Decizia civilă nr. 1890/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1890/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamanta M. T., și, respectiv, de pârâtele BRD G. S. G. SA - G.
C., BRD G. S. G. SA PRIN BRD GSG C., împotriva sentinței civile nr. 8992 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că la data de 18 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtele BRD Group S. G. SA și BRD G. S. G. SA - G.
C. a transmis prin fax concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 08 aprilie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de 15 aprilie 2013, apoi pentru data de azi, încheierii care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8992 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamanta T. M., în contradictoriu cu pârâta SC BRD G.
S. G. S.A, și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 60.897,45 lei cu titlu de ore suplimentare prestate de reclamantă în perioada _
-_, sumă indexată și actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă fiecărei ore suplimentare prestate, calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional SC BRD G. S. G. S.A în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional T. M.
A fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvențional suma de 4.400 euro în echivalent în lei la data plății reprezentând cheltuieli de școlarizare, precum și suma de 200 lei reprezentând taxa admitere.
A fost obligată pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 5815 lei reprezentând cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise, respectiv onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta T. M. a avut calitatea de salariat al pârâtei B.RD -G. SOGETE G., S. C. în perioada_ -_, raporturile de muncă fiind stabilite prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 185/_ . In decursul perioadei menționate, reclamanta a ocupat succesiv diferite funcții, dintre care în perioada_ -_ Director al Agenției Observator G. C., cu atribuții de coordonare a activității Agențiilor Alverna, Zorilor, Observator, Viilor, Pasteur, Babeș, Teatru, iar în perioada_ -_ Director Express G., având atribuții de coordonare a Agențiilor Observator, Zorilor, Pasteur, V. Babeș, Viilor, Teatru (f.5-9,11-20).
În perioada menționată în cuprinsul acțiunii precizate (_ -_ ), reclamanta a fost angajată pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă de 8 ore pe zi conform contractului individual de muncă (f.21), astfel cum a fost modificat prin actele adiționale succesive ulterioare.
În cadrul funcțiilor ocupate la societatea bancară pârâtă, aceasta avea ca atribuții de serviciu coordonarea activității altor agenții din cadrul societății bancare pârâte.
În cauză a fost disputat programul de lucru efectiv al reclamantei, sub aspectul numărului de ore lucrate de aceasta zilnic, respectiv săptămânal. Pentru lămurirea acestui aspect esențial al prezentului litigiu, instanța are în vedere prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivelul unității bancare pârâte pentru perioada_ -_, coroborate, desigur, cu normele bancare interne.
Astfel, potrivit art. 33 din Contractul colectiv de muncă la nivelul Băncii aplicabil începând cu data de_, timpul de muncă este de 8 ore pe zi în cadrul unei săptămâni de lucru de 5 zile și de 40 de ore pe săptămână, pentru salariații cu normă întreagă, cum este și cazul reclamantei, alin.4 al aceluiași articol stabilește în mod clar că Programul zilnic de muncă include o jumătate de oră necesară deschiderii și închiderii activității, la alin.5 prevăzându-se că la unitățile în care programul de lucru cu clienții depășește durata normală a timpului de muncă, Banca va organiza activitatea în schimburi conform anexei la contract, programul de muncă în schimburi urmând a fi afișat în fiecare imitate din Bancă, începând cu data de_ . Art. 34 al aceluiași contract colectiv de muncă definește noțiunea de ore suplimentare, precum și condițiile în care aceasta poate fi prestată de salariați, la art. 35 prevăzându-se că orele suplimentare se compensează cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuarea acestora, iar, în situația în care compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară se va plăti salariatului, acestuia fiindu-i acordat un spor de 100% din salariul de bază brut. Totodată, art. 38 alin.4 stabilește că pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică, salariații vor beneficia de un spor de 30% la salariul de bază brut. Sub aspectul programului zilnic de lucru, instanța reține prevederile art. 40 din același contract individual de muncă, potrivit cărora în cadrul duratei zilnice a timpului de muncă, salariați băncii beneficiază de o pauză de 30 de minute indusă în durata normală a timpului de mumă (f .55-57 vol. I)
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Băncii și aplicabil începând cu data de_ cuprinde prevederi similare celui aplicabil începând cu 1 ianuarie 2007, în ceea ce privește programul de lucru precum și orele suplimentare (art. 33, 34, 3540) (f.89-91 vol. I).
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la același nivel aplicabil începând cu data de_, art. 34, s-a prevăzut că prin excepție de la regula programului normal de lucru de 8 ore organizat în intervalul orar 09 - 17, în funcție de specificul unității se poate opta, printre altele, pentru organizarea
timpului de muncă în schimburi flexibile, situație în care se va respecta durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână, precum și prevederile referitoare la cele două zile libere consecutiv săptămânal și la acordarea sporului prevăzut de art. 39 alin.3 din același contract pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică. De asemenea, alin.5 al art. 34 stabilește că în termen de 30 de zile de la semnarea prezentului contract. Banca va aduce la cunoștință și va afișa programul de muncă al salariaților din fiecare entitate a Băncii, inclusiv în ode în care este necesară organizarea activității în schimburi Definiția, condițiile și modalitatea de compensare cu privire la orele suplimentare sunt prevăzute de art. 35 și 36 al contractului colectiv de muncă în discuție, iar prin art. 41 s-a stabilit că durata pauzei de masă, de 15 minute conform acestui contract, este inclusă în durata normală a timpului de muncă (f. 128-130 vol. II).
În fine, prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul BRD -
S. G. începând cu data de_ sunt similare celui aplicabil începând cu ianuarie 2009 sub aspectul timpului de muncă (f.1168-175).
Instanța a reținut mai întâi că programul de lucru cu publicul al unității a fost inițial stabilit în intervalul 09-18 de luni până vineri și sâmbăta 9-13 pentru perioada_ -_, și 09 - 17 de luni până vineri și sâmbăta închis ulterior datei de_, astfel cum rezultă din scriptul depus de pârâtă a dosarul cauzei (f.628 vol. I). In această perioadă însă pentru buna funcționare a agențiilor se impunea prezența angajaților câte o jumătate de oră pentru deschiderea, respectiv pentru închiderea agenției, în total o oră în plus față de programul de lucru stabilit.
Deși pârâta a susținut că o anumită perioadă de timp personalul agențiilor a lucrat în schimburi, aceasta nu a putut face dovada programului de lucru zilnic efectiv al reclamantei, expertul concluzionând că a s-a aflat în imposibilitate de a realiza un calcul al orelor suplimentare funcție de programul în schimburi întrucât din organizarea programului de lucru în schimburi depuse de pârâtă nu rezultă modalitatea în care au fost înlocuiți angajații pe perioada programului de lucru, iar din organigrama anilor 2008 -2009 rezultă prezența directorului agenției la punctul de lucru cel puțin în limitele orarului de lucru cu publicul (f. 194 vol. I).
De asemenea, deși în contractele colective de muncă s-a prevăzut expres faptul că fiecare entitate a băncii va aduce la cunoștință și va afișa programul de muncă al salariaților din fiecare entitate, imposibilitatea pârâtei de a prezenta programul de lucru al fiecărui salariat din fiecare agenție bancară nu poate conduce decât la concluzia încălcării de către aceasta a prevederilor contractului colectiv de muncă mai sus enunțate.
Sub aspectul legalității prestării orelor suplimentare, instanța constată în primul rând că prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul angajatorului s-a recunoscut posibilitatea prestării de ore suplimentare, condițiile în care acestea pot fi prestate fiind reglementate în art. 34 din fiecare contract colectiv de muncă încheiat succesiv. Astfel, s-a prevăzut că salariații pot fi chemați să presteze ore suplimentare numii cu consimțământul loc, la solicitarea scrisă a șefilor ierarhia, aceasta fiind regula generală, alin.5 prevăzând și posibilitatea efectuării de ore suplimentare de către salariat în lipsa unei solicitări din partea șefului ierarhic.
De altfel, solicitarea angajatorului ca salariatul să efectueze ore suplimentare poate fi exprimată atât expres, cât și tacit, în această din urmă situație fiind îndeajuns ca volumul de muncă al salariatului să justifice efectuarea de ore suplimentare, iar angajatorul să tolereze o asemenea conduită a salariatului. Astfel, deși la interogatoriu reclamanta a admis că angajatorul nu i-a solicitat în mod expres efectuarea de ore suplimentare a arătat că volumul de
activitate al agenției o impunea (f. 621 vol. I). Prezența reclamantei în activitate la punctul de lucru al societății pârâte de pe str. Observatorului din C. -N., din incinta centrului comercial Sigma a fost confirmată de cei doi martori audiați în cauză, Neumaier E. și A. ca C. I. (f. 619-620 vol. I). Nu pot fi reținute criticile pârâtei cu privire la relevanța depozițiilor martorilor, atât timp cât sarcina probei îi incumba și avea posibilitatea de a propune audierea unor martori care să susțină cele alegate de aceasta cu privire la realitatea prestării orelor suplimentare la agenția la care reclamanta își desfășura efectiv activitatea (spre exemplu, foști angajați ai societății la care aceasta face referire).
Procedura stabilită de contractele colective de muncă a fost aceea a înștiințării de către salariat a șefului ierarhic superior și a consilierului de resurse umane din cadrul G. ului cu privire la efectuarea de ore suplimentare, în ziua lucrătoare imediat următoare a zilei în care au fost efectuate orele suplimentare. După luna mai 2008 a fost introdus un sistem informatic prin intermediul căruia cererile pentru efectuarea și plata orelor suplimentare erau înregistrate în format electronic, fiind transmise prin email. Deși pârâta a susținut că reclamanta nu a transmis cereri de plată a orelor suplimentare efectuate, aceasta a depus la dosarul cauzei înscrisuri cuprinzând corespondența purtată cu alți angajați ai pârâtei cu privire la efectuarea de ore suplimentare de către angajații agenției începând cu luna septembrie 2008, înscrisuri care nu au fost contestate de pârâtă. Mai mult, din conținutul acestora rezultă că angajatorul a cerut ca orele suplimentare prestate peste un anumit număr, deși erau prestate într-o anumită lună, să fie evidențiate într-o altă lună, fără însă a- și exprima dezacordul cu privire la prestarea de ore suplimentare în sine.
De asemenea, reclamanta a făcut dovada că au existat perioade de timp când pârâta s-a confruntat cu lipsa de personal la unele dintre agențiile a căror activitate era coordonată de reclamantă, fapt ce e de natură a conduce la un volum de lucru mai mare pentru ceilalți angajați, deși pârâta a susținut că volumul de activitate a scăzut și că nu era necesară efectuarea de ore suplimentare (f.299-303). Iar cât privește lipsa din evidențele societății a cererilor de plată a orelor suplimentare, aceasta a fost explicată de reclamantă în cuprinsul interogatoriului prin aceea că i s-a adus la cunoștință de către angajați ai pârâtei că în cazul funcțiilor de conducere nu se plătesc ore suplimentare. Pe de altă parte, în condițiile în care din start programul stabilit de angajator depășea 8 ore de lucru (programul de lucru cu publicul, timpul necesar pentru închiderea și deschiderea agenției), acestea erau ore cu privire la care se încălcau dispozițiile contractului individual de muncă și ale contractelor colective de muncă.
Nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei cu privire la culpa reclamantei care nu și-a respectat obligația de a lista și de a semna jurnalele zilnice de operațiuni, atât timp cât o perioada îndelungată reclamanta nu a fost sancționată pentru astfel de abateri, în acest caz pârâta fiind cea care nu își poate invoca propria culpă în coordonarea activității angajaților. Sancțiunea aplicată reclamantei și care a fost menținută de instanță în urma contestării nu vizează neîndeplinirea unor obligații ce țin de obiectul prezentului litigiu.
În cauză, angajatorul nu a făcut dovada că orele suplimentare ar fi fost compensate cu timp liber sau că ar fi fost plătite reclamantei.
Totodată, nu pot fi reținute nici apărările pârâtei referitoare la faptul că în unele zile reclamanta nu a fost prezentă la serviciu întrucât s-a aflat la cursurile de pregătire achitate de pârâtă, față de prevederile pct. 4 lit. k din actul adițional nr. 2/_ (f.10).
Potrivit art. 120 din Codul muncii, muma prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă
suplimentară, art. 122 și 123 stabilind posibilitatea de compensare a acestora cu ore libere plătite, iar în caz de imposibilitate de compensare cu ore libere plătite, munca suplimentară ia fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător durata acesteia, spor care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază
Cu privire la numărul de ore suplimentare efectuate, acesta a fost stabilit prin raportul de expertiză ca fiind de 444 ore suplimentare lucrate în timpul săptămânii, de luni până vineri, respectiv 360 ore lucrate sâmbăta, fiind avute în vedere perioadele de concediu medical. Astfel, pentru cele 444 ore lucrate suplimentar în intervalul de luni-vineri, în valoare de 20.180,90 lei, urmează a se aplica un spor de 100% la valoarea calculată de expert (f.53), conform art. 35 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului, valoarea totală a orelor suplimentare lucrate de luni până vineri în intervalul definit în acțiunea precizată fiind de 40.361,80 lei. De asemenea, în temeiul art. 38 din Contractele colective de muncă aplicabile perioadei_ -_, constată că reclamanta este îndreptățită la plata a 360 de ore lucrate în zi de sâmbătă, cu sporul de 30% aplicabil salariului brut, în total 20535,65 lei, sume ce urmează a fi indexate și actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Astfel, pentru considerentele expuse, instanța a admis cererea formulată și precizată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 60.897,45 lei cu titlu de ore suplimentare prestate de reclamantă în perioada_ -_, sumă ce urmează a fi indexată și actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Având în vedere întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale rezultate din efectuarea de ore suplimentare, instanța va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei dobânda legală aferentă fiecărei ore suplimentare efectuate, calculată de la data scadenței și până la data plății efective, față de dispozițiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii rep..
Asupra cererii reconvenționale, instanța reține că între părți a fost încheiat Actul adițional nr. 2/_ la contractul individual de muncă nr. 185/2002, prin care a fost completat contractul individual de muncă, fiind stabilită obligația pârâtei în calitate de angajator de a suporta în totalitate cheltuielile aferente programului de formare și specializare profesională organizat de INDE, în perioada 2007 - 2009, reprezentând taxa de școlarizare de 4400 Euro pentru 2 ani, de a plăti salariatului toate drepturile salariale pe perioada desfășurării cursurilor. Prin același act adițional a fost stabilită, printre altele, și obligația reclamantei de a restitui integral cheltuielile de școlarizare de 4400 Euro dacă din cauze imputabile acesteia nu frecventează cursurile sau nu promovează cursurile (pct. 2 lit. k ) - f. 10 vol. I.
Instanța nu poate reține apărările reclamantei pârâte reconvenționale cu privire la inexistența unor cauze imputabile acesteia pentru nefrecventarea și nepromovarea cursurilor, atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada unor demersuri efective și susținute pentru obținerea amânării anului universitar, simpla depunere a unei adeverințe fără dovada altor demersuri în acest sens nefiind de natură a susține poziția sa procesuală. Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada înștiințării angajatorului, care se obligase a achita întreg cursul, cu privire la situația de sănătate la care a făcut referire și despre care pretinde că a adus-o în imposibilitate de a frecventa și de a absolvi cursurile.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că starea de sănătate precară invocată a subzistat până la finele raporturilor juridice cu pârâta (august 2010), faptul nefrecventării cursurilor relevând mai curând o lipsă de preocupare din partea acesteia.
Pârâta reclamantă a făcut dovada achitării contravalorii cursurilor, precum și a taxei de școlarizare în cuantum de 200 RON (f.346-375 voi. I).
Văzând dispozițiile art. 254 C. muncii rep., coroborat cu 969 C.civ., lege în vigoare la momentul stabiliri raporturilor juridice în discuție, instanța a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanta - pârâtă reconvențional să plătească pârâtei - reclamante reconvențional suma de 4.400 euro în echivalent în lei la data plății reprezentând cheltuieli de școlarizare, precum și suma de 200 lei reprezentând taxa admitere.
Ca părți căzute în pretenții, văzând dispozițiile art. 274 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța a obligat pe pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 5815 lei reprezentând cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise, respectiv onorariu avocat în parte în sumă de 4500 lei și onorariu expert în cuantum de 1375 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de reclamanta Mihela T. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței
în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii a 1595 de ore suplimentare, a respingerii cererii reconvenționale și a obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că reclamantei nu i s-a acordat contravaloarea orelor suplimentare efectuate ca urmare a obligației sale de prezență în unitate cu 30 de minute înainte de deschiderea programului de lucru cu publicul, respectiv încă de 30 de minute după închiderea programului de lucru cu publicul. Astfel, reclamanta prezentă în mod de calcul pentru 488 ore lucrate suplimentar, aferente intervalului luni-vineri și de 88 de ore lucrate suplimentar pentru zilele de sâmbătă:
În perioada_ -_: 69 de ore pentru 69 zile lucrătoare prestate în intervalul luni vineri și 14 ore pentru 14 zile de sâmbătă evidențiate de expert în Anexa 1;
În perioada_ -_: 142 ore pentru 142 zile lucrătoare prestate în intervalul luni-vineri și 47 ore pentru 47 zile de sâmbătă evidențiate de expert în Anexa 2;
În perioada_ -_: 142 ore pentru 142 zile lucrătoare prestate în intervalul luni-vineri și 27 ore pentru 27 zile de sâmbătă, evidențiate de expert în Anexa 3;
În perioada_ -_: 135 ore pentru 135 zile lucrătoare prestate în intervalul luni - vineri, evidențiate de expert în Anexa 4.
Calculând pe baza raportului de expertiză că valoarea unei ore suplimentare este de 45,34 lei (20130,90: 444 ore = 45,34 lei/oră) și de 45,63 lei pentru ora prestată sâmbăta (16428,52 lei: 360 ore = 45,63 lei), reclamanta susține că pârâta îi datorează pentru cele 488 ore lucrate în intervalul luni - vineri suma de 22.125,92 lei (488 x 45,34), la care se adaugă sporul de 100%, rezultând un total de 44251,84 lei, iar pentru cele 88 de ore lucrate sâmbăta suma de 4015,44 lei (88 ore x 45,63 lei) la care se adaugă un spor de 30%, rezultând un total de 5220 lei.
Cumulând aceste două sume, reclamanta pretinde acordarea în plus față de ce s-a dispus prin hotărârea atacată a sumei de 49771,84 lei.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamanta arată că taxa de înscriere la curs nu este opozabilă pârâtei reconvenționale, deoarece nu este prevăzută în sarcina părții în cadrul actului adițional nr. 2/2007 la contractul individual de muncă, dar nici în sarcina băncii, potrivit prevederilor Contractului nr. 1/2007, încheiat cu INDE.
Obligația de restituire a costului cursului de formare profesională nu îi revine angajatei, de vreme ce acest curs nu a fost finalizat, fiind suspendat ca
urmare a stării de graviditate a angajatei (concretizată inclusiv față de activitatea în cadrul băncii, prin intrarea în concediu medical prenatal, respectiv în concediu de maternitate).
Potrivit prev. art. 2.3 din Contractul nr. 1/_, încheiat între ASE - INDE și BRD, perioada de școlarizare putea fi prelungită în cazul concediilor medicale mai mari de 60 zile, pe perioada întregului an de studii, cu excepția concediilor de graviditate pentru care se acorda o întrerupere de școlarizare de 2 ani - tocmai cazul pârâtei reconvenționale.
În condițiile în care cursul de formare profesională nu a fost finalizat, fiind de drept întrerupt (așa cum permiteau prevederile legale, dar și cele exprese din contractul de școlarizare), pretențiile de plată ale băncii din cererea reconvențională nu au temei legal.
Și în cazul în care acest curs ar fi considerat ca parcurs parțial de către angajată, pentru anul școlar 2007 - 2008, restituirea costurilor de școlarizare nu are temei contractual, de vreme ce nu se încadrează în nici una din situațiile menționate la art. 2, lit. 1:
pârâta reconvențională ar fi trebuit să lucreze cel puțin de 3 ani în cadrul băncii, după absolvirea cursurilor: ori, de vreme ce cursul nu a fost niciodată absolvit, din motive întemeiate, această obligație nu îi incumbă pârâtei;
contractul de muncă al pârâtei reconvenționale ar fi trebuit să înceteze din inițiativa angajatei și fără acordul băncii: nici această condiție nu este îndeplinită, de vreme ce contractul individual de muncă al pârâtei reconvenționale a încetat prin demisie acceptată de către bancă, așa cum reiese din adresa nr. 6774/_ emisă de BRD (prin care banca renunță expliciți și la preavizul de 30 zile pentru încetarea contractului din inițiativa angajatului - fila 24 din volumul I al dosarului);
Pentru parcurgerea unui singur an de curs din cei doi stabiliți contractual, banca nu are nici un temei legal sau contractual să pretindă contravaloarea cursului integral;
Banca nu poate să își invoce propria culpă sau necunoașterea stării medicale de graviditate care a dus la suspendarea anului 2 mașter al cursului, deoarece starea de graviditate a fost declarată încă din primul trimestru de sarcină (obligație legală) față de angajator, iar acesta a înregistrat corespunzător această mențiune în dosarul personal al angajatei, încă de la sfârșitul anului 2008.
Potrivit scriptului depus la dosar, angajata a anunțat pe cale separată instituția de învățământ, starea de graviditate și cazul concret de întrerupere a școlarizării, deși această obligație revenea băncii, în calitate de parte contractuală beneficiară a serviciilor de școlarizare, în baza Contractului nr. 1/_ ; ca atare, costurile aferente celui de-al doilea an nu trebuiau suportate de către bancă, ca urmare a întreruperii de drept, a școlarizării în cazul d-nei M. T. .
Chiar în logica cererii reconvenționale, banca ignoră cu rea credință prevederile art. 2, lit. 1 din Actul adițional nr. 2/2007 la C.I.M., în sensul că solicită restituirea integrală a costurilor de școlarizare, deși prevederile contractuale permit doar restituirea parțială, proporțional cu timpul rămas nelucrat și cel mult pentru cursul parcurs doar pentru primul an de mașter: ori, reclamanta a fost angajată a băncii încă doi ani după terminarea primului și singurului an de școlarizare parcurs.
Ca atare, pârâta în baza chiar a temeiurilor de drept sau contractuale invocate în cererea sa reconvențională ar putea fi cel mult îndreptățită la rambursarea parțială a costului primului an de master, proporțional cu cei doi ani cât pârâta reconvențională a mai fost angajata băncii.
În acest sens, reclamanta apreciază, pe baza unui calcul matematic că suma eventual supusă restituirii, ca efect al prestării activității în favoarea reclamantei 16 luni este 1955,60 euro.
În privința cheltuielilor de judecată, s-a criticat acordarea parțială a cheltuielilor de judecată în raport de soluția admiterii integrale a activității, fiind lipsită de relevanță admiterea cererii reconvenționale, deoarece onorariul de avocat a fost stabilit anterior formulării acestei cereri.
Pârâta BRD G. S. G. S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat
, arătând în esență că modul de calcul propus de reclamantă este eronat, contravenind concluziilor raportului de expertiză, conform cărora i se cuvine contravaloarea a 444 ore efectuate în intervalul luni - vineri și a 360 ore efectuate sâmbăta. Se contestă raționamentul reclamantei că norma de muncă este dată de programul de funcționare al agenției, susținându-se că activitatea se desfășoară în schimburi, iar orarul cu clienții nu coincide cu programul de muncă.
Se combat criticile aduse de reclamantă soluției date cererii reconvenționale, arătându-se că renunțarea angajatorului la termenul de preaviz nu transformă demisia într-o încetare a contractului prin acordul părților, precum și că reclamanta nu a anunțat angajatorul de intenția sa de "înghețare a anului";.
Clauzele actului adițional prevăd extrem de clar condițiile în care este antrenată obligația de plată a reclamantei, condiții întrunite în speță.
Cu privire la cheltuielile de judecată se apreciază că în situația respingerii recursului reclamantei și admiterii recursului pârâtei, nu ar fi datorate cheltuieli, ori în ipoteza menținerii dispozițiilor sentinței, se consideră că au fost corect stabilite.
Prin recursul declarat de pârâta BRD Group S. G. S.A. -G. C. s-a solicitat casarea în parte a sentinței
în sensul înlăturării obligației sale de plată a sumei de 60897,45 lei, a acordării indexării și actualizării cu rata inflației a sumei de 4400 Euro, a exonerării pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată, precum și menținerea celorlalte dispoziții.
În motivarea recursului se arată, în esență că programul de lucru cu publicul, (în intervalul_ -_: luni -vineri 9.18, sâmbătă 9-13; în intervalul ulterior datei de_: luni -vineri 9.17; sâmbăta închis) nu coincide cu norma de muncă a reclamantei, fiind mai mult organizat pe schimburi, conform contractelor colective de muncă la nivelul pârâtei, astfel încât să nu fie depășită norma de 8 ore/zi, la care se adaugă și pauza de masă de 30 de minute/zi.
Efectuarea orelor suplimentare are loc la cererea angajatorului, iar în cadrul băncii există o reglementare specială a regimului orelor suplimentare prin Norma N9I7 - Tipul de muncă suplimentar), nerespectată de reclamantă, care în calitate de director avea obligația monitorizării muncii suplimentare din Agenție, precum și obligația afișării la locul de muncă a programului de lucru și a organizării muncii în schimburi.
Se contestă ca reclamanta în calitate de director de agenție, avea obligația de a închide și deschide tezaurul, deoarece a deținut această calitate până la _
, după care a devenit Director Expres Group coordonând 6 agenții, astfel încât era imposibil să participe la deschiderea/închiderea tezaurului în toarte cele 6 agenții.
Deși prin procedura de lucru N5IOP1- deschidere/închidere zi tezaur- casierie se stabilește că obligația de deschidere/închidere revine directorului/responsabilului agenției împreună cu o altă persoană din subordinea acestuia, este posibilă efectuarea operațiunii în cazul lipsei
directorului/responsabilului de agenție de către un salariat înlocuitor, astfel încât prezența directorului nu este obligatorie.
Reclamanta a avut atribuții de deschidere/închidere tezaur doar în perioada_ -_, când însă se lucra în schimburi, nefiind necesară prezența la deschiderea/închiderea tezaurului.
Subsecvent acestei operațiuni, reclamanta avea obligația în baza normelor interne, să listeze jurnalul zilnic de operațiuni și să-l arhiveze împreună cu celelalte documente zilnice. Jurnalul de operațiuni ar fi reflectat ora la care s-a efectuat prima și ultima operațiune, însă reclamanta nu și-a îndeplinit obligația listării jurnalului, astfel încât reclamanta se prevalează în cauză tocmai de modul defectuos în care și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, punând angajatorul în imposibilitatea de a prezenta probe.
Corespondența electronică prin e-mail semnifică în opinia pârâtei, că orele suplimentare efectuate erau plătite, precum și că toate agențiile din Expres G. Observator au avut asigurat în mod permanent personalul necesar bunei funcționări.
Se critică neluare în considerare a înscrisurilor care dovedesc sancționarea disciplinară a reclamantei pentru modul de organizare a activității Agenției Observator.
Declarațiile martorilor audiați nu sunt relevante deoarece nu sunt colegi de serviciu cu reclamanta și nu cunosc informații concrete în legătură cu orele suplimentare, pauza de masă, închiderea/deschiderea tezaurului.
Se contestă întemeierea concluziei prezenței directorului de agenție la punctul de lucru cel puțin în limitele orarului cu publicul pe organigrama anilor 2008 - 2009, apreciindu-se că nu era necesară o prezență la serviciu sau un program de lucru prelungit al Directorului.
Programul efectiv de lucru al reclamantei rezultă în realitate din jurnalele zilnice de operațiuni, sens în care pârâta indică exemple concrete ale unor zile în care nu s-au efectuat operațiuni decât la o oră înaintată.
Se aduc critici stabilirii de către expert a unui spor de 30% pentru orele suplimentare efectuate sâmbăta, în condițiile în care reclamanta a solicitat un spor de 10%, ceea ce în opinia pârâtei reflectă lipsa caracterului obiectiv și imparțial al expertului.
În același sens, se contestă neluarea în considerare de către expert a anexei 5 a CCM privind organizarea timpului de lucru în schimburi și nici a jurnalelor zilnice de operațiuni și se critică concluziile expertului privind necompletarea în mod eronat a anexei 2D și a anexei 4.
Concluzionând cu privire la acțiunea principală, pârâta susține că demersul reclamantei nu respectă contractele colective de muncă la nivel de bancă, neanulate și obligatorii pentru părți, și nici norma N9I7 care stabilește un termen de 30 de zile pentru înregistrarea orelor suplimentare în sistem informatic (aplicația Brahms).
Cu privire la cererea reconvențională se solicită indexarea și actualizarea cu rata inflației a sumei de 4400 de euro, cheltuieli de școlarizare.
Reclamanta T. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat,
reiterând modul de calcul al pretențiilor sale, bazate pe prestarea în mod suplimentar față de norma de muncă a 1,5 ore zilnic (luni-vineri în intervalul septembrie 2007 - octombrie 2009), a 4 ore în fiecare sâmbătă în același interval de timp între orele 9 și 13, a unei ore zilnic în perioada_ -_ pentru deschiderea/închiderea tezaurului casieriei, intervale de timp impuse de către angajator.
Se arată că toți salariații aveau obligația de prezență la serviciu cu 30 de minute înainte de deschidere și cu 30 de minute după închidere, iar reclamanta avea și obligația suplimentară de a deschide/închide tezaurul.
Documentele interne ale băncii nu evidențiază nicio altă persoană angajată pe aceeași funcție cu reclamanta și/sau care să fie lucrat în schimburi, nefiind făcută dovada organizării activității reclamantei în schimburi.
Corespondența electronică de e-mail invocată de pârâtă demonstrează, contrar poziției pârâtei, neplata orelor suplimentare și deficitul de personal, nefiind nici pertinente cauzei, în raport de faptul că relevant prin sine însuși este programul de lucru solicitat și impus de angajator.
Expertiza contabilă răspunde obiectivelor propuse de părți și se întemeiază în mod corect pe observația că reclamanta solicită plata orelor ce rezultă din programul de lucru stabilit de angajator.
Teza probatorie dovedită prin declarațiile martorilor audiați este desfășurarea activității reclamantei până târziu.
Se apreciază ca nepertinente înscrisurile depuse de pârâtă referitoare la conduita profesională a pârâtei, deoarece în prezenta cauză nu se analizează acest aspect.
În concluzie, reclamanta susține că chiar înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă au tins a dovedi prezența reclamantei la serviciu într-un program stabilit de către angajator care a excedat limitelor de timp de lucru stabilite prin prevederile contractelor colective de muncă, ale contractului individual și ale legislației muncii.
Mai mult, pârâta a eșuat în orice încercare de a dovedi o altă stare de fapt și nu a contrazis structura programului de lucru cu publicul a agențiilor coordonate de reclamantă, nu a putut indica nici măcar un singur angajat care ar fi lucrat în schimburi pe postul și funcția ocupată de reclamantă, nu a contestat niciodată că programul de lucru în baza căruia s-au formulat pretențiile de plată a drepturilor salariale ar fi fost stabilite de către angajator.
Pârâtul BRD G. S. G. S.A a depus concluzii scrise
prin care a reiterat apărările formulate în scris sau verbal în recurs, adăugând și că intervalul de 30 de minute necesar deschiderii și închiderii activității este inclus în programul de lucru, conform contractelor colective de muncă, atrăgând reducerea programului cu publicul a fiecărui salariat, iar o încălcare a normei de muncă ar fi atras proteste la organizații sindicale din unitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele
:
Acțiunea principală având ca obiect plata orelor suplimentare este întemeiată în parte.
Astfel, Curtea de Apel reține că demersul judiciar al reclamantei este justificat de impunerea de către pârâtă a unui program de funcționare a Agenției Observator care depășea norma de muncă de 8 ore/zi, stabilită prin contractul individual de muncă și reglementată de prevederile Codului muncii.
În acest sens, Curtea de Apel constată că reclamanta în calitate de coordonator comercial local a Agențiilor Zorilor, Observator, Viilor, Pasteur, Babeș și Teatru în baza deciziei nr.496/10/_ (fila 11 volum I fond) și în același timp director al Agenției Observator, după cum recunoaște și pârâta prin înscrisul de la fila 34 - vol. II al dosarului de fond, în perioada_ -_, avea printre atribuțiile de serviciu și respectarea timpului de muncă.
Art.108 din Codul muncii (forma contemporană pretențiilor reclamantei, așadar anterior intrării în vigoare a Legii nr.40/2011) prevede că "timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform
prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și /sau ale legislației în vigoare";.
Având în vedere că programul de funcționare a Agenției Observator în perioada_ -_ era, în intervalul luni-vineri, de la ora 9 la ora 18, și sâmbăta de la 9 la 13, iar reclamanta era directorul acestei agenții, rezultă în mod evident că avea obligația de a conduce activitatea acestei agenții pe durata programului de funcționare.
Acest aspect reiese din însăși funcția de conducere deținută, în timpul căreia avea ca atribuții de serviciu supravegherea activității angajaților Agenției, constând în diverse operațiuni cu sau fără public care se puteau realiza pe parcursul întregului program de funcționare al agenției.
Rezultă, prin urmare ca absolut necesară prezența reclamantei la serviciu pe întreaga durată a programului de funcționare al Agenției, fiind indisolubil legată de îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin în calitate de director.
Desfășurarea activității în două schimburi nu a fost dovedită de către pârâtă, căreia îi revenea sarcina probei, chiar și în situația în care se judecă cu un salariat care, în virtutea funcției de conducere, trebuia să întocmească documentele privind organizarea și desfășurarea muncii la agenție, nefiind depus vreun înscris în acest sens care să reflecte punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor contractelor colective de muncă.
Din contră, desfășurarea continuă a activității de către reclamantă pe durata programului de funcționare rezultă în mod indirect din organigrama de la filele 35-37 vol. II al dosarului de fond, care atestă un singur post de Director Expres G. la Agenția Observator; dacă pârâta ar fi desemnat o persoană cu aceleași atribuții cu ale reclamantei, care să o înlocuiască într-un alt schimb, organigrama cuprinzând statele de funcții trebuia să reflecte existența unei a 2-a funcții de conducere, ceea ce însă nu s-a realizat.
În acest context, se remarcă din aceeași organigramă că numai din luna ianuarie 2010 în cadrul agenției Observator, a fost desemnat un responsabil de agenție, în mod distinct de funcția de director Expres G., fiind prin urmare evident că în perioada_ -_, reclamanta era singura titulară a funcției de conducere a Agenției Observator.
Prin urmare, Curtea de Apel concluzionează că prin impunerea de către pârâtă a unui program de funcționare superior timpului de muncă de 8 ore pe zi și a 4 ore într-o zi de repaus săptămânal, reclamanta a fost obligată pentru realizarea normei de muncă să efectueze ore suplimentare, deoarece în viziunea legiuitorului, intervalul de timp ce depășește timpul de muncă reprezintă muncă suplimentară chiar dacă se încadrează într-un orar de activitate sau program cu publicul.
În acest context, instanța de recurs reține că programul de funcționare impus de către angajator reprezintă prin sine însuși dovada efectuării orelor suplimentare, iar administrarea probei testimoniale de către prima instanță nu poate nici infirma, nici confirma această concluzie.
Aplicația Brahms prin care se monitorizează efectuarea orelor suplimentare în cadrul băncii nu înregistrează orele suplimentare efectuate pe durata programului de lucru cu publicul, ci pe cele ce depășesc acest program, astfel încât nu sunt pertinente datele consemnate în aplicație.
De asemenea, nici Norma N9I7 nu se referă la orele suplimentare prestate pe durata programului de lucru cu publicul, nefiind incidentă în cauză, astfel încât nu este aplicabil termenul de 30 de zile în care, potrivit normei, salariatul trebuia să solicite compensarea lor.
În fine, nu este relevantă corespondența de e-mail de care se prevalează pârâta, deoarece se referă la orele suplimentare ce depășesc programul de lucru
cu publicul, monitorizate prin aplicația Brahms. Sub aspectul schemei de personal, acest e-mail confirmă, contrar criticilor pârâtei, că nu au fost acoperite toate posturile din organigramă (filele 302-303 vol. I dosar fond), în ciuda demersurilor angajatorului, ceea ce susține apărarea reclamantei că activitatea nu s-a desfășurat în schimburi.
Cu privire la întinderea pretențiilor reclamantei, se constată că prima instanță a reținut prestarea a 444 ore în intervalul luni-vineri și a 360 de ore lucrate sâmbăta, însă după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, acestea corespund în realitate perioadei de_ -_, dată de la care reclamanta a intrat în concediu de odihnă și concediu medical, subsecvent nașterii unui copil.
Din data de_ pârâta a redus programul de funcționare al Agenției la 8 ore zilnic de luni până vineri, fără să se mai presteze activitate în ziua de sâmbătă, ceea ce reflectă respectarea timpului de muncă, lipsind de temeinicie pretențiile reclamantei legate de programul de lucru cu publicul, ulterioare acestui moment.
Suma acordată prin hotărârea recurată reprezintă, prin urmare, contravaloarea orelor suplimentare efectuate pentru asigurarea funcționării agenției pe parcursul întregului program cu publicul al agenției în perioada _
-_, fiind calculată în mod corect prin raportul de expertiză, inclusiv sub aspectul aplicării sporului de 30% pentru orele suplimentare efectuate sâmbătă, deoarece expertul a adus astfel la îndeplinire obiectivul de a stabili cuantumul bănesc al orelor suplimentare. În atare situație, nu i se poate imputa expertului că s-a pronunțat asupra unor probleme cu care nu a fost investit, iar erorile pe care i le reproșează pârâta privind anexa 5 din CCM, anexa 2D și anexa 4 nu au semnificație asupra modului de calcul, fiind apărări de fond. În mod distinct de aspectele privind programul cu publicul, reclamanta a solicitat și plata contravalorii unei ore suplimentare, efectuată zilnic pentru operațiunile de deschidere/închidere a tezaurului - casierie.
În calitate de Director al Agenției Observator în perioada_ -_, reclamanta era desemnată prin Norma N5I1OP1 să participe la deschiderea/închiderea tezaurului, iar art.33 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2007 și pe anul 2008 prevede că programul zilnic de muncă include o jumătate de oră necesară deschiderii și închiderii activității.
Pentru a asigura astfel desfășurare efectivă a activității cu publicul în cadrul programului de funcționare, reclamanta trebuia să se prezinte la serviciu cu 30 de minute mai devreme și să rămână încă 30 de minute după terminarea acestui program. Acceptarea apărării pârâtei că includerea acestui interval de timp în programul zilnic de muncă determină o reducere a programului de lucru cu clienții al reclamantei, ar însemna că întreaga activitate a reclamantei se rezumă la programul de lucru cu clienții, în realitate desfășurând și alte operațiuni specifice funcției de conducere deținută, în virtutea căreia trebuia să fie prezentă la serviciu pe durata programului de funcționare.
Tot astfel, apărarea pârâtei că prezența directorului de agenție nu era obligatorie la deschiderea/închiderea tezaurului nu era obligatorie, este infirmată de norma N5I1OP1 care indică expres și clar directorul agenției și responsabilul gestiune numerar/persoana desemnată cu atribuții în acest sens. Se utilizează conjuncția "și"; care desemnează un cumul, o coparticipare, fiind exclusă posibilitatea înlocuirii directorului de agenție, contrar afirmațiilor pârâtei.
Nu este nici pertinent și nici dovedit de către pârâtă pretinsul fapt al deschiderii/închiderii tezaurului exclusiv de către salariata Todea, deoarece, așa cum s-a reținut anterior, două persoane trebuie să participe la această
operațiune, iar pârâta nu a probat nici că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit această obligație.
De asemenea, momentul primelor operațiuni consemnată de jurnalele de operațiuni nu poate fi legată de ora începerii activității. Instanța de recurs își exprimă rezerva față de această concluzie a pârâtei, care ar însemna că activitatea agenției începe după prânz (ora primei înregistrării) sau se încheie cu mult înainte de ora 18 (respectiv 17 după_ ). Neîndeplinirea obligației de serviciu de a lista jurnalul zilnic de operațiuni nu semnifică însă o absență de la serviciu a reclamantei până la sau de la ora primei/ultimei operațiuni, nefiind dovedită de către pârâtă că reclamanta a absentat sau a încălcat programul de muncă sau când anume a absentat pentru urmarea cursului de specializare. Pretinsul mod defectuos de organizare a activității este irelevant în cadrul prezentei cauze care vizează timpul de lucru, nu disciplina muncii.
Prin urmare, Curtea de Apel constată că în temeiul atribuțiilor de serviciu stabilite prin Norma N5I1OP1, reclamanta era obligată să fie prezentă la serviciu cu 30 de minute înainte de deschiderea agenției și să rămână încă 30 de minute după închiderea agenției, așadar o oră zilnic, însă numai în perioada în care a deținut funcția de director al Agenției Observator, respectiv până la data de _
, deoarece din_ ca Director Expres G. nu avea stabilită o atare obligație de serviciu, după cum rezultă din norma internă menționată.
În acest sens, se reține că timpul suplimentar de muncă este considerat intervalul în care salariatul, după depășirea programului de muncă, își desfășoară activitatea în favoarea angajatorului pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu ce îi revin. Timpul alocat de salariat pentru derularea unor activități care nu îi sunt impuse prin fișa funcției, cum este cazul în speță, nu atrage calificarea activității ca muncă suplimentară, chiar dacă ar fi avut loc în afara normei zilnice de 8 ore.
În acest sens, Curtea de Apel va cenzura modul de calcul propus de reclamantă, limitând atât intervalul de timp în care se reține că s-a efectuat zilnic o oră suplimentară la perioada_ -_, cât și valoarea orei suplimentare de referință care nu este 45,34 lei, ori 45,63 lei decât în anumite perioade.
Curtea de Apel se va baza pe anexele 1, 2 și 5 din raportul de expertiză pentru a calcula contravaloarea orelor suplimentare legate de deschiderea/închiderea activității în perioada_ -_, pentru a stabili numărul de zile lucrătoare, numărul de ore suplimentare efectuate în fiecare lună a acestui interval, precum și valoarea unei ore suplimentare în fiecare lună.
Astfel, pentru intervalul luni-vineri se constată că reclamanta a prestat câte o oră suplimentară zilnic (30 de minute + 30 de minute) după cum urmează:
în septembrie 2007: 5 ore suplimentare x 40.63 lei/oră = 203,15 lei.
În octombrie 2007: 23 ore suplimentare x 35,33 lei/oră = 812,59 lei
În noiembrie 2007: 22 ore suplimentare x 36,93 lei/oră =812,46 lei:
În decembrie 2007: 19 ore suplimentare x 42,76 lei/oră = 812,44 lei
În ianuarie 2008: 21 ore suplimentare x 38,69 lei/oră = 812,49 lei;
în februarie 2008: 21 ore suplimentare x 38,69 lei/oră = 812,49 lei:
în martie 2008: 21 ore suplimentare x 38,69 lei/oră =812,49 lei:
în aprilie 2008: 21 ore suplimentare x 47,41 lei/oră = 995,61 lei;
în mai 2008: 18 ore suplimentare x 47,41 lei/oră = 853,38 lei;
în iunie 2008: 18 ore suplimentare x 47,41 lei/oră = 853,38 lei;
în iulie 2008: 15 ore suplimentare x 43,29 lei/oră = 649,35 lei;
în august 2008: 10 ore suplimentare x 47,41 lei =474,1 lei.
Totalul contravalorii orelor suplimentare efectuate de luni până vineri este de 8903,93 lei, la care se adaugă un spor de 100%, potrivit prevederilor
contractului colectiv de muncă, așadar suma se dublează, rezultând un cuantum de 17.807,86 lei.
Pentru munca suplimentară efectuată în ziua de sâmbătă a intervalului _
-_ sunt valabile următoarele calcule:
În septembrie 2007: 2 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 40,53 lei/oră = 81,26 lei;
În octombrie 2007: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 35,33 lei/oră = 141,32 lei;
în noiembrie 2007: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 36,93 lei/oră = 147,72 lei;
în decembrie 2007: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 42,76 lei/oră = 171,04 lei;
în ianuarie 2008: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 38,69 lei/oră =154,76 lei;
În februarie 2008: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 38,69 lei/oră = 154,76 lei;
în martie 2008: 5 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 38,69 lei/oră = 154,76 lei;
în aprilie 2008: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 47,41 lei/oră = 193,45 lei;
în mai 2008: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 47,41 lei/oră = 189,64 lei;
în iunie 2008: 4 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 47,41 lei/oră = 189,64 lei;
în iulie 2008: 2 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 43,29 lei/oră = 86,58 lei;
în august 2008: 2 zile de sâmbătă x 1 oră/zi x 47,41 lei/oră =94,82 lei:
Totalul contravalorii orelor suplimentare efectuate sâmbătă este de 1794,63 lei, la care se aplică un spor de 30%, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, rezultând un cuantum de 2333, 01 lei.
Adiționând cele două sume, Curtea stabilește o contravaloare a orelor suplimentare totală de 20.140,87 lei, sumă purtătoare de dobânzi legale și suspusă indexării și actualizării cu rata inflației.
Cum răspunderea juridică ce revine pârâtei pentru impunerea și neplata muncii suplimentare nu este integrală dacă prejudiciul nu este acoperit de dobânda legală de la data scadenței lunare până la data plății efective, trebuie evaluat judiciar prejudiciul în vederea reparației sale integrale pentru a acoperii în întregime atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens) cât și beneficiul de care a fost lipsită (lucrum cessans).
Cererea reconvențională este întemeiată în întregime
.
Actul adițional nr.2/_ (fila 10 vol. I fond) prevede expres și clar obligația reclamantei de a restitui pârâtei cheltuielile de școlarizare în sumă de 4400 de euro în situația în care în mod imputabil nu frecventează cursurile, nu promovează cursurile.
Curtea va înlătura apărarea reclamantei care se prevalează de clauza din contractul de școlarizare nr.1/_ (filele 236-239 vol. I fond), conform căreia prelungirea perioadei de școlarizare cu 2 ani poate avea loc în situația unui concediu de graviditate (art.2.3), reținând că deși reclamanta a născut un copil în luna august 2009, a beneficiat de concediu medical din_ până în_, nefiind în concediu de creștere a copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, formă de concediu asimilată noțiunii de "concediu de graviditate";.
De altfel, în această ipoteză, dar și în situația unui concediu medical mai mare de 60 de zile, prelungirea perioadei de școlarizare trebuia aprobată de Directorul Institutului, iar reclamanta nu a făcut dovada că a obținut o asemenea aprobare, astfel încât este irelevantă depunerea unei cereri către INDE din cadrul Academiei de Studii Economice (f.641 vol. I fond) în absența avizării favorabile a solicitării.
În egală măsură, Curtea de Apel observă că acest înscris nu poartă dovada înregistrării sale la instituția destinatară și nu probează că a fost comunicat pârâtei pentru a stabili cu instituția de învățământ superior o amânare corespunzătoare a plății ultimelor rate.
În consecință, reclamanta în mod culpabil nu și-a finalizat cursurile, deși de la nașterea copilului până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta a trecut un interval de peste 2 ani, în care cu excepția a 2 luni (_ -_ ) a prestat activitate în mod efectiv.
Reclamantei îi revine răspunderea contractuală potrivit pct.2 lit. k din actul adițional nr.2/_, de a restitui cheltuielile de școlarizare de 4400 Euro, achitate de pârâtă, fără a fi diminuate în baza pct.2 lit. l din același act, care se aplică în situația în care ar fi absolvit cursurile și ar fi demisionat înainte de împlinirea a 3 ani de la data absolvirii cursurilor, situație în care obligația de restituire era proporțională cu timpul rămas nelucrat.
Neabsolvirea cursurilor de formare profesională de către reclamantă antrenează, în temeiul art. 194 și 195 din Codul muncii (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011) obligația acesteia de a restitui pârâtei și taxa de înscriere la curs de 200 de lei, plătită de pârâta în vederea participării reclamantei la master, fiind irelevant în raport de aceste dispoziții legale că actul adițional nu instituie în sarcina reclamantei o atare obligație.
În acest context, Curtea reține că pentru similitudine de rațiune cu rezolvarea dată obligației de plată a orelor suplimentare, cheltuielile de școlarizare ce trebuie restituite sunt supuse actualizării cu rata inflației, de la data achitării acestei sume de către pârâtă până la data plății efective de către reclamantă, deoarece numai astfel este asigurată o reparație integrală a prejudiciului suferit de pârâtă.
Cum reclamanta are obligația restituirii echivalentului în lei a sumei de 4400 de Euro de la data plății fiecărei rate de către pârâtă, conform termenelor stabilite prin contractul de școlarizare, aceste sume au fost afectate de devalorizare prin trecerea timpului, ceea ce justifică actualizarea fiecărei rate de la data plății de către pârâtă către INDE și până la data restituirii de către reclamantă și înlătură, totodată, apărarea reclamantei că devalorizarea a fost absorbită de creșterea ratei de schimb Euro - leu.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță
reclamantei, respectiv 5815 de lei, proporțional cu măsura admiterii acțiunii, Curtea de Apel, având în vedere că în recurs au fost admise în mod suplimentar o parte din pretențiile reclamantei, respectiv o sumă de 20.140,87 lei, va majora la 7375 de lei, cuantumul acestor cheltuieli (6000 de lei onorariu de avocat parțial și 1375 de lei, onorariu de expert nemodificat în recurs).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite în parte recursurile declarate de reclamanta M. T. și pârâta BRD G. S. G. SA - G. C., BRD G.
S. G. SA PRIN BRD GSG C., împotriva sentinței civile nr. 8992 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 20.140,87 lei, cu titlu de ore suplimentare efectuate în perioada_ -_, sumă indexată și actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Va fi obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 20140,87 lei, de la data scadenței până la data plății efective.
Majorează la 7375 de lei, cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă reclamantei.
Va fi obligată reclamanta să plătească pârâtei actualizarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 4400 de Euro, în raport de rata inflației de la data achitării acestei sume de către pârâtă până la data plății efective de către reclamantă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de reclamanta M. T. și pârâta BRD G. S. G. SA - G. C., BRD G. S. G. SA PRIN BRD GSG
C., împotriva sentinței civile nr. 8992 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20.140,87 lei, cu titlu de ore suplimentare efectuate în perioada_ -_, sumă indexată și actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 20140,87 lei, de la data scadenței până la data plății efective.
Majorează la 7375 de lei, cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă reclamantei.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei actualizarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 4400 de Euro, în raport de rata inflației de la data achitării acestei sume de către pârâtă până la data plății efective de către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. G.
L.
D.
S. D.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
