Decizia civilă nr. 2/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/R/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. PENTRU M. T. I. ,T. V., C.
T. S., M. N. R. ȘI R. G. împotriva sentinței civile nr. 4265 din 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S., S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. " S. - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 28 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de M.
"C. M. "; SA a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3506 din 21 oct.2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții, T. V.
, C. T. S., M. N. R., R. G. și T. I. prin S. L. I. AL
P. DE L. D. D. D. T. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. S. și S. C. M. SA S. C. .
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C. cu privire la cererea reclamanților cu domiciliul în raza Tribunalului Sălaj.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe acești reclamanți în favoarea Tribunalului Sălaj.
Cererea disjunsă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. _
. Prin sentința civilă nr. 1939 din 21 martie 2011 pronunțată în dosarul
menționat, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. M. "C. M. "; SA C. - S. T. ,
a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității cererii invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA B. și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților Ț. V., C. T. S., M.
N. -R., R. G. și T. I. privind obligarea pârâților la plata salariului suplimentar pe anii 2007 - 2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. L. AL P. DE L. D. D. D. T., care a fost admis prin decizia civilă nr. 3736/R/2011 a Curții de A. C., sentința fiind casată iar cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea de A. C. a arătat că în conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
De asemenea, a reținut că o interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "se va acorda"; și nu "se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptul angajatorului de a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr._ *, iar această instanță, prin sentința nr. 629/_ și-a declinat competența de soluționare a cererii reclamanților Ț. V., C. T. S., M.
N. -R., R. G. și T. I. în favoarea Tribunalului C. .
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 5828/_ pronunțată în dosarul nr._ * și-a declinat la rândul lui competența de soluționare a cererii evocate în favoarea Tribunalului Sălaj. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Curtea de A. C. în vederea soluționării conflictului.
Conform sentinței civile nr. 32/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C. competența de soluționare a cererii disjunse a fost stabilită în favoarea Tribunalului Sălaj.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. _ , care, prin sentința civilă nr. 4265/_, pronunțată în dosar nr. de Tribunalul Sălaj, a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței, excepție
invocată de pârâta S. N. de T. F. M. "C. M. "; SA B. cu privire la cererea formulată de reclamantul Ț. V. și a disjuns cererea acestuia, trimițând-o spre judecare Tribunalului Maramureș.
De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
S. N. de T. F. M. "C. M. "; SA C. - S. T. și excepția prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității cererii invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA B. .
A respins ca nefondată acțiunea reclamanților C. T. S., M. N. -
R., R. G. și T. I. privind obligarea pârâților la plata salariului suplimentar pe anii 2007 - 2009.
Pentru a pronunța soluția menționată Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Cu privire la excepția necompetentei teritoriale a instanței, excepție invocată de pârâta S. N. de T. F. M. "C. M. "; SA B. cu privire la cererea formulata de reclamantul T. V., instanța urmează să o admită având în vedere art. 210 din Legea nr. 62/2011 care statuează că cererile
referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul,, și în consecință disjunge cererea acestuia și trimite cauza spre judecare Tribunalului Maramureș.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele:
D. contractul colectiv de muncă pe care își întemeiază reclamantul acțiunea rezultă că semnatar a acestuia este S. N. de T. F. de
și ca urmare aceasta are obligația de a respecta și a duce la îndeplinire prevederile acestui contract colectiv de muncă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2006- 2008 pentru că am fi în prezența unui conflict de drepturi prescriptibil în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și nu a unei acțiuni în plata unor drepturi salariale este nefondată pentru următoarele:
Legea nr.168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia "conflict de muncă";, după caz, " de drepturi"; și "de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, disp. art. 283 lit.c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art.155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme, salariul suplimentar este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prev. de art. 283 lit. c din Codul muncii.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-a făcut procedura prealabilă de sesizare a comisiei mixte patronat - sindicate este nefondată, Contractul colectiv de muncă neprevăzând această procedură prealabilă pentru ca părțile să se poată adresa instanței.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor art. 30 din contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2007-2008 (f.60) :
Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
(3) D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
După cum se poate observa din conținutul aliniatului (1), nu se instituie obligația pârâtelor să plătească salariaților, la expirarea anului calendaristic un salariu suplimentar, ci se prevede această posibilitate, în funcție de îndeplinirea unor condiții și cu respectarea unor criterii.
Împotriva sentinței
nr. 32/_ a declarat recurs reclamantul S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. pentru membrii: T. I., T. V., C. T.
S., M. N. R. și R. G.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii reclamanților.
Ca motiv de modificare reclamanții invocă prevederile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, învederând că prima instanță a interpretat eronat actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În acest sens, menționează că prin acțiunea introductiva au solicitat obligarea paratelor-intimate la plata salariului suplimentar pe anul 2007, 2008 și 2009 în baza art. 30 din CCM 2007-2009. Contrar celor reținute de către prima
instanță, aceste prevederi instituie în sarcina angajatorului o obligație de plată a salariului suplimentar, respectiv recunosc un drept de natura salariala si impun o obligație accesorie acestui drept (de detaliere a modalității de plata).
Singurele condiții pentru acordarea acestui salariu sunt ca anul pentru care se solicita salariul sa fi expirat, iar salariatul sa fi desfășurat activitate în cursul acelui an calendaristic si sa nu fi fost sancționat disciplinar.
Posibilitatea salariaților de a beneficia de salariul suplimentar este reglementată și prin prevederile art. 30 (1) din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, care statuează ca pentru munca ireproșabila desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv." Fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10%.
Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită pentru 48 luni, produce efecte juridice obligatorii față de parata datorita dispozițiilor imperative ale art. 41 alin.5 din Constituție si art. 236 alin.4 din Codul muncii raportat la art. 11 alin. l lit. b) din Legea nr. 130/1996 si art.241 alin. l lit. b) din Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voința a părților.
Ca motiv de casare, reclamanții invocă necercetarea fondului, în contextul în care cauza trebuia analizată cu privire la toți cei cinci reclamanți, conform îndrumărilor obligatorii din decizia de casare și regulatorul de competență.
În drept, se fac trimiteri la prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 312 C.pr.civ., art. 40 alin. 2 lit. c, art. 243, art. 238 alin. 1 C. muncii, prevederile Legii nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă pe anii_ -2008, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de Unități din transportul F. pe anii 2006- 2010.
Prin întâmpinarea formulată, S. N. de T. F. de M.
a solicitat respingerea recursului formulat de S. L. tatea Căi Ferate C. ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Consideră intimata că prima instanță a interpretat corect prevederile art. 30, respectiv că acestea au un caracter facultativ, iar nu obligatoriu cum susțin recurenții.
Mai mult, posibilitatea acordării "salariului suplimentar" derivă în principal de posibilitățile financiare ale angajatorului și este condiționată de conduita salariaților într-un an calendaristic anterior.
Referitor la excepția necompentenței teritoriale privitoare la cererea reclamantului Ț. V., apreciază intimata că instanța a procedat în conformitate cu legea, câtă vreme domiciliul acestui reclamant se afla în circumscripția altei instanțe.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este fondat.
Curtea apreciază că Tribunalul Sălaj a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în contextul în care acesta a analizat fondul cauzei doar în raport de pârâții C. T. S., M. N. -R., R. G. și T. I., dispunând în privința reclamantului Ț. V. disjungerea cererii acestuia și declinarea soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Maramureș.
Potrivit regulatorului de competență dat prin sentința civilă nr. 32/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C., competența de soluționare a cererii disjunse a reclamanților C. T. S., M. N. -R., R. G., T.
I. și Ț. V., a fost stabilită în favoarea Tribunalului Sălaj.
Odată ce s-a statuat în mod irevocabil asupra competenței de soluționare a cererii reclamanților, instanța era obligată să procedeze la cercetarea fondului cererii inclusiv cu privire la reclamantul Ț. V. . Prin urmare, soluția ce se impunea în privința excepției necompetenței teritoriale invocată de către pârâta
S. N. de T. F. M. "C. M. "; SA B. fiind aceea de respingere și, nicidecum, de admitere, cum în mod greșit s-a dispus.
În ceea ce privește fondul litigiului, contrar reținerilor primei instanțe, Curtea consideră că acțiunea reclamanților este întemeiată pentru cele ce succed:
Potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Prin urmare, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 30 alin. 3 precizează că :" D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se apreciază că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 31 din CCM care face trimitere la criteriile de acordare a salariului suplimentar, prevăzute în anexa 6, din care rezultă că plata dreptului este obligatorie, cu excepția unor situații care țin de conduita disciplinară a salariaților.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale (adaosurile făcând parte din
salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii) și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În raport de considerentele expuse și constatând că în cauză este incident atât un motiv de casare - necercetarea fondului, cât și unul de modificare - art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, în baza art. 312 al. 1,3,5 Cod de procedură civilă Curtea va casa în parte sentința și, rejudecând cauza pe fond va admite acțiunea reclamanților C. T. S., M. N. R., R. G., T. I. și T.
V. în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M. S. B. și S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M.
S. - S. T. și va obliga pârâtele să plătească reclamanților salariul suplimentar aferent anilor 2007-2009.
Vor fi menținute dispozițiile de respingere a excepției lipsei calității procesuale a pârâtei S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M. S. -
S. T., a excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepției inadmisibilității acțiunii.
În privința cheltuielilor de judecată, solicitarea reclamanților formulată în acest sens va fi respinsă, nefiind făcută dovada cuantumului acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. împotriva sentinței civile nr. 4265 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în parte și, rejudecând cauza pe fond admite acțiunea reclamanților C. T. S., M. N.
R., R. G., T. I. și T. V. în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M. S. B. și S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M. S. - S. T. .
Obligă pârâtele să plătească reclamanților salariul suplimentar aferent anilor 2007-2009.
Menține dispozițiile de respingere a excepției lipsei calității procesuale a pârâtei S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M. S. - S. T.
, a excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepției inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca nefondată cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
S. | D. D. | G. | L. | D. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
