Decizia civilă nr. 2043/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2043/R/2013
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S.
N.
DE
T.
F. DE C. CFR C. SA și S. N. DE T.
F.
DE C.
"CFR C. SA - S. DE T. F. DE C. CFR C. B. împotriva
sentinței civile nr. 3602 din 4 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe reclamanta intimată U. S. L. M. -
C. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._
pe rolul Tribunalului B.
,
la data de_ pe rolul Tribunalului B., U.
S. L. M. -C.
I.
B., în numele salariaților:IOHASTIC V., MORISIN A., NEAMT CORINA a chemat în judecată pe pârâtele: S. N. DE T. F. DE C.
C.F.R. C. S.A. B. și REGIONALA DE T. F. C.F.R. C. S.A. B.
, solicitând obligarea în solidar a pârâtelor să plătească fiecărui salariat - membru de sindicat prima cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anul 2009, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtele aveau obligația rezultată din prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate să plătească pe anul 2009 prima de Paști fiecărui salariat,obligație pe care nu au respectat-o.
În drept, au fost invocate prevederile art. 69 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 960/_, Tribunalul Brașov și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Compania N. de Căi Ferate CFR SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând lipsa calității sale procesuale pasive arătând că aceasta nu a fost chemată în judecată în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.3369/_, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de sindicat, în numele membrilor de sindicat.
Prin decizia civilă nr. 1550/R/_, Curtea de Apel Cluj a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3369/_ a Tribunalului Cluj și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
reținându-se că judecarea cauzei s-a efectuat fără citarea pârâtei Regionala de T. F. de C. C.F.R. C.
S.A. B. .
În rejudecare, SNTCF CFR C. SA-S. de T. F. de C. B. a formulat note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3602 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *,
s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. S.
L. M. -C. I. B. în contradictoriu cu pârâtele: S. N. DE
T. F. DE C. CFR C. S.A. B. și REGIONALA DE T. F. DE C. CFR. C. S.A. B. și în consecință, pârâtele au fost obligate în solidar să plătească membrilor de sindicat: IOHASTIC V., MOISIN A. EMANUELA și NEAMȚ CORINA SONIA pe anul 2009, prima cu ocazia sărbătorilor de Paști, în cuantum de câte 570 lei pentru fiecare, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu titlu de întâmpinare de către Compania N. de Căi Ferate CFR SA și respectiv, cu titlu de note de ședință, de către SNTCF CFR C. SA-S. de T. F. de C. B., tribunalul a constatat că acestea nu au fost chemate în judecată în prezenta cauză. În consecință, tribunalul a apreciat că nu se poate pronunța asupra excepțiilor invocate de către acestea prin înscrisurile menționate.
De asemenea, deși, din motivele indicate anterior, nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de SNTCF CFR C. SA S. de T. F. de C. B., tribunalul a apreciat util să precizeze că în speță acțiunea nu este prescrisă deoarece este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit.c din Codul muncii și nu termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din același act normativ.
Pe fond, tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată.
Astfel, argumentul Sucursalei de T. F. de C. B. în sensul că prelungirea contractului colectiv de muncă s-a efectuat doar până în data de _
, deci înainte de data Paștilor din anul 2009, corespunde adevărului. Cu toate acestea, plata primei de Paști s-a prevăzut și în Contractul colectiv de muncă aplicabil între părți pentru anul 2009-2010.
Prima instanță a mai reținut că, deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea în mod greșit pe prevederile Contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008, aceasta nu este de natură să atragă respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât obiectul acesteia este clar determinat (prima de Paști pentru anul 2009) iar reclamanții sunt îndreptățiți să o obțină.
Tribunalul a reținut deci că potrivit prevederilor art.69 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, cu ocazia sărbătorilor de Paști se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
S-a mai reținut că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada faptului că pârâtele ar fi respectat prevederile acestui contract, deși sarcina probei le revenea în calitate de angajator, motiv pentru care au fost obligate să plătească fiecărui salariat în numele cărora sindicatul a formulat cererea, suma de câte 570 lei
reprezentând prima cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anul 2009, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele: S. N. DE T.
F. DE C. "CFR C. SA - S. DE T. F. DE C. CFR C. B. și S. N. DE T. F. DE C. CFR C. S.A.
Prin recursul propriu, pârâta S. N. DE T. F. DE C. "CFR
C. SA - S. DE T. F. DE C. CFR C. B.
a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Recurenta a arătat că instanța de fond a fost în eroare cu privire la părțile care au calitatea de pârât.
Astfel, se arată că, prin cererea de chemare în judecată au fost invocate anumite drepturi bănești în contradictoriu cu cele două pârâte: S. N. de
T. F. de C. ";CFR C. " S.A. (denumirea prescurtată S. "CFR C. " SA) și S. N. de T. F. de C. "CFR C. " S.A. - Regionala de
F. C. B. . Această sucursală a fost radiată din Registrul Comerțului la data de_, ca urmare a Programului de restructurare și redresare economico-financiară a Societății Naționale de T. F. de C. "C.F.R C. " S.A. La aceeași dată,_, a fost înființată S. Centrul Comercial de C. B., cu același sediu, sucursala care a preluat o parte din patrimoniul și activitatea Sucursalei Regionala de T. F. de C. B., respectiv doar activitatea din Stațiile și din centralul fostei sucursale.
La data de_, S. Centrul Comercial de C. și-a modificat denumirea în S. de T. F. de C. B. .
În aceste condiții, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se poate pronunța asupra excepțiilor invocate.
În consecință, recurenta reiterează și pe calea recursului cele două excepții, care nu au fost soluționate de către instanța de fond, după cum urmează:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei de T. F. de C. B. din următoarele motive:
Recurenta arată în acest sens că nu este semnatara contractului colectiv de muncă ale cărui prevederi sunt invocate în cauză, iar plata drepturilor bănești solicitate de către reclamantă se face din fondul de salarii, care este constituit la nivelul societății naționale, aceasta fiind cea care dispune sau nu efectuarea de plăți din acest fond.
Pe de altă parte, se mai arată că S. de T. F. de C. B. nu are calitate de angajator, fiind lipsită de prerogativa legală de plată a drepturilor salariale către personalul propriu, directorul sucursalei acționând ca un împuternicit al directorului general
Excepția prescripției dreptului material la acțiune față de pretențiile reclamantei cu privire la prima de Paști pentru anul 2009, care este prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă, ori potrivit art. 283, alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea principiului disponibilității, în sensul că deși reclamanții și-au întemeiat în drept cererea lor pe dispozițiile Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe 2007-2008, instanța de fond a stabilit că cererea reclamanților este fondată în temeiul dispozițiilor Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010.
Mai mult decât, se arată că în ceea ce privește Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010, acesta a fost încheiat și înregistrat la Direcția de Muncă și Incluziune Socială a municipiului B. abia în data de_, ori,
potrivit art. 25, alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării.
De asemenea, se mai susține că în contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 art.69 prevede că prima ocazionată de sărbătoarea Paștelui se va aplica începând cu data de_ . Așadar, la data de_, când a fost sărbătorit Paștele, părțile nu au stabilit un acord în baza căruia să își asume vreo obligație cu privire la acordarea unor ajutoare materiale la sărbătoarea Peștelui din anul 2009.
În consecință, se apreciază că cererea reclamanților de acordare a primei de Paști pentru anul 2009 este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În drept, se invocă prevederile art._ Cod.proc.civilă, Codul muncii, Legea 130/1996, Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007- 2008 și pe anii 2009-2010.
Prin recursul formulat, pârâta S. N. DE T. F. DE C. "CFR
C. " S.A.
critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost soluționată de către prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune, deși în cauză erau incidente disp.art.283 alin.(l) lit. e) Codul Muncii
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a soluționat cererea privind acordarea ajutorului material de Paște pentru anul 2009.
Astfel, se arată că, în perioada_ -_ la nivelul societății nu a existat contract colectiv de muncă. În acest sens, se arată că CCM-ul la nivel de unitate pe anii 2007-2008 și-a produs efecte până la data de_, conform actului adițional nr. 437/_, iar în data de_ s-a înregistrat la Direcția de Muncă și Incluziune Socială B., Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, acesta intrând în vigoare de la data înregistrării, conform art. 25 alin.
(3) din Legea nr.130/1996.
Prin urmare, având în vedere că drepturile solicitate de către intimații- reclamanți s-au născut la data de 19 aprilie 2009, moment la care nu exista încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate, recurenta apreciază că cererea intimaților-reclamanți este neîntemeiată.
Mai mult, recurenta susține că, în calitate de agent economic monitorizat, nu putea să se oblige la acordarea ajutorului material de Paște aferent anului 2009, decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 și a art.7 alin.(1) din OUG nr.79/2008, respectiv în condițiile în care existau surse financiare pentru suportarea acestor drepturi bănești.
De altfel, se susține că însăși lipsa fondurilor a determinat semnarea Contractului colectiv de muncă pe anii 2009-2010, abia la data de_, când s-a stabilit faptul că prevederile care reglementau acordarea drepturilor bănești cuprinse în art.69, în speță a ajutorului material pentru Paște, urmau să se aplice începând cu 1 ianuarie 2010.
Ulterior, prin actul adițional nr.1708/_ s-a stabilit ca aplicarea contractului colectiv de muncă să se facă începând cu_ .
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.9 și art.3041din Codul de procedură civilă.
Analizând recursurile formulate de: S. N. DE T. F. DE C.
"CFR C. "; SA și S. N. DE T. F. DE C. "CFR C. SA - S.
DE T. F. DE C. CFR C. B.
, se reține că acestea sunt nefondate
, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune invocate de către pârâte.
Astfel, art.268 alin.1 din Codul muncii prevede că:" Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.";
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.171 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 268 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune sindicatul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi cerute, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE T. F. DE C. "CFR C. SA - S. DE T. F.
DE C. CFR C. B., se reține că este nefondată, întrucât aceasta este succesoare în drepturi și obligații a REGIONALEI DE T. F. DE C. B.
.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractele colective de muncă aplicabile și din contractele individuale de muncă, astfel încât este evident că raportul juridic dedus judecății este legat între acest pârât, în calitate angajator și reclamanți, ca angajați.
Faptul că sucursala, prin reprezentanții săi, nu este semnatara contractului colectiv de muncă nu poate să conducă la exonerarea acesteia de a plăti salariaților săi toate drepturile prevăzute în contractele colective de muncă aplicabile acestora.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că, deși la data de 19 aprilie 2009, nu exista un Contract colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil, recurenții aveau obligația de a executa dispozițiile art.71 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., pe anii 2007-2008, ce prevedeau că, pentru Sărbătorile de Paște se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin precizările formulate la filele nr.17-18 și 64-65 dosar de fond, sindicatul, în numele membrilor săi de sindicat a menționat că își întemeiază acțiunea și pe prevederile Contractului Colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., pe anii 2007-2008, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ .
O interpretare corectă a dispozițiilor art.71 din acest contractul colectiv duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "se va acorda"; și nu "se poate acorda";, această prevedere contractuală instituind o obligație în sarcina recurenților.
În consecință, potrivit disp.art.132 alin.3 alin.1 din Codul muncii, în cauză sunt aplicabile disp.art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., acordarea drepturilor prevăzute prin
aceste clauze nefiind condiționate de negocieri ulterioare anuale, la același nivel sau la nivel de unitate, între partenerii sociali.
Se mai susține că recurenții au susținut în cauză, însă nu au și probat că, prin acordarea drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune s-ar fi ajuns la încălcarea disp.art.7 alin.1 din O.U.G. nr.79/2008.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele:S. N. DE T. F. DE C. CFR C. SA și S. N.
DE T.
F. DE C. "CFR C. SA - S. DE T. F. DE C.
CFR
C.
B.
și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S.
N.
DE
T.
F. DE C. CFR C. SA și S. N. DE T.
F.
DE C.
"CFR C. SA - S. DE T. F. DE C. CFR C. B. împotriva
sentinței civile nr.3602 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond:Tribunalul Cluj: B. George Zdrenghea
