Decizia civilă nr. 2834/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2834/R/2013
Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
DE M. "C. M. " S. împotriva sentinței civile nr. 501 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați A. Ș. -L., B. A., B. C. -F., I. V., M. N. - R., N. I., O. -P. C., O. I., P. G., R. V., R. G., R. I. -M.
, T. C. -I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat M. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați A. Ș. -L., B. A., B. C. -F., I. V., M. N. -R., N. I., O. -P. C., O. I., P.
, R. V., R. G., R. I. -M., T. C. -I. au depus la dosar întâmpinare la care au anexat un set de înscrisuri (filele 32-73), respectiv copia Deciziei civile nr. 1211/_, pronunțată de Curtea de A. B. în dosarul nr._, copia Deciziei civile nr. 2015/M/_ a Curții de A. B. în dosarul nr._, copia sentinței civile nr. 652/M/_, pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._, copia Deciziei civile nr. 390/R din 12 martie 2013, pronunțată de Curtea de A. Târgu Mureș în dosarul nr._, copia Minutei deciziei nr. 519/2013, pronunțată de Curtea de A. Alba I. în dosarul nr. _
, copia unui certificat eliberat în dosarul nr._ al Curții de A. Ploiești, copia Deciziei civile nr. 8/M/_, pronunțată de Curtea de A. B. în dosarul nr. _
, copia Deciziei nr. 8510/_, pronunțată de Curtea de A. Craiova în dosarul nr._ și 5 extrase de pe site-ul portalul instanțelor de judecată al Curții de
A. B. .
Reprezentantul reclamanților intimați solicită ca în temeiul art. 305 C.pr.civ. încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și atașate la întâmpinare, respectiv a Deciziei civile nr. 2015/M/_ a Curții de A. B. în dosarul nr._ prin care s-a constatat nulitatea absolută a Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei.
Fiind întrebat dacă prin Sentința civilă nr. 652/M/_, pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea absolută a Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei,
reprezentantul reclamanților intimați confirmă acest aspect și învederează că aceasta a rămânând irevocabilă prin Decizia civile nr. 2015/M/_ a Curții de
A. B. în dosarul nr._ .
Reprezentantul reclamanților intimați arată că prin decizia civilă nr. 1211/_, pronunțată de Curtea de A. B. în dosarul nr._ s-a constatat în mod irevocabil că Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi este aplicabil și în prezent.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. În esență, solicită a se lua în considerare la soluționarea recursului sentința civilă nr. 652/M/_, pronunțată de Tribunalului B. în dosarul nr._, rămasă
irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2015 a Curții de A. B. prin care s-a constatat în perioada de valabilitate a Contractului colectiv de muncă, nulitatea Anexei 1 pe motiv că pârâta recurentă a negociat și calculat salariile reclamanților intimați sub nivelul stabilit de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că prin Decizia civilă nr. 2015 a Curții de A. B. s-a constatat în mod irevocabil că pârâta recurentă este obligată să aplice salariul minim pe clasa 1 de salarizare de 700 de lei și coeficienții de ierarhizare din Anexa 1 la Contractele colective de muncă pe anii 2009 și 2010, având în vedere că această hotărâre este în contradictoriu cu pârâta recurentă, este obligatorie pentru aceasta și solicită a se avea în considerare că anexa este anulată.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că prin Decizia civilă 1211/_ a Curții de A. B. s-a constatat în mod irevocabil faptul că Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi este aplicabil pârâtei recurente, însă aceasta a refuzat orice fel de negocieri, astfel că pentru aceste motive a introdus pe rolul Tribunalului B. acțiune în constatarea nulității Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă, doar pe motivul că în Contractul colectiv de muncă s-a stabilit nivelul salariului minim la 700 de lei iar pârâta recurentă a negociat salariul minim corespunzător clasei 1 de salarizare la 570 de lei. Tribunalul București a amânat soluționarea dosarului până în anul 2012, dar acest fapt nu poate fi imputat reclamanților care și în perioada de valabilitate în data de_ au introdus cerere în constatarea nulității anexei 1, aceasta fiind soluționată doar în luna octombrie 2012.
În concluzie, reprezentantul reclamanților intimați arată că în cauză sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi. Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.501 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea reclamanților A. Ș. L., B. A., B. C. F.
, I. V., M. N. R., N. I., O. P. C., O. I., P. G., R. V., R.
G., R. I. M. și T. C. I. și obligată pârâta S.N.T.F.M. "C.F.R. M. "S. la plata către fiecare reclamant a diferențelor salariale dintre salariul de bază
minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite în perioada_ -_, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii îl constituie plata unor pretinse diferențe drepturi salariale, ce trebuiau acordate conform susținerilor reclamanților pentru perioada 0_ -_, iar acțiunea a fost depusă în data de_ . Pârâta a susținut faptul că aceste drepturi nu ar avea o natură salarială și având în vedere că se invocă nerespectarea contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție ar fi conform art. 268 alin 1 punctul e din Codul muncii de 6 luni.
În aprecierea naturii pretențiilor, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Din interpretarea dispozițiilor legale de mai sus și a prevederilor contractului colectiv de muncă, este evident că aceste drepturi deduse judecății sunt de natură salarială, și astfel devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. (c) din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. (e) din Codul muncii, invocat prin întâmpinare, a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora. Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții diverse, referitoare la salarizare, la contractul
individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii, a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile pârâtei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă. Față de cele arătate, instanța concluzionează că prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii sunt aplicabile numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
În cazul de față termenul de prescripție de 3 ani nu era încă împlinit la momentul înregistrării acțiunii_, astfel încât instanța urmează că respingă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații pârâtei angajator în perioada pentru care au formulat pretenții, aspect reieșit din actele depuse în copie la dosar.
Instanța a constatat că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada 0_ -_ salariul din CCM la nivel de unitate a fost de 570 lei, iar în perioada_ -_ salariul minim la nivelul pârâtei a fost de 600 lei, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta și că acest contract colectiv de muncă la nivel de ramură este aplicabil și în cazul
pârâtelor ce funcționează în domeniul transporturi conform art. 3 din același CCM ce prevede neechivoc faptul că, acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, însă pârâtele, după cum s-a reliefat anterior, nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților, aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Potrivit art. 236 Codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, adică acestea trebuie să producă efecte juridice între părți întocmai ca prevederile legale edictate de organele abilitate ale statului. De asemenea, tribunalul arată că un contract colectiv de muncă la nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de muncă la nivel inferior, conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților și că potrivit art. 241 lit. c Codul muncii, în forma în vigoare anterioară adoptării Legii nr. 40/2011 și aplicabilă în cauză pentru o perioadă din pretențiile deduse judecății, respectiv_ -_, clauzele unui contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Aserțiunea pârâtei în sensul că reclamanții nu-și pot invoca propria culpă întrucât au semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă, iar prin sindicat au negociat CCM la nivel de unitate, deci nu ar putea solicita recalcularea drepturilor salariale plătite, tribunalul nu o găsește întemeiată pentru că legea instituie expres în sarcina angajatorilor obligația de a respecta prevederile unui contract colectiv de muncă legal încheiat, caz în care în mod evident nu poate fi mutată culpa înspre salariați, atât timp cât angajatorul trebuia să calculeze și să plătească drepturile salariale cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, act juridic opozabil și obligatoriu pentru pârâte.
Nici apărarea pârâtei în sensul că obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior, incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, pentru că după cum s-a reliefat anterior prevederile art. 241 lit. c Codul muncii sunt clare și neechivoce în ce privește efectele contractelor colective la nivel de ramură, fără a fi condiționate efectele acestor contracte de existența ori inexistența unor contracte colective la nivel de unitate. Lipsită de relevanță este și apărarea că au expirat contractele colective de muncă la nivel de unitate, situație în care nu mai pot fi găsite fondate pretențiile reclamanților, pentru că aplicarea de către pârâte a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură invocat de reclamanți ca temei al pretențiilor deduse judecății era independentă de existența ori de clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, dacă acestea erau nefavorabile salariaților comparativ cu cele din contractul colectiv la nivel de ramură.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că pârâta nu a respectat și nu au pus în aplicare prevederile art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură în cazul reclamanților cu toate că aveau obligația legală în acest sens, relevante fiind și prevederile art. art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, ce instituie în sarcina angajatorului obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, motiv pentru care tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească reclamanților diferențele salariale pentru perioada 0_ -_, dintre drepturile salariale efectiv acordate și drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut de 700 lei lunar, potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel ramură transporturi. Aceste sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență la data plății
efective pentru a se asigura o despăgubire integrală a salariaților ca urmare a neexecutării, chiar la momentul plății drepturilor salariale, a prevederilor CCM la nivel de ramură aplicabil și obligatoriu pentru pârâta angajator.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C.
M. " S. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de termenul de 6 luni, prevăzut de art.268 lit. a Codul muncii.
În privința fondului, s-a arătat că la nivelul unității s-a încheiat un contract colectiv de muncă, astfel încât potrivit art.274 Codul muncii nu era obligatoriu aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel superior, cu atât mai mult cu cât nu s-a constatat nulitatea contractului la nivel de unitate, care are forța obligatorie
între părțile semnatare.
Veniturile pârâtei sun constituite din surse proprii, nu din alocații bugetare, iar în perioada 2007-2010 pârâta a înregistrat pierderi economice. De asemenea potrivit normelor legale, pârâta avea obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetul de venituri și cheltuieli aprobate de M. T. urilor.
Suma sporurilor acordate în baza anexei 5 din CCM la nivel de unitate (care nu sunt prevăzute în CCM la nivel de ramură T. uri) este mai mare decât diferența dintre drepturile salariale calculate în funcție de salariul minim de 700 de lei și cel de 570 de lei.
Art.12 din Legea nr.130/1996 se opune negocierii de către salariații instituțiilor bugetare a unor drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salariul de 570 de lei respectă de altfel, limita minimă prevăzută de HG nr.1021/2008, iar la nivelul pârâtei nu există meserii și funcții încadrate în clasa I de salarizare.
Aplicarea CCM la nivel de ramură transporturi ar determina realizarea unor venituri mai mici de către salariați deoarece acest contract colectiv nu prevede clasele de salarizare și coeficienții de urbanizare.
Nivelul clasei de salarizare stabilit prin CCM la nivel de unitate ar putea fi, cel mult înlocuit cu nivelul clasei 1 de salarizare prevăzut de CCM la nivel de grup de unități nu cu cel din CCM la nivel de ramură.
Reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat
și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, precum și că are forță obligatorie contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, încheiat la nivel superior și de la care nu se putea deroga. Anexa 1 din CCM la nivel de unitate a fost anulată în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească, iar cererea pârâtei de anulare a art.41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi a fost respinsă în mod irevocabil.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursul pentru următoarele considerente:
În prealabil, excepția prescripției va fi respinsă în raport de normele legale ce vor fi evocate în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii ,"Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata drepturi salariale, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.
lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În privința fondului, Curtea de A. reține că reclamanții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
Conform disp.art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit disp.art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamantului drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada 0_ -_, reținută prin hotărârea recurată, Curtea constată că în mod eronat prima instanță a reținut că acțiunea este întemeiată.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anul 2009 trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură
transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
În fine, conform art.9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fonduril or aprobate în cond ițiile prevăzute la ali n. 1, părțile vornegocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2009.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ceea ce solicită este a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Prin urmare, în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamantului a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996. Este, de asemenea, lipsită de relevanță anularea anexei la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate deoarece nu atrage aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ci a celui la nivel imediat superior, respectiv cel încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care în art. 9 și în anexa 1 prevede o valoare de 570 de lei a salariului.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod. proc. civilă, Curtea de A. va admite recursul declarat de pârâte, va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S.A împotriva sentinței civile nr. 501 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților A. Ș. -L., B. A., B. C. -F., I. V., M. N. -R., N. I., O. -P. C., O. I., P. G., R. V., R. G.
, R. I. -M. și T. C. -I. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. G.
L.
D.
S. D.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. C. N.
