Decizia civilă nr. 2853/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2853/R/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. R., respectiv recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N. și P. MUNICIPIULUI C. N. împotriva sentinței civile nr. 5354 din 25 martie 20132013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă Ș. H. C. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate reciproc și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 21 mai 2013 reclamanta T. R. a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâți.
Curtea, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5354 din 25 martie 20132013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantei T. R.
, formulată împotriva pârâților S. H., C. Local al municipiului C. -N. si P. municipiului C. -N., având ca obiect obligarea pârâților la calcularea și plata primei de vacanță pe anul școlar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație și respectiv alocarea fondurilor necesare plății sumei solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta a susținut că drepturile solicitate se încadrează la art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, că personalului didactic i se aplică toate normele din legislația muncii și din prevederile contractului colectiv de muncă și că prima de vacanță prevăzută de contractul colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură de învățământ C. pe anul 2007-2008 și 2008 și 2009 nu a fost acordată de pârâta Ș. H. .
Instanța a relevat în motivarea hotărârii că excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. Local al mun. C. -N. și P. mun. C. -N. a fost respinsă ca neîntemeiată.
În privința fondului cauzei instanța a reținut următoarele:
În contractul colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură de învățământ C. pentru anul 2008-2009 prelungit până la data de_ la art.36 se prevede că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: o primă de vacanță în condițiile legii, primă care se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatorului, conform OUG 146/2007.
Conform prevederilor art.50 al.12 din Legea nr. 128/1997, privind statutul cadrelor didactice în vigoare în anul școlar 2008-2009 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a avut calitatea de administrator financiar în perioada 2008-2009 la S. H. și nu de cadru didactic.
Având în vedere această calitate, instanța a apreciat că, raportat la prevederile legale si contractuale arătate anterior, aceasta nu este îndreptățită să primească prima de vacantă, deoarece nu este cadru didactic, ci este personal contractual, căruia îi sunt aplicabile prevederile Codului Muncii cu privire la plata drepturilor salariale și urmează să îi respingă cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta T. R., și pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N. și P. MUNICIPIULUI
C. N. .
Prin recursul declarat de reclamantă
s-a arătat că: funcția pe care a deținut-o, cea de administrator financiar de patrimoniu, este o funcție de personal didactic auxiliar conform Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr.4847/2004 publicat în Monitorul Oficial nr.925/2004 și a Ordonanței de Urgență nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, anexa nr.3 nr.crt.228-234.
Totodată, arată că forma contractului de muncă, conform contractului colectiv de muncă, se aplicată la toți salariații.
Menționează că soluția dată de prima instanță este diferită față de sentințele celorlalți, ceea ce consideră că reprezintă o discriminare.
C. Local al Municipiului Municipiului C. -N.
a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta față de C. Local al Municipiului C. -N. .
Motivând recursul pârâtul a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a avut în vedere poziția procesuală a C. ui Local, care potrivit dispozițiilor legale nu are calitate procesuală.
În acest sens s-au făcut următoarele considerații:
Instituția poate aloca sumele necesare plații drepturilor salariale condiționat de imprejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere faptul ca, aceste sume provin de la bugetul de stat, instituția noastră facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
In conformitate cu disp. Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de invatamant au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Rezultă în aprecierea instanței ca in vederea acordării diferentelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in
actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de invatamant.
S-a precizat, de asemenea, ca instituția poate aloca sumele necesare plații drepturilor salariale doar condiționat de imprejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. S-a subliniat în context că in cazul prezentului litigiu, nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
A fost invocată și Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea Educației Naționale - prin Art. 104, alin. 1 care stabilește că: Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Totodată, potrivit alin. 2 arătam ca: Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora[...]. In acest sens, alin. 5 prevede: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului școlar al Municipiului București; De asemenea, alin. 6 Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de invatamant preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, se observă că, unitățile de invatamant preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
In ceea ce privește acordarea primelor de vacanta s-a arătat că se impune admiterea recursului si in consecința, respingerea ca neintameiat a acestui petit, in considerarea următoarelor aspecte: In conformitate cu dispozițiile art. 36 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramura invatamant unde se prevede ca salariații sunt "îndreptățiți la "o prima de vacanta din venituri propii in condițiile legii. Prima se acorda odată cu indemizatia de concediu". Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul I, daca ar fi fost îndeplinite condiții le reglementate in art. 33 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv la nivel de ramura invatamant, conform cărora: " In scopul salarizării si acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația in vigoare si de contract colectiv de munca, părțile contractuale vor stabili fondurile si vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum si in vederea modificării ulterioare a acesteia. A. (2) Părțile contractante vor purta negocieri in vederea includerii drepturilor respective in actele normative prin care se rglementeaza aceste drepturi."
S-a subliniat totodată faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților, iar potrivit Legii bugetului de
stat pentru anul 2012, Legea 293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de invatamant preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene dupa consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, dupa caz,
in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
S-a arătat și faptul că art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
S-a concluzionat că din coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, rezulta ca, pentru ca instituția noastră sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat- aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, instituția noastră facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39, alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
P. municipiului C. -N.
a solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii in sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, fata de această instituție.
Motivând recursul pârâtul a arătat că hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Dezvoltând critica s-a arătat că instituția nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic având obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. b, P. Municipiului C. -N. "întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local". S-a apreciat că din cele menționate P. Municipiului C. -N. nu poate aloca fondurile necesare plații drepturilor salariale este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, rezultând astfel ca in vederea acordării diferentelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze* la identificarea surselor de finanțare inainte de adoptarea legii bugetului de stat,, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de invatamant.
S-a arătat ca instituția recurentă poate aloca sumele necesare plații drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in 4) funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu
disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006, însă in cazul prezentului litigiu nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
A fost invocată și Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea Educației Naționale -prin art. 104, alin. 1 care stabilește: Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Totodată, potrivit alin. 2 arătam ca: Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele
locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora[...]. In acest sens, alin. 5 prevede: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului școlar al Municipiului București; De asemenea, alin. 6 Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de invatamant preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, arată ca, unitățile de invatamant preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de invatamant, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
In ceea ce privește acordarea primelor de vacanta solicita admiterea prezentului recurs si, in consecința, respingerea ca neintameiat a acestui petit, in considerarea următoarelor aspecte: In conformitate cu dispozițiile art. 36 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramura invatamant unde se prevede ca salariații sunt "îndreptățiți la ,,o prima de vacanta din venituri propii in condițiile legii. Prima se acorda odată cu indemizatia de concediu". Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul I, daca ar fi fost îndeplinite condiții le reglementate in art. 33 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv la nivel de ramura invatamant, conform cărora: ,, In scopul salarizării si acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația in vigoare si de contract colectiv de munca, partite contractuale vor stabili fondurile si vor identifica sursele de finanțare, inainte de adoptarea bugetului de stat, precum si in vederea modificării ulterioare a acesteia. A. (2) Părțile contractante vor purta negocieri in vederea includerii drepturilor respective in actele normative prin care se rglementeaza aceste drepturi."
Învederează totodată faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de invatamant preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene dupa consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca si Solidaritate Sociala, dupa caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
S-a arătat și faptul că potrivit art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități g administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
S-a concluzionat că din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezulta ca, pentru ca instituția sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat- aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, instituția noastră facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39, alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
Curtea, analizând hotărârea sub aspectul legalității, sub aspectul criticilor din recursuri, constată că este fondat recursul reclamantei și nefondate recursurile pârâților, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ce privește critica adusă de recurentă
care se circumscrie greșelii primei instanțe de a fi reținut că ea nu se încadrează în categoria personalului ce beneficia de prima de vacanță pe anul școlar 2008-2009, Curtea o privește ca fiind întemeiată.
Prima instanță s-a raportat la dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 pentru a ajunge la concluzia că reclamanta nu face parte din categoria personalului ce beneficia de prima de vacanță pe anul 2008-2009, apreciind în același timp că funcția reclamantei de administrator financiar de patrimoniu, face parte din categoria personalului contractual și nu didactic.
Această ultimă reținere este greșită.
În conformitate cu art. 1 din Ordinul nr. 4847 bis/2004 al Ministrului Educației și Cercetării a fost aprobată metodologia pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile de specialitate prevăzute la cap.I lit.a și c din anexa V/1 și cu unele funcții cuprinse în anexa V/2 la OUG nr. 191/2002, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 2 al aceluiași ordin prevederile lui intră în vigoare odată cu data aplicării OUG nr. 68/2004.
La art. 1 din Metodologie, la care s-a făcut referire mai sus se prevede că
"funcția de administrator financiar (patrimoniu) se utilizează ca funcție didactică auxiliară, în cadrul instituțiilor de învățământ… pentru activitățile care cuprind atribuții și sarcini cu specific financiar contabil, normare salarizare, investiții, reparații, aprovizionare și administrative";.
Art. 2 pct. 228 din metodologie înscrie funcția de administrator financiar (patrimoniu) grad I, regăsită în anexa nr. 3 a OUG nr. 68/2004, ca una din funcțiile ce se utilizează ca funcție didactică auxiliară.
Din carnetul de muncă al reclamantei (f.40 dosar de fond) rezultă că funcția deținută de aceasta, începând cu data de_, în baza Ordinului MEC nr. 4847 bis emis în conformitate cu OUG nr. 68/2004 are funcția de administrator financiar I prin modificarea funcției deținută anterior de contabil șef.
Având în vedere și dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 care prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, text care nu distinge în privința categoriei de personal didactic, Curtea coroborând aceste dispoziții legale constată că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de prima de vacanță.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ. urmează să admită recursul reclamantei și să oblige pârâta Ș. H. C. -N. să calculeze și să plătească reclamantei prima de vacanță aferentă anului școlar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății. Această actualizare se impune întrucât numai în acest mod se poate acoperi în întregime prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata primei.
Urmează a fi obligați pârâții C. Local al mun. C. -N. și P. mun.
C. -N. să aloce fondurile necesare pentru plata dreptului salarial în discuție.
În privința recursurilor P. ui și C. ui Local al mun. C. -N., Curtea reține că sunt nefondate.
Critica adusă se concentrează în jurul ideii că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, fiind astfel necesar ca partenerii sociali implicați să fi procedat la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea bugetului de stat, respectiv să negocieze în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ, etape care nu au fost parcurse, neexistând nicio dovadă în acest sens.
În sprijinul criticii au fost invocate dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 și art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă, precum și faptul că,
C. local nu are decât competența de a face deschiderea de credite. Critica nu poate fi reținută ca întemeiată.
Curtea observă că deși critica este întemeiată pe dispozițiile legal citate (art. 48 alin. 1 și 4 din Legea nr. 128/1997, art. 1 din HG nr. 1618/2009, art. 5 din Legea nr. 11/2010) nu poate fi primită, întrucât tinde la răsturnarea interpretării obligatorii pentru instanțe a prevederilor legale vizând salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, dată prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, astfel cum sunt evocate în motivarea instanței de fond, redată mai sus, și a dezlegărilor date de Curtea Constituțională a României în cuprinsul deciziei nr. 877/2011 asupra singurei interpretări constituționale posibile a prevederilor art. 5 alin. (6) din
O.U.G. nr. 1/2010.
Se arată, în această decizie, că interpretarea din decizia în interesul legii nr. 3/2011 se impune și în cadrul operațiunii de aplicare a prevederilor art. 5 alin.
(6) din O.U.G. nr. 1/2010, prin care se prevede că "reîncadrarea personalului
didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul
salariile de bază la data de 31 decem brie 2009,
stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009";.
Ca atare, apar ca neîntemeiate motivele de recurs formulate sub acest aspect.
Pe de altă parte, se invocă imposibilitatea de a se aloca alte sume de către recurenți, decât cele avansate de la bugetul de stat, din cote defalcate din TVA, cu acest titlu, prin legea bugetului de stat pe 2010, Guvernul interzicând autorităților publice locale să aloce sume din bugetul local pentru plata cheltuielilor cu salariile instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în anul 2010 și prima parte a anului 2011, conform dispozitivului, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin
bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată, din punctul de vedere al reclamanților.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurenților este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită
prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea
integrală a salarizării cadrelor didactice.
Prin obligarea la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de
400 lei, s-a înțeles în fapt alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor astfel calculate și deci, efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
În acest sens, se reține specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul
acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic suis generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Faptul că nu au fost până în prezent aprobate fonduri de la bugetul de stat pentru achitarea drepturilor salariale litigioase nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile care alimentează bugetul local, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lor procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămâne a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Față de cele arătate urmează ca în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. să respingă ca nefondate recursurile celor doi pârâți.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta T. R. împotriva sentinței civile nr. 5354 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. R. în contradictoriu cu pârâții S. H., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. ȘI P. MUNICIPIULUI C. -N. și în consecință :
Obligă pârâta S. H. C. -N. la calculul și plata către reclamantă a primei de vacanță aferente anului școlar 2008-2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului
C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății acestui drept salarial.
Respinge recursurile formulate de pârâții C. Local al Municipiului C. -
N. și P. Municipiului C. -N. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. N. M. în C.O., semnează pentru în C.O., semnează pentru Președintele Curții de Apel C. Președintele Curții de Apel C. Judecător V. M. Judecător V. M.
GREFIER,
N. N.
în C.O., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. LENA T.
red.N.M./A.C.
2 ex. /_ jud.fond.U. P.
