Decizia civilă nr. 2640/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2640/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
D. G.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta U. T. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4102 din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic S. C. și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtei intimate precizări și înscrisuri, care se comunică și reclamantului intimat.
Reclamantul intimat depune la dosar note de ședință, având anexate în copie următoarele acte: contract de finanțare, scrisoare de solicitare, scrisoare de înaintare, factură, conformare de primire, care se comunică și reprezentantei pârâtei recurente.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtei recurente arată că stăruie în soluționarea cererii de suspendare formulată la termenul anterior, motivat pe faptul că deși s-a primit un răspuns de la M. Educației Naționale acesta nu face decât să accentueze situația de incertitudine cu privire la cererea de rambursare.
Reclamantul intimat solicită respingerea cererii de suspendare.
Curtea, deliberând, față de cerere de amânare sau suspendare a cauzei formulată de reprezentanta pârâtei recurente, o va respinge întrucât nu sunt motive întemeiate care să ducă la amânarea sau suspendarea cauzei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru considerentele expuse în întâmpinarea și notele de ședință depuse la dosar, arătând că pârâta recurentă nu a adus nici o dovadă sau argument în plus față de cele prezentate în fața instanței de fond. Cu privire la incompatibilitatea între funcțiile deținute, arată că se face o confuzie având în vedere a lucrat la două proiecte, la unul dintre ele având funcțiile de expert pe termen lung și manager de proiect, iar la cel de-al doilea a fost coordonator local executiv, compatibilitatea fiindu-i asigurată de faptul că totul a fost prestabilit de pârâtă înainte de începerea proiectelor, sarcinile fiind clar stabilite în ambele funcții prin fișa postului, sarcini pe care și le-a respectat, neexistând nici un conflict de interese. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta pârâtei recurente arată că pârâta nu dorește să de-a dovadă de rea-credință în prezenta cauză, însă pentru faptul că există o incertitudine în ceea ce privește plata acestor drepturi salariale restante care nu se cuvin așa cum au fost solicitate și pentru a nu se angaja într-o cheltuială inutilă, nu le-a plătit considerând că răspunsul M. ui Educației Naționale la solicitarea adresată de pârâtă este esențial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4102 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta U. T. D. C. -N. .
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului restanțele salariale în sumă de 76.631 lei net, aferente perioadei lucrate în lunile decembrie 2011, ianuarie 2012, februarie 2012, martie 2012, iunie 2012, iulie 2012, august 2012 ca manager de proiect și expert colaborator în cadrul proiectului "Pro Inova Program educațional în managementul inovării";;
Pârâta a fost obligată să rețină și să vireze taxele și impozitele și toate celelalte cheltuieli salariale conform legii aferente sumei brute de 1. lei, în valoare de 31.369 lei reprezentând contribuția angajatului inclusiv impozitul pe salarii aferent perioadei susmenționate.
Pârâta a fost obligată să rețină și să vireze taxele și impozitele și toate celelalte cheltuieli salariale conform legii aferente sumei brute de 1. lei, în valoare de 25.902 lei reprezentând contribuția angajatorului inclusiv impozitul pe salarii aferent perioadei susmenționate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din decizia nr. 03/_, decizia nr. 6/_, din contractele de prestări servicii nr. 13043/_ și 13402/2010 și din fișele de pontaj depuse la dosarul cauzei semnate atât de reclamant cât și de reprezentanții pârâtei, a rezultat că reclamantul a prestat muncă în folosul pârâtei, în modalitatea indicată în cererea de chemare în judecată.
În consecință, reclamantul a fost îndreptățit la plata muncii prestate, în conformitate cu prevederile contractelor de prestări servicii depuse la dosarul cauzei. Pârâta nu a contestat sumele indicate de reclamant în acțiunea sa, ca reprezentând contravaloarea muncii sale, deși sarcina probei i-ar fi aparținut, conform art. 272 din Codul muncii.
Argumentele invocate de către reclamantă în susținerea întâmpinării au fost neîntemeiate.
Astfel, este irelevant în cauză să se determine dacă a existat sau nu un conflict de interese. Indiferent dacă acesta a existat sau nu atâta timp cât reclamantul a prestat muncă în favoarea pârâtei, cu acordul acesteia, pârâta este obligată să îl remunereze în conformitate cu prevederile contractelor încheiate între părți.
Susținerile reclamantei referitoare la depășirea timpului de muncă de către reclamant, au fost de asemenea, neîntemeiate.
D. fișele de pontaj depuse la dosarul cauzei nu a rezultat că reclamantul ar fi încălcat prevederile Instrucțiunii nr. 64/_ elaborată de AMPOSDRU, referitoare la limita maximă de 13 ore/zi. Prevederile Codului muncii referitoare la timpul maxim de muncă se referă la situația persoanelor care au o singură slujbă. Ar fi cu totul imposibil ca acestea să se aplice în cazul persoanelor care au mai multe slujbe, precum și în situația persoanelor care își asumă prestarea de
muncă de muncă în cadrul unor proiecte pe lângă slujba de bază, cum a fost cazul în speță.
Mai important a fost însă faptul că sancțiunea executării muncii peste program nu a fost în niciun caz neplata muncii prestate în acest fel. Despre o astfel de sancțiune s-ar putea discuta numai în cazul în care munca s-ar fi prestat fără acordul angajatorului. O astfel de susținere nu îi poate fi însă opusă reclamantului, atâta timp cât fișele de pontaj au fost semnate și de reprezentantul pârâtei.
La fel trecerea datei de 31 iunie în fișele de pontaj poate să fie o eroare materială, iar atâta timp cât acestea au fost semnate și de reprezentanții pârâtei, aceasta nu poate să susțină cu succes în fața instanței ideea că reclamantul nu ar fi prestat munca indicată în aceste fișe.
Având în vedere deci că din probele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul a prestat muncă în favoarea pârâtei, în modalitatea indicată în cerere de chemare în judecată, muncă pentru care nu a fost remunerat integral și că argumentele invocate de pârâtă prin întâmpinare au fost neîntemeiate, tribunalul a admis cererea reclamantului în temeiul art. 269 și următoarele din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta U. T. C. -N.
solicitând casarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea instanței a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Singura motivare a hotărârii instanței consta în faptul, că reclamantul a prestat o munca și aceasta trebuie remunerată de către UTC-N, fără a analiza în detaliu toate motivele invocate și de către recurentă în întâmpinare, respectiv toate actele depuse în probațiune, anexe la întâmpinare.
A arătat în fața instanței de fond, că solicitarea reclamantului nu are nici un temei legal, respectiv instituția recurentă nu datorează nici un salariu restant acestuia.
Totodată a susținut existenta unui conflict de interese ce constă în faptul că, reclamantul a fost simultan expert pe termen lung, manager de proiect, precum și coordonator local executiv, pe același proiect, fapt ce rezultă din centralizatorul întocmit de către UTC-N, pe baza evidentelor financiar contabile, existente la nivel de UTC-N, evidenta care se realizează pe baza, pontajelor, rapoartelor, și a altor acte justificative depuse de către angajat.
Conflict de interese există într-o situație în care o persoană sau organizație are interese particulare sau personale suficient de puternice încât să influențeze exercitarea obiectivă a funcției sau rolului său oficial.
Potrivit definiției Cartei Universitare la nivel de UTC-N, punctul 2.4, membrii Universității vor fi tratați drept, corect și echitabil. Astfel, nu sunt permise discriminarea sau exploatarea, în mod direct sau indirect. U. adoptă măsuri ferme pentru nediscriminare și asigurarea egalității de șanse la studii, angajare și la programe, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea și combaterea oricărei forme de corupție. Acest lucru s-a întâmplat la nivel de UTC-N, în cazul de față.
Tot Carta Universitară mai prevede la articolele de mai jos următoarele: Art.
14. Conflictele de interese decurg din intersectarea mai multor tipuri de relații sau poziții, de natură să afecteze judecățile și evaluările corecte și acțiunile structurilor de conducere și a membrilor comunității. Ele pot duce la practici precum aplicarea unor standarde duble în apreciere și evaluare, ori la acte de persecuție sau răzbunare, pe care universitatea le repudiază și le sancționează. Art. 15. Conflictul de interese reprezintă o situație, concretă sau aparenta, în care
un cadru didactic, de cercetare sau didactic auxiliar ori o societate, la care acesta este asociat sau acționar, are interese personale ori patrimoniale contrare sau neloiale universității, exercitate astfel încât să influențeze negativ realizarea obiectivă a atribuțiilor funcției ocupate sau să afecteze votul în cadrul organelor colegiale de conducere. Art. 16. Personalul didactic, de cercetare și didactic auxiliar titular este în conflict de interese dacă se află în una din următoarele situații: este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoanele fizice și juridice, cu care are relații cu caracter patrimonial; este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu referire directă la persoanele fizice, care sunt soțul/soția, afini sau rude până la gradul al III-lea, inclusiv; desfășoară activități care presupun o conduită neconformă cu etica și deontologia profesională (situația reclamantului) ori aduc prejudicii de imagine Universității, prin propagandă de destructoare instituțională, campanii de dezinformare în mass-media ori alte activități, care pot afecta realizarea misiunii instituției; deține o funcție de conducere la universitate, conform legii și funcții de conducere într-un partid politic, la nivel local sau național. Art. 17. În cazul apariției unui conflict de interese, personalul didactic, de cercetare sau didactic auxiliar este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participării la luarea unei decizii și să-1 informeze de îndată pe șeful ierarhic, căruia îi este subordonat direct sau pe președintele organului colegial de conducere, despre abținerea sa. Art.18. Răspunderea pentru rezolvarea situațiilor de incompatibilitate și de conflicte de interese incumbă Senatului universitar, rectorului și tuturor persoanelor care ocupă funcții de conducere, în subordinea cărora se ivesc situații de incompatibilitate și de conflicte de interese. Prin corupție nesancționată, devenită endemică, se poate ajunge la o cultură instituțională coruptă. De aceea, universitatea trebuie să contracareze acest fenomen și să pedepsească pe cei care îl promovează.
Capitolul 3.12. din Carta, tratează - Fidelitatea, astfel: U. T. din
-N. nu poate răspunde exigențelor competiției educaționale și de cercetare la nivel european, numai în măsura în care cadrele sale didactice și de cercetare îi dedică, în mod devotat, întreaga lor activitate profesională, înțelegând că fidelitatea salariatului, ca și obligație legală fundamentală a raporturilor de muncă, are drept componente principale obligația de loialitate și obligația de neconcurență. Membrii comunității universitare au obligația să se comporte loial față de instituția angajatoare, urmărind și promovând interesele legitime al Universității Tehnice din C. -N., evitând să intre în conflicte de interese cu aceasta și să întreprindă acțiuni care sunt apte să prejudicieze în orice mod instituția angajatoare și imaginea acesteia. Membrii comunității universitare nu pot presta activitate didactică și de cercetare la alte universități sau instituții similare din țară, fără acordul conducerii Universității Tehnice din C. -N. . Membrilor comunității universitare nu le este permis să reprezinte o altă universitate sau să promoveze interesele unei alte universități sau organizații în dauna ori dezavantajul Universității Tehnice din C. -N. . Membrii comunității universitare pot să reprezinte interesele Universității Tehnice din C. -N. numai cu acordul rectorului. Nerespectarea oricăreia dintre îndatoririle prevăzute la pct. l și 2 atrage, față de salariatul în cauză sancțiuni disciplinare conform Legii Educației Naționale.
Prevederea se aplică și cadrelor didactice asociate cărora, în funcție de aprecierea gravității situației, Senatul Universității Tehnice din C. -N. le poate retrage calitatea de cadru didactic asociat, respectiv de membru al comunității academice a Universității Tehnice din C. -N. .
Potrivit art. 130 (1) al Legii 1/2011, instituțiile de învățământ superior adoptă un cod de etică și deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară și include obligatoriu: a) stabilirea situațiilor de conflicte de interese și incompatibilități.
Ori, conform fisei postului, pe contractul în cauza reclamantul în calitate de manager de proiect, avea printre altele și următoarele obligații: menținerea legăturii cu responsabilul unității de finanțare; semnarea documentelor de plata aferente proiectului; întocmirea de și semnarea rapoartelor lunare și pontaje. De asemenea reclamantul în calitate de expert colaborator pe același proiect a semnat fișele de pontaj. Practic a îndeplinit cel puțin doua funcții simultan și a și uzat de ele.
Apreciază că reclamantul îndeplinind mai multe funcții simultan, a încălcat normele de etica și deontologie prevăzute de lege și reglementările interne obligatorii pentru toți angajații UTC-N. Instanța de fond a reținut doar faptul că nu are relevanță dacă a existat sau nu conflict de interese în cazul reclamantului. Potrivit celor enunțate mai sus, consideră că are relevanță și chiar a existat acel conflict de interese (ceea ce de fapt instanța nu confirmă dar nici nu neagă existenta conflictului).Existenta conflictului de interese limitează pretențiile reclamantului, nepermițându-i să ceara mai mult decât i s-ar cuveni.
Cu referire la faptul că, reclamantul în timpul desfășurării activității la nivel de UTC-N, pe proiecte, funcția de baza, plata cu ora a depășit numărul legal de ore lucrate, adică chiar peste 13 ore de lucru. Consideră că au fost încălcate dispozițiile codului muncii care prevăd timpul de muncă și timpul de odihnă, sens în care sunt redate art. 111 - 115 din C.muncii.
Se poate observa din centralizator, că reclamantul aproape că nu a mai luat repaus deloc.Ca manager de proiect, în primul rând, precum ca oricare salariat, reclamantul cunoștea sau cel puțin trebuia să cunoască aceste dispoziții legale privitoare la timpul de munca.
Legat de timpul de munca, a învederat că în data de_ se emite Instrucțiunea 64 de către M. Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltare Resurselor Umane.
Instrucțiunea se refera la limita zilnica și săptămânala maxima, care poate fi decontata pentru un expert în cadrul proiectelor grant/strategice din FSE în cadrul POSDRU 2007-20013 proiect unde se regăsește și proiectul reclamantului.
În instrucțiune se face referire la art. 135 din Codul Muncii. Instrucțiunea mai face trimitere la două directive pe care le-a anexat întâmpinării și care fac referire tot la respectarea timpului de lucru. Prin aceasta instrucțiune UTC-N, se autosesizează cu privire la toți angajații săi, trecând astfel la verificarea situației tuturor angajaților, mai ales a celor implicați, pe lângă activitățile de baza, și în proiecte.
Prin instrucțiunea 64/_ se precizează că începând cu data de 01 februarie 2013, DG AMPOSDRU informează că numărul lucrate de fiecare expert/persoana din echipa de management, trebuie să se încadreze în limita maximă de 13 ore/zi, respectiv 65 ore/săptămână, reprezentând numărul de ore lucrate în cadrul proiectelor finanțate din Fondul Social European-programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, inclusiv norma de baza, stabilite prin contractele individuale de munca încheiate.
Fata de cele menționate în legătură cu depășirea timpului legal de munca, nu se poate susține, așa cum o face instanța de fond, că prevederile Codului muncii referitoare la timpul maxim de muncă se referă numai la situația persoanelor care au o singură slujbă.
Tot în instrucțiune se prevede că, toate sumele aferente orelor care vor depăși această limită, nu se vor rambursa din Fondul Social European/Bugetul National, în cadrul proiectului POSDRU 2007-2013. Aceasta înseamnă că dacă în situația de fapt al reclamantului-intimat, care excede deja cadrului legal, ar acorda drepturile bănești solicitate de către acesta, care de fapt se afla în propria- i culpa în ce privește situația acestuia, universitatea rămâne cu o pagubă care nu s-ar mai putea recupera datorita celor prevăzute în instrucțiune.
La ultimul aliniat din instrucțiune, se precizează că, experții /persoanele din echipa de management, care au raportat sau vor raporta activități desfășurate în cadrul proiectelor POSDRU 2007-2013, conform Instrucțiunii nr. 62, până la data de_, se va aplica și urmări doar încadrarea în limita maxima de 13 ore/zi, în conformitate cu prevederile Directivei 2003/88/CE, existenta la dosarul cauzei.
Astfel, și reclamantul se încadrează în aceste instrucțiuni, deoarece, chiar dacă proiectul dânsului s-a terminat, rapoartele depuse de dânsul sunt până în 31 ianuarie 2013, iar altele să depună nu mai este cazul.
Concluzia este aceea că, intenția autorității a fost de a urmări expres respectarea timpului de lucru așa cum prevede legea.
În situația în care reclamantul ar fi fost retribuit până la ora actuala și cu suma solicitată prin prezenta acțiune, atunci la data prezentei, în urma autosesizării instituției și a instrucțiunilor apărute între timp, UTC-N ar fi trebuit să se îndrepte împotriva reclamantului în vederea recuperării sumelor achitate în plus față de acesta, pe baza pontajelor, referatelor și a altor acte justificate depuse de către acesta.
analiza celor prezentate, și bineînțeles conform legii, privind centralizatorul care evidențiază situația de fapt al reclamantului, pe baza actelor depuse de către acesta, în justificarea activității sale în întregime, consideră că domnul profesor a încasat venituri care să acopere și perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante, perioada în care se constată de fapt dansul aproape că a desfășurat activitate 24 din 24 de ore.
Se mai arată că că, proiectele la care domnul profesor face referire, și nu numai, sunt finanțate de Comisia Europeana, respectiv POSDRU, sumele alocate pentru proiecte fiind rambursate în mod periodic Universității Tehnice ca și instituție beneficiară.
Aceste proiecte au fost suspendate pe o lungă perioadă de timp, situație în care instituția recurentă nu a mai beneficiat de aceste rambursări.
Urmare a acestor situații, Senatul universității, a luat hotărârea de a reduce linia de credit, deschisa în urma procedurii de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare organizată în vederea atribuirii unui contract de servicii « Servicii de acordare de credit (linie de credit) » având ca obiect « Servicii de acordare de credit (linie de credit), în cuantum de 15.000.000 lei pentru susținerea finalizării proiectelor din fonduri structurale".
În ce privește rambursările pe proiectul în care a îndeplinit funcția de manager de proiect, arătă că intr-adevăr proiectul a fost finanțat din fonduri nerambursabile alocate de către Uniunea Europeana în proporție de 73%, bugetul național în proporție de 15% și cofinanțarea beneficiarului de 2%, dar sumele solicitate spre rambursare au suferit întârzieri nepermise și nu au mai fost rambursate în acest sens, nici la ora actuală.
Această situație de fapt este argumentată prin existenta scrisorii de solicitare a documentelor justificative, existentă la dosarul cauzei, OIPOSDRU-
M.E.C.T.S nr. 01/4141/SVPFI/l_, din care rezultă faptul că, cererea de rambursare pe proiect este și la ora actuală în proces de verificare. Tot în aceeași
adresă se face mențiunea că, netransmiterea documentelor solicitate în termen duce la respingerea totală sau parțială a cererii.
Se poate observa că proiectul reclamantului-intimat nu s-a finalizat efectiv, deoarece în momentul de față se afla în verificare Cererea nr.2 de rambursare la care nu s-a răspuns la clarificările solicitate în dese rânduri de către OIPOSDRU, iar cererea finală de rambursare nu a fost depusă până la această dată deși intra în atribuțiile legale prevăzute în contractul de finanțare al proiectului.
În consecință proiectul se consideră finalizat abia după verificarea și aprobarea Cererii de rambursare finale, și nu cum susține reclamantul că acesta s-ar fi finalizat în totalitate. Instanța de fond nu a ținut cont de aceasta mențiune, în apărare, nefăcând nici o referire la aceasta stare de fapt, înainte de a hotărî admiterea acțiunii reclamantului-intimat.
Reclamantul intimat B. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Este de necontestat faptul că în perioada în litigiu reclamantul M. B. a prestat activitate în favoarea pârâtei U. T. din C. -N. în calitate de manager de proiect și respectiv expert colaborator în temeiul a două contracte civile de prestări servicii, înlocuite începând cu data de 1 ianuarie 2012 de două contracte individuale de muncă.
Prin apărările sale, instituția pârâtă nu neagă îndeplinirea de către reclamant a obligației de a presta munca și nu contestă modul de calcul al sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, ci invocă existența unui conflict de interese ca urmare a celor două calități deținute de reclamant, precum și depășirea numărului legal de ore lucrate.
Curte reține că în cuprinsul art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, s-a prevăzut că angajatorul este obligat "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă";.
Ca atare, se constată că obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
Potrivit prevederilor art. 166 alin. 1 din Codul Muncii "salariul se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz."
În consecință, atâta vreme cât intimatul reclamant a probat cu contractele individuale de muncă și foile de pontaj, faptul că a prestat activitate în baza acestor contracte în beneficiul instituției recurente, aceasta avea obligația de plata a salariului aferent conform dispozițiilor mai sus menționate.
Recurenta se consideră îndreptățită să refuze plata salariilor către angajatul său invocând dispozițiile din Carta Universitară privitoare la incompatibilități și conflicte de interese, însă Curtea apreciază că în mod corect s- a statuat de către instanța de fond că nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei pricini existența sau nu a unui conflict de intere între funcțiile deținute de reclamant.
De altfel, se observă că și în situația în care s-ar constata existența unui atare conflict de interese, dispozițiile invocate de recurentă nu înlătura obligația acesteia de a plătii drepturile aferente muncii prestate, așadar nu instituie aplicarea unor sancțiuni pecuniare, ci doar stabilesc reguli cu caracter de
principiu, având drept scop evitarea creării unor situații de incompatibilitate, iar pentru nerespectarea lor este reglementată doar sancționarea disciplinară a celor vinovați.
Recurenta susține prin memoriul de recurs că existența conflictului de interese limitează pretențiile reclamantului, nepermițându-i să ceară mai mult decât i s-ar cuveni, însă Curtea apreciază că această afirmație are un caracter pur subiectiv, care nu este de natură să conducă la modificarea soluției adoptată de prima instanță, deoarece recurenta nu a arătat care ar fi limita până la care se pot ridica pretențiile reclamantului și nu a indicat nici un text legal care să limiteze în mod expres dreptul angajatului de a primi salariul cuvenit.
Al doilea motiv pentru care pârâta consideră că nu are datorii față de reclamant este acela că angajatul în timpul desfășurării activității a depășit numărul legal de ore lucrate.
Curtea reține că într-adevăr, legislația muncii reglementează timpul de lucru și timpul de odihnă stabilind anumite limite în acest sens, în cadrul cărora angajații pot desfășura activitate. Însă, contrar celor susținute de pârâtă, se constată că dispozițiile cuprinse în art. 111 și urm. din C.muncii nu au drept scop limitarea obligației angajatorului de a plăti drepturile salariale prevăzute în contract, chiar și în cazul în care numărul de ore convenit de părți depășesc durata legală a timpului de lucru, ci de a asigura protecția salariaților, care au dreptul de a beneficia de refacerea forței de muncă într-un timp de odihnă rezonabil.
În condițiile în care raporturile de muncă s-au stabilit doar între cele două părți litigante, recurenta fiind parte în fiecare contract încheiat cu reclamantul, ocazie cu care a fost stabilit timpul de lucru, respectiv perioada de timp în care angajatul se află la dispoziția angajatorului și este obligat să presteze muncă, susținerea recurentei, în sensul că reclamantul prestând munca a depășit durata maximă legală a timpului de muncă, apare ca fiind abuzivă, context în care nu este de natură să o exonereze de plata salariului.
Recurenta a mai invocat Instrucțiunea nr. 64/_ emisă Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltare Resurselor Umane din cadrul M. ui Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin care se precizează că începând cu data de 01 februarie 2013, DG AMPOSDRU informează că numărul lucrate de fiecare expert/persoana din echipa de management, trebuie să se încadreze în limita maximă de 13 ore/zi, respectiv 65 ore/săptămână, reprezentând numărul de ore lucrate în cadrul proiectelor finanțate din Fondul Social European-programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, inclusiv norma de baza, stabilite prin contractele individuale de munca încheiate
Curtea apreciază că nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor Instrucțiunii nr. 64/_, deoarece aceasta produce efecte doar începând cu data de 1 februarie 2013, așadar ulterior perioadei în litigiu, astfel încât actul
invocat nu este de natură să atragă netemeinicia pretențiilor, reclamantul solicitând plata drepturilor restante pentru activitatea desfășurată în perioada decembrie 2011 - august 2012.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate în Instrucțiunea nr. 64/_ care instituie limita maximă de 13 ore/zi, la situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității inserat în art. 15 din Constituție și art. 6 din Codul civil, motiv pentru care nici textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurentă.
Recurenta a mai arătat că reclamantul lucra la proiecte finanțate de Comisia Europeană, respectiv POSDRU, iar sumele alocate pentru proiecte sunt rambursate în mod periodic Universității Tehnice ca și instituție beneficiară,
precum și faptul că aceste proiecte au fost suspendate, situație în care instituția recurentă nu a mai beneficiat de aceste rambursări, iar urmare a acestor situații Senatul universității a luat hotărârea de a reduce linia de credit, precum și faptul că sumele solicitate spre rambursare au suferit întârzieri nepermise și nu au mai fost rambursate în acest sens.
Curtea reține că aspectele invocate mai sus, privind dificultățile financiare și nerambursarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea în sensul exonerării de răspundere contractuală a angajatorului și nici nu atrag netemeinicia pretențiilor reclamantului.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și motivele din recursul pârâtei ce vizează nefinalizarea proiectului în cadrul căruia lucra reclamantul și neaprobarea Cererii nr. 2 de rambursare, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariatului nu a fost condiționată sub acest aspect prin încheierea contractelor între părți.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U. T. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4102 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. 15562/117/212, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. D. G.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
