Decizia civilă nr. 2505/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2505/R/2013
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA B. împotriva sentinței civile nr. 2399/F din 5 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ privind și pe
intimatul reclamant L. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 14 mai 2013 reclamantul intimat a înregistrat în cauză concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2399/F din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._
s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul/a L. I. prin Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Ramura Linii ""Drum De Fier"" I., împotriva pârâtei C. N. de C. F. "C. "; S.A. B. și în consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009,2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008, că este întemeiată și a fost admisă ca atare, motiv pentru care această cerere din acțiune a fost respinsă ca prescrisă.
În acest sens, tribunalul a constatat că dosarul privind reclamanții din județul Bistrița Năsăud a fost înregistrat la Tribunalul Iași la data de 26 iunie 2012, fiind disjuns din dosarul nr._, dosar ce a fost depus în data de 04 aprilie 2012, iar la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul declinat a fost înregistrat în 08 august 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit. c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, a constatat că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008 a expirat, acesta trebuind a fi formulată cel târziu la finalul lunii ianuarie 2012, ținând cont de prevederile art.30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități ce arată expres că salariul suplimentar trebuie acordat după expirarea anului calendaristic, situație în care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință a fost respins ca prescris acest capăt de cere din acțiune. Tribunalul a arătat că au fost lipsite de relevanță susținerile reprezentantului privind data finalizării exercițiului bugetar la pârâtă la finalul lunii martie 2012, pentru că art.30 din CCM invocat nu prevede că nașterea dreptului la acțiune a fost legată de momentul finalizării exercițiului financiar. Oricum, chiar dacă ar fi așa, față de data depunerii acțiunii inițiale în 4 aprilie 2012, termenul de prescripție de 3 ani s-ar fi împlinit în data de 31 martie 2012, iar acest capăt de acțiune tot ar fi fost prescris.
Pe fond
tribunalul a reținut că reclamantul/a a avut calitatea de salariat la pârâtă în anii 2009, 2010 și 2011 pentru care a formulat pretenții potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act prelungit prin acte adiționale potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Potrivit art.71 din același contract colectiv de muncă, salariații din cadrul pârâtei au dreptul și la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, stabilit cel puțin la nivel clase 1 de salarizare, iar de Ziua feroviarului același contract prevede că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare.
Tribunalul a constatat că aceste drepturi bănești nu au fost plătite de pârâta angajator, deși au fost legal convenite printr-un contract colectiv de muncă ce este obligatoriu pentru părțile litigante.
În acest sens, tribunalul a arătat că potrivit art. 229 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și că potrivit art.40 alin.2 lit. c Codul muncii angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.272 Codul muncii republicat, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar ori privind plata ajutorului material de Crăciun și de Paști.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de prevederile legal anterior menționate, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamantul în calitate de salariat al pârâtei a fost
îndreptățit să primească drepturile solicitate pentru anii 2009, 2010 și 2011, motiv pentru care tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, motiv pentru care a admis în parte acțiunea formulată.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată a fost ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective, în temeiul art.2 din OG nr.9/2000 și art.2 din OG nr.13/2011, acest act aplicându-se pentru perioada ulterioară datei de 1 septembrie 2011.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA
solicitând admiterea acestuia și în temeiul art. 312 (3) C. proc.civ. modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației așa cum a fost formulată în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011 și a ajutoarelor materiale aferente Zilei Feroviarilor, Paști și Crăciun pentru anii_ .
Uniunea Teritorială " Drum de Fier"; I.
a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepția inadmisibilității cererii și a prescripției dreptului la acțiune, precum și a apărărilor pârâtei, cu admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
Examinând excepția tardivității invocată de pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA, Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă în baza următoarelor considerente:
Litigiul soluționat prin sentință este unul de muncă, reclamantul urmărind obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând diferență drepturi salariale.
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul menționat este unul imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință, conform dispozițiilor art. 103 C.proc.civ., decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data de 21 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de predare- primire aflată la fila 56 din dosarul primei instanțe.
Or, recursul a fost declarat la data de 13 ianuarie 2013 conform rezoluției de primire a cererii, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 10 zile art. 215 din Legea nr. 62/2011.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul pârâtei ca fiind tardiv formulat, urmând a menține hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA împotriva sentinței civile nr. 2399/F din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. I. T. N. M.
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond:M. L. B.
