Decizia civilă nr. 2198/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2198/R/2013
Ședința publică din 29 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. "L. CĂI F. "; C., și, respectiv de pârâta S. N. DE T. F. DE M.
"CFR M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 5510 din 01 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, privind și pe pârâta
intimată S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. "CFR
M. "; C., având ca obiect drepturi bănești, dosarul cu nr._ casat cu trimitere spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs atât reclamantul recurent cât și pârâta recurentă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 26 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M.
"CFR M. "; SA a transmis prin fax la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamantul recurent S. L. Căi F. prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5510 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant al
S. ui L. Căi F. C., pentru reclamanta M. M., și excepția inadmisibilității cererii pentru drepturile aferente anului 2009, excepții invocate de SNTF de M. CFR M. SA.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. CĂI F. în numele și pentru membri de sindicat: DAMȘA C. S., MANDRUȚ M. V., P. S., CODRE AUREL ALIN, CIURTE ALIN I., P. GEORGE GRISTIAN, GREBENIȘAN A., DOBOCAN FLORIN CONSTANTIN, M.
A. G., ALB I., CHENDE A V. II, OPREA M., CIOCIAN N. ORIN, DAMȘA DAN, ALB A., BĂLĂNEAN C. -OLTIȚA, NEAGA GRIGORE, MARCUȘ
I., SZASZ FERENC, BABOȘ SAMIR DAN, TOC SACHIE, KUPAS PIROSKA, M.
, F. FLOARE, COZMA I. NADIA, PORUMB ZAMFIR, MORO. DOREL, RO.
V., I. M. M., FARCAȘ FLORICA, MUNTEAN M., REMEȘ V. ,
BURIAN DOREL, GAGA IOSIF, M. I., MAGR. EAN L., CHENDE I., CURTEAN AUGUSTIN, STANCIU V., SAMSODAN PATRICIU, PATCAS N., COBZAȘ V., HULUBAN S., VIMAN DAN, BABOȘ I. MARCEL, TODORAN I., MELEG ALEXANDRU, BEDE C., BOIES M., DEMIAN V., M. M., COSTINA V., GAL R., CHENDE M., IEPURE V., POCO. A., A. E. FLORICA, NEMEȘ ANGYALKA, FLORE E. S., BOLOGA V., în
contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. ";
S.A. B. și S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA - S. C.
.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească fiecărui membru de
sindicat retroactiv, pentru anul 2009, în funcția de perioada lucrată, premiul anual acordat cu ocazia Zilei F. ului, actualizat cu rata inflației de la data
plății.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anul 2009, în funcția de perioada lucrată, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, actualizate cu rata inflației de la data plății.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâților, în solidar, să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009, în funcția de perioada lucrată, câte un salariu suplimentar
echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la data plății.
A fost admisă în parte cererea paratei S. N. DE T. F. DE
"CFR M. "; S.A. B. de întoarcere a executării și, în consecință, s-a dispus restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea de care membrii de sindicat a sumelor plătite cu titlu de salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata
inflației de la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele
:
Excepția lipsei calității de reprezentant al S. ui L. Căi F. C. pentru reclamanta M. M. a fost respinsă deoarece aceasta, deși nu mai avea calitatea de salariat al pârâtei la momentul introducerii acțiunii, a rămas membră a acestui sindicat, iar în perioada pentru care drepturi sunt solicitate era salariata societății pârâte.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă, deoarece instanța este în măsură să verifice dacă modificarea unor clauze din contractele colective de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Pe fondul cauzei instanța a reținut faptul că membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. N. DE T.
F. DE M. CFR M. SA - S. TRANSILVANIA, având contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007-2008 (f.130) pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Astfel, prevede doar posibilitatea acordării acestui drept, fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului.
Potrivit art. 64 din Contractul Colectiv de Munca pentru anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia Zilei F. ului și a sărbătorilor de Paști și Crăciun, se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I se salarizare.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtelor nu au putut fi reținute.
De la intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia Zilei feroviarului, Paste și Crăciun.
În anul 2009 reclamanții trebuiau să beneficieze de ajutor pentru Ziua F. ului, de Paști și Crăciun, în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
Art.244 Codul muncii prevede că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele pot fi modificate în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Pârâtele nu au făcut dovada modificării CCM la nivel de unitate prin acordul părților, în sensul neacordării ajutorului material de Ziua F. ului, de Paști și Crăciun pentru anul 2009 sau a diminuării acestui ajutor, dar aceste modificări contravin prevederilor art.38 din Codul Muncii.
Este adevărat că potrivit actelor normative pârâta trebuia să se încadreze într-un anumit fond de salarii, însa pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus referitoare la modificarea CCM.
Prevederile din CCM la nivel de unitate au caracter imperativ, deoarece se stipulează: "cu ocazia sărbătorilor de Paști, de Crăciun și de Ziua F. ului se va acorda salariaților un ajutor material al cărei cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare";.
Din redactarea textului rezultă faptul că acordarea acestui ajutor material nu este condiționată de criteriile financiare ale Companiei sau performanțelor economice ale acesteia. Redactarea textului nu folosește sintagma "poate"; acorda ajutorul material salariaților. Redactarea textului convenit de ambele părți
folosește sintagma "se va acorda";, ceea ce arată caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale CCM.
Acest ajutor material trebuia acordat de Ziua F. ului, de Paști și Crăciun.
În concluzie, ajutorul de Ziua feroviarului, de Paște și Crăciun nu a fost plătit în anul 2009, pârâta făcându-se vinovată de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă"; .
De asemenea a încălcat și prevederile art.156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor";, salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art.155 din Codul muncii.
În acest fel, a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de Ziua feroviarului, de Paște și Crăciun.
Având în vedere prevederile art.269 din Codul muncii potrivit cărora
"angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii
obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul"; instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de Ziua feroviarului, de Paști și Crăciun pe anul 2009.
Potrivit art.236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate. Prin urmare, respectarea CCM este obligatorie pentru părți.
În speță, din probele administrate rezultă că pe anul 2009 ajutorul material pentru Ziua F. ului, de Paști și Crăciun nu a fost acordat, și în consecință, instanța a apreciat că dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anului 2009, nu pot exonera angajatorul de obligația de plata a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Prin Sentința civilă nr. 4941/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții, în solidar, să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009, în funcția de perioada lucrată, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la data plății. A mai obligat
pârâții, în solidar, să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anul 2009, în funcția de perioada lucrată, premiul anual acordat cu ocazia Zilei F. ului, actualizat cu rata inflației de la data plății. De asemenea, a dispus obligarea pârâților, în solidar, să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anul 2009, în funcția de perioada lucrată, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, actualizate cu rata inflației de la data plății.
Prin Decizia civilă nr. 597/R/2012 Curtea de A. C. a admis recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA și a admis în parte recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M.
"CFR M. " SA - S. TRANSILVANIA, împotriva sentinței civile numărul 4941 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar numărul_, pe care a casat-o în parte și a trimis spre rejudecare primei instanțe acțiunea având ca obiect plata salariului suplimentar pentru 2007-2009, a primei de Ziua F. ului pentru 2009, a ajutorului material de Paști și Crăciun 2009.
Sentința a fost executată benevol de către pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 4041Cod proc. civ. - în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
La reglementarea procedurii de întoarcere a executării, legiuitorul nu a avut în vedere doar situația în care titlul executoriu a făcut obiectul unei executări silite, ci și situația în care executarea a fost benevolă.
Potrivit art. 3711Cod proc. civ. - obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești - nu poate fi reținută de instanță sub aspectul executării de către reclamant a unei obligații imperfecte, întrucât, potrivit art. 289 Cod muncii (în varianta de la momentul pronunțării hotărârii) - hotărârile pronunțate în fond erau definitive și executorii de drept. În aceste condiții, plata efectuată de către pârâți în baza titlului executoriu era legitimă și în consecință reprezenta o obligație perfectă.
Se apreciază că reclamanții au realizat o îmbogățire fără justă cauză, în privința sumelor plătite cu titlu de salariu suplimentar aferent anilor 2007-2009, fapt pentru care urmează să fie obligați să le restituie.
În temeiul art. 1084 Cod civ. s-a admis și solicitarea privitoare la actualizarea creanțelor cu indicele de inflație. Actualizarea nu reprezintă o sancțiune ci echivalentul valoric al prestației, la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. "L. CĂI F. "; C.
solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă obligarea pârâtelor la salariul suplimentar pentru anii_ .
În motivarea recursului s-a arătat din interpretarea art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități rezultă că acordarea salariului suplimentar este imperativă și nu este condiționată de criteriile financiare ale societății, ceea ce arată caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale CCM.
Este adevărat că art. 32 alin. 2 prevede că "salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație";, însă această posibilitate se referă la acordarea salariului trimestrial și nu la acordarea salariului suplimentar anual.
Invocând dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c, raportat la art.243 Codul Muncii, art.41 alin.3 Constituție, art.30 Legea 130/1996, reclamantul a precizat că angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar în speță pârâtele nu au dat eficiență dispozițiilor art.67, respectiv 64 alin. 1, teza a doua din CCM 2007-2008 prelungite prin acte adiționale.
Recurentul a mai precizat că executarea contractului colectiv de muncă, inclusiv sub aspectul drepturilor salariale cu titlu de adaosuri, este obligatorie pentru părți (art.243 Codul Muncii), neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
De asemenea, din textul Contractului colectiv de muncă nu rezultă că acordarea acestor drepturi salariale este condiționată de posibilitățile financiare ale societăților pârâte, omisiunea cuprinderii drepturilor salariale în bugetele de venituri și cheltuieli fiind imputabilă pârâtelor, iar existența sau inexistența resurselor financiare ale pârâtelor, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii ori recunoașterii drepturilor salariale, prevăzute în Contractele colective de munca, ca o obligație și nu o facultate a angajatorului.
De altfel, partea ca trebuie să facă dovada declanșării procedurilor de elaborare a regulamentului de acordare a salariului suplimentar este angajatorul și nu salariatul reprezentat de către sindicat.
Prin recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "CFR-M. ";
S.A. B. , s-a solicitat în temeiul art. 304 pct.9 și 304 1Cod procedură civilă, schimbarea în parte sentinței civile atacate, și pe fond solicită respingerea cererii formulate de S. L. Căi F. C., ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 28 din Legea 54/2003 respingând excepția lipsei calității de reprezentant a S. ui L. Căi F. C. pentru reclamanta M. M. ,
întrucât aceasta și-a încetat raporturile de muncă la data de_ în vederea înscrierii la pensie, iar acțiunea a fost înregistrată ulterior în data de_ .
S-a mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul admiterii capătului de cerere privind acordarea retroactivă a ajutoarelor anuale de Ziua F. ului, Paște și Crăciun pentru anul 2009, fără a avea în vedere conform art. 977 cod civil voința părților exprimată prin art. 64 din CCM pe anul 2009/2010, în sensul renunțării la posibilitatea acordării ajutoarelor materiale și stabilirii cuantumului acestora la nivelul clasei 1 de salarizare.
Decizia părților de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă (permisă de lege - art. 149 din Legea 62/2011) și este exprimată prin procesele verbale încheiate la_ și _
, precum și prin art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010.
În fapt, datorită situației economice a societății pe care părțile semnatare au recunoscut-o, au convenit la neacordarea acestor ajutoare atât pentru anul 2009 cât și pentru anul 2010.
Prin acordul părților se pot stabili obligații diferite ca natură sau cuantum în relațiile contractuale privind relațiile de muncă. În toate cazurile, doar minimul de drepturi ale salariaților, minim dat de lege, trebuie respectat necondiționat, inclusiv în succesiunea contractelor colective de muncă. Minimul concret al drepturilor stabilit la un anumit operator economic ar putea să fluctueze de la un an la altul fiind supuse negocierii colective.
Soluția instanței de fond referitoare la ajutoarele materiale de Paști și Crăciun și premierea de Ziua F. ului pentru anul 2009 a fost criticată și sub aspectul lipsei de analiză a condițiilor prevăzute de art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă, legate de conduita reclamanților, dar și de existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație, care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestora, în cazul în care situația financiară a societății permitea acest lucru.
S-a mai arătat că în lipsa posibilităților financiare societatea nu poate să asigure sprijinul suplimentar al veniturilor salariaților în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajaților, pentru anii 2008 - 2010, veniturile societății neasigurând nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anii fiscal au fost încheiați în pierdere.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Recursul declarat de S. "L. Căi F. C. ";
Reclamantul și-a întemeiat pretențiile referitoare la salariul suplimentar aferent anilor 2007-2009 și pe prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil (și la nivelul unității pârâte) conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, pentru o durată de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificația că produce efecte de la_ până la_ .
Art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 precizează că: "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Contrar celor reținute de instanța de fond, din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către pârâte pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Aspectele invocate de către recurentă privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recurs.
În plus, pârâtele avea obligația să respecte contractele colective de muncă și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care le incumbă din executarea acestui contract. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, deoarece aceasta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuiau să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
Analizând în concret condițiile pentru acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007-2009 pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant, Curtea constată din deciziile de sancționare depuse în dosarul de fond că salariații CHENDE I. (f. 154), CHENDE M. (f. 155), DEMIAN V. (f. 156 și 157), FLORE E. (f. 158), IEPURE V. (f. 159), M. M. (f. 160-162), NEMEȘ ANGYALKA (f. 163), SZASZ FERENC (f. 164) și POCO. A. (f. 165) au fost
sancționați disciplinar în anul 2007.
De asemenea, COSTINA V. a fost sancționată disciplinar în anul 2008 (f.
166), iar ALB I. a fost sancționat disciplinar în anii 2008 și 2009 (f. 153).
În atare situație, acești salariați nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea salariilor suplimentare pentru anii 2007, 2008, respectiv 2008-2009 în raport de condiționarea acordării salariului suplimentar, conform art.30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008 (aplicabil și pe anul 2009) de desfășurarea muncii iresponsabile în cursul anului calendaristic respectiv, fiind evident că aplicarea sancțiunilor disciplinare exclude calificarea ca ireproșabilă a activității acestor salariați.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de S. "L. CĂI F. "; C. împotriva sentinței civile nr. 5510 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, care va fi modificată în parte conform dispozitivului prezentei decizii.
Recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M.
"; SA
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale,
Curtea reține că drepturile solicitate de M. M. sunt aferente perioadei în care aceasta a fost angajată, astfel încât în mod legal instanța de fond respins excepția menționată anterior.
Cu privire la celelalte critici formulate se reține că în conformitate cu prevederile art. 241 alin.1, lit.b Codul muncii (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.40/2011) "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte…. pentru toții salariații încadrați la toți angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel";.
De asemenea, art. 238 din Codul muncii (în aceeași formă) enunță
interdicția reglementării prin contracte colective de muncă a unor dispoziții la un
nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în art. 8 și art. 11 din Legea nr.
130/1996 (în vigoare până în_ ).
Drept urmare, Curtea apreciază că în conformitate cu aceste prevederi legale, care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, trebuie interpretat art. 247 Codul muncii, care enunțând că "în cazul în care la nivel de angajator … nu există un contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";, nu înlătură posibilitatea coexistenței unor contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite.
Art. 247 din Codul muncii nu poate da naștere unei interpretări "per a contrario"; în sensul că existența unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (de unitate) împiedică aplicarea unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după cum susține recurenta, deoarece însăși legiuitorul a reglementat posibilitatea încheierii unor contracte colective de muncă la diferite nivele ca expresie a formelor de dialog social.
Prin urmare, prin art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar. Așa cum s-a menționat în recursul declarat de reclamant, acest contract colectiv a produs efecte pentru anii 2006-20010.
Astfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, care nu putea să reducă drepturile cu caracter minimal stabilite la nivel de grup de unități.
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Acordarea ajutoarelor materiale de Paști, Crăciun și Ziua F. ului este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grup de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și
indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Referitor la suspendarea aplicării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea ajutorului material de Crăciun 2009 și Paște 2010 prin acordul partenerilor de dialog social se reține că acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la DMPS B. sub nr.2591/_, deoarece în caz contrar, ar avea consecința
încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de S. "L. CĂI F. "; C. împotriva sentinței civile nr. 5510 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA și
S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA - S. "CFR M. "; C. să plătească salariaților DAMȘA C. S., MANDRUȚ M. V., P. S., CODRE AUREL ALIN, CIURTE ALIN I., P. GEORGE GRISTIAN, GREBENIȘAN A.
, DOBOCAN FLORIN CONSTANTIN, M. A. G., CHENDE A V. II, OPREA M., CIOCIAN N. ORIN, DAMȘA DAN, ALB A., BĂLĂNEAN C. - OLTIȚA, NEAGA GRIGORE, MARCUȘ I., BABOȘ SAMIR DAN, TOC SACHIE, KUPAS PIROSKA, M. L., F. FLOARE, COZMA I. NADIA, PORUMB ZAMFIR, MORO. DOREL, RO. V., I. M. M., FARCAȘ FLORICA, MUNTEAN M., REMEȘ V., BURIAN DOREL, GAGA IOSIF, M. I., MAGR. EAN L., CURTEAN AUGUSTIN, STANCIU V., SAMSODAN PATRICIU, PATCAS
N., COBZAȘ V., HULUBAN S., VIMAN DAN, BABOȘ I. MARCEL, TODORAN I., MELEG ALEXANDRU, BEDE C., BOIES M., GAL R., A.
E. FLORICA și BOLOGA V., salariul suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, calculat proporțional cu perioada desfășurării activității.
Obligă pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA și
S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA - S. "CFR M. "; C. să plătească salariaților CHENDE I., CHENDE M., DEMIAN V., FLORE E.
, IEPURE V., M. M., NEMEȘ ANGYALKA, SZASZ FERENC și POCO. A.
salariul suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 calculat proporțional cu perioada desfășurării activității.
Obligă pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA și
S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA - S. "CFR M. "; C. să plătească salariatei COSTINA V. salariul suplimentar aferent anilor 2007 și 2009, calculat proporțional cu perioada desfășurării activității.
Obligă pârâtele S.
N.
DE T.
F.
DE M.
"CFR M. "; SA și
S.
N. DE T.
F.
DE M.
"CFR M.
"; SA - S.
"CFR M. "; C.
să plătească salariatului ALB I. salariul suplimentar aferent anului 2007, calculat proporțional cu perioada desfășurării activității.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "CFR M. "; SA împotriva aceleiași hotărâri. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. G.
L.
D.
D.
S.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_
Jud.fond: C. N. C.
