pentru membrii de sindicat BĂCĂOUANU MANUELA
S., DIVIRICEAN M., MANUS LĂCRĂMIOARA, MOGA A., MUNTEAN SORIN, O. V. N., P. ELIZA A., SUCIU G., STIR ROMULUS-L., CIUBĂNCAN M. V., DOLOGA AURORA, EPURAN ANA - M., EPURAN CONSTANTIN, FUSTOS E., MĂGIRESCU CONSTANTIN A., MIRI. L., MUREȘAN A. R. și MIȘCA TEODOR în contradictoriu cu pârâta S. COMERCIALĂ E. C. S.A.
A fost obligată pârâta să plătească membrului de sindicat STIR ROMULUS-
L. suma de 1368 lei, reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat sumele de 1933 lei pentru BĂCĂOUANU MANUELA S., 1276 lei pentru DIVIRICEAN M., 1933 lei pentru MANUS LĂCRĂMIOARA, 2836 lei pentru MOGA A., 2552 lei pentru MUNTEAN SORIN, 1818 lei pentru O. V. N., 1431 lei pentru P. ELIZA A., 1713 lei pentru SUCIU G., 1520 lei pentru STIR ROMULUS-L.
, 1351 lei pentru CIUBĂNCAN M. V., 1109 lei pentru DOLOGA AURORA, 2204 lei pentru EPURAN ANA - M., 1763 lei pentru EPURAN CONSTANTIN, 1713 lei pentru FUSTOS E., 1763 lei pentru MĂGIRESCU CONSTANTIN A., 1240 lei pentru MIRI. L., 1431 lei pentru MUREȘAN A. R. și 2204 lei pentru MIȘCA TEODOR, reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat MOGA A., O.
V. N., P. ELIZA A., ȘTIR ROMULUS-L., CIUBĂNCAN M. V., EPURAN ANA-M., EPURAN CONSTANTIN, FUSTOS E. și MUREȘAN A. R.
, câte 300 lei, reprezentând contribuția angajatorului la cumpărarea cadourilor de Crăciun pentru copiii minori, conform Contractului Colectiv de Muncă, pentru anii 2010 și 2011.
Soluția menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 32 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la MMFPS sub nr. 1410/_ aplicabil în perioada anilor 2009- 2011, pentru munca ireprosabilă desfasurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază din luna decembrie a anului respectiv.
Conform prevederilor art. 243 din Codul Muncii in vigoare in perioada 2009-2011 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
În cazul de față, pârâta se face vinovată de neîndeplinirea obligațiilor stabilite in contractul colectiv de muncă, situație în care cererea reclamantului privind acordarea salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2009, respectiv a anului 2010 pentru membri de sindicat arătați la petitele 1 si 2 urmează să fie admisă, cu consecința obligării pârâtei să plătească acestora drepturile salariale solicitate.
Potrivit prevederilor art.70 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate pentru anii 2010 și 2011, salariații au dreptul la acordarea ajutorului material de Crăciun pentru copii pentru respectivii ani in cuantum net de 300 lei pentru fiecare salariat în parte. Nici această obligație contractuală nu a fost respectată de către pârâtă, motiv pentru care instanța va admite si petitul 3 al cererii de chemare în judecată cu consecința obligării acesteia să plătească fiecărui membru de sindicat cuprins în tabel suma de câte 300 de lei reprezentând ajutorul material acordat de către angajator la cumpărarea cadourilor de Crăciun pentru copii minori ai membrilor de sindicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. E. S.A.,
solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiuni ca neîntemeiate.
Recurenta formulează critici cu privire la salariul suplimentar, în raport de care susține că nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 32 din CCM rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Acordarea salariului suplimentar s-a prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi aibă venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Având în vedere dispozițiile OUG nr.81/1997, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiare au împiedicat achitarea acestor drepturi.
Invocă, de asemenea, teoria impreviziunii și excepția prescripției de 6 luni. În ceea ce privește ajutorul material aferent sărbătorilor de Crăciun,
menționează recurenta că natura acestui beneficiu nu este una salarială. De asemenea, învederează că neexecutarea obligației de plată a acestuia s-a datorat situației economice dificile prin care trece societatea
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 299-316 Cod de procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinarea
pentru a-și susține poziția procesuală. Nu au fost administrate probe noi.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul S. L. Căi F. C. s-a opus admiterii recursului(f. 10).
Nu au fost administrate prob noi. Recursul este nefondat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996(în vigoare în perioada de referință) prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
(1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Referitor la fondul cauzei
, notează că potrivit prevederilor art. 32 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2009- 2010 și 2010-2011: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar
echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior "criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei "poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 32 alin.
(1) și (3), 33 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de "munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Nici incidența impreviziunii nu poate fi reținută, câtă vreme părțile nu au convenit expres asupra acestui aspect prin nici o convenție încheiată în acest sens.
Dispozițiile legale care interzic negocierea prin CCM a altor drepturi decât cele prevăzute de lege nu sunt aplicabile pârâtei și reclamanților, iar dispozițiile OUG nr.81/1997 privind reglementarea plății premiilor anuale, a celui de al 13- lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii,
care de regulă, se acordă la finele anului, au fost incidente doar pentru anul 1997.
În ceea ce privește ajutorul material aferent sărbătorilor de Crăciun aferent anilor 2010 - 2011, Curtea constată că recurenta nu contestă îndreptățirea membrilor de sindicat la acordarea acestuia, ci argumentează doar imposibilitatea executării acestei obligații ca urmare a situației financiare precare.
Curtea reține că această pretenție a reclamantului se întemeiază pe prevederile art. 70 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2010 - 2011, înregistrat la data de_ .
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestui ajutor este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind "de acest drept beneficiază toți salariații care au copii în vârstă până la 18 ani";.
Apărarea recurentei fundamentată pe impedimentele de ordin financiar nu este însă de natură să o exonereze pe aceasta de executarea obligației asumate prin Contractul colectiv de muncă, câtă vreme drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă se impun cu forța obligatorie garantată constituțional, având același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative.
De altfel, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de societatea pârâtă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1471 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
S.
D. D.
G.
L.
D. C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: P.U.
