Decizia civilă nr. 2882/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2882/R/2013
Ședința publică din data de 29 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C.
M.
GREFIER:
G.
C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulat de contestatoarea SC
A. M. SRL împotriva deciziei civile nr. 1703 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul L. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatului întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și contestatorul a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1000 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Bistrița-N. pronunțată în dosar nr._
, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. D. împotriva pârâtei SC A. -M. SRL.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1632 lei cu titlu de drepturi salariale.
S-au respins restul pretențiilor.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 267 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 3.553,67 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Au fost compensate datoriile reciproce dintre părți și, în final, a fost obligat pârâtul reconvențional să achite reclamantului reconvențional suma de 1921,67 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și, în final, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 433 lei.
Prin decizia civilă nr. 1703 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._
s-a admis în parte recursul declarat de reclamantul L.
D. împotriva sentinței tribunalului, pe care a modificat-o în parte și, în consecință, pârâta SC A. -M. SRL a fost obligată să plătească reclamantului
drepturile salariale aferente perioadei septembrie - decembrie 2009, calculate în raport de salariul brut de 720 lei lunar.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 805 euro cu titlu de diurnă aferentă perioadei_ -_ .
S-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată parțiale în urma compensării la fondul cauzei.
Recurentul a fost obligat să plătească intimatei suma de 50 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că susținerile recurentului referitoare la perioada pentru care i se datorează drepturi salariale au fost corecte. Astfel, depoziția martorului Figan M. V., care deși nu a fost angajatul societății intimate, a coordonat activitatea șoferilor acesteia în Spania, nu s-a coroborat cu alte probe administrate în cauză, chiar din actele întocmite de către angajator rezultând o altă dată de încetare a contractului individual de muncă al recurentului. În acest sens, s-a constatat că din pontajul aferent lunii decembrie 2009 a rezultat că recurentul a desfășurat activitate pentru intimată pe tot parcursul acestei luni, iar prin Dispoziția nr. 1/2010 întocmită de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al recurentului începând cu data de_ .
De asemenea, deși a reținut corect incidența dispozițiilor art. 168 alin. 1 din Codul muncii (conform cărora "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";) pentru lunile septembrie -noiembrie 2009, Tribunalul a interpretat greșit această prevedere legală pentru luna decembrie 2009, considerând că plata salariului a fost dovedită cu depoziția martorului Figan M. V. .
Drept urmare, s-a apreciat că recurentul a fost îndreptățit la plata salariului pentru lunile septembrie - decembrie 2009.
Referitor la cuantumul salariului, Curtea a constatat că recurentul a fost îndreptățit la un salariu brut lunar de 720 lei lunar.
În ceea privește diurna, s-a constatat că instanța de fond a stabilit cuantumul acesteia de 35 de euro pe zi nu în temeiul depoziției martorului Figan
M. V., cum a susținut recurentul, ci chiar pe baza recunoașterilor acestuia, prin raportare la cuantumul diurnei primite în luna septembrie 2009, respectiv în baza HG 518/1995. În consecință, întrucât în cauză nu s-au administrat probe care să dovedească susținerile recurentului în sensul că ar fi îndreptățit la o diurnă în cuantum de 50 de euro pe zi, criticile din recurs cu privire la acest aspect au fost nefondate.
Tribunalul a considerat însă în mod greșit faptul că recurentul a fost îndreptățit la diurnă numai pentru 13 zile. Astfel, s-a reținut că recurentul a solicitat plata contravalorii diurnei pentru 23 de zile în luna decembrie 2009, că a desfășurat activitate în cadrul pârâtei pe tot parcursul lunii decembrie 2009 și că i s-a datorat diurna nu numai pentru zilele lucrătoare, ci și pentru cele nelucrătoare, întrucât desfășurând activitate de transport internațional, recurentul trebuia să respecte doar timpul de repaus. De asemenea, în condițiile în care din Factura Seria ALM Nr. 10136/_ a rezultat că în data de_ recurentul a descărcat marfă în calitate de angajat al pârâtei în Genay (Spania), fiind astfel posibil, dacă s-a avut în vedere și durata drumului, că acesta să se întoarcă în țară în data de_, iar la dosar nu au fost depuse foi de parcurs cu privire la transporturile efectuate de reclamant, omisiune imputabilă pârâtei, care are și sarcina probei conform art. 272 din Codul muncii, Curtea a constatat că în cauză recurentul a fost îndreptățit la plata diurnei pentru 23 de zile.
2
Criticile formulate de recurent cu privire la cererea reconvențională au fost întemeiate. Reținând că în cauză nu s-a făcut dovada plății de către angajator a contravalorii convorbirilor efectuate în interes personal de către angajat de pe telefonul de serviciu, Curtea a reținut că intimata, care în calitate de angajator avea și sarcina probei, nu a dovedit îndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute cumulativ de art. 254 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri pârâta SC A. M. SRL a formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că instanța a admis în parte recursul, însă dezlegarea dată este în mod evident rezultatul unei greșeli materiale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 C.proc.civ.
Intimatul L. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciind asupra contestației în anulare, din perspectiva dispozițiilor art. 318 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, codul de procedură civilă reglementând o contestație în anulare obișnuită de drept comun - art. 317 și o contestație în anulare specială - art. 318.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, prin dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ. se conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speță, contestatoarea atacă o hotărâre irevocabilă a instanței de recurs, promovând contestația în anulare în care a indicat existența unei erori materiale și a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 318 C.pr.civ., însă nu a dezvoltat critici cu privire la acest motiv de contestație, pentru a se putea verifica întrunirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la existența unei greșeli materiale, motiv pentru care se constată a fi nefondată contestația în anulare.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare formulată de pârâtă împotriva deciziei civile pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pe care o va menține.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., ținând cont de culpa procesuală a contestatoarei în prezentul cadru procesual, o va obliga să plătească intimatului
L. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului justificat cu chitanța de la fila 10.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de SC "A. M. "; SRL împotriva deciziei civile nr. 1703/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe contestatoare să plătească intimatului L. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
3
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: C. Iacob
Jud.recurs:L. D. /S. D. /D. G.
4
