Decizia civilă nr. 2985/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2985/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. ȘI I. AL M. DE L. D. DS M. împotriva sentinței civile nr. 359 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA, intimat S. - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 06 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtele intimate S. N. de T. F. de C.
"C. C. "; SA B. și S. "C. C. "; SA B. - S. de T. F. de
C. C. au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a prevederilor sentinței civile recurate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ., întâmpinare la care au anexat un set de acte ( filele 14-55).
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.359 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. L. și I. al M. de Locomotivă din depoul S. M. în numele membrului de sindicat Petran V., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A., și S. de T. F. de C.
C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că membrul de sindicat Petran V. este angajatul S. N. de T. F. de C. " C. C. "; SA- S. de T. F. de C. C. .
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat acordarea diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei potrivit art.41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada_ și până la data de_ .
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din contratul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori
indemnizații incluse în acesta.
Conform literei b a art. 41 alin. 3, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. (1) din contractul colectiv de muncă nr. 722/2008.
Se constată însă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, că reclamantul nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci luarea în considerare, la stabilirea drepturilor lor salariale, a acestui element conjugat cu coeficienții de ierarhizare și clasa de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În acest context, se observă că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Or, reclamantul nu solicită a i se acorda diferența salarială dintre salariul de bază minim brut obținut prin înmulțirea salariului minim de 700 lei cu coeficientul minim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și salariul de bază minim brut rezultat prin înmulțirea acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a salariului minim de 570 lei, respectiv 600 lei, cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în acest contract
/f. 38-40, ci combinarea elementelor mai avantajoase din cele două contracte colective.
Cu alte cuvinte, reclamantul pretinde instanței aplicarea unor dispoziții contractuale noi prin combinarea dispozițiilor contractuale mai avantajoase cuprinse în cele două contracte colective de muncă, respectiv a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce contravine prevederilor art. 969 cod civil.
Pe de altă parte, conform art. 41 alineatele 5 și 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Astfel, prin negocierea anuală părțile contractante au stabilit un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare având în vedere numărul de salariați și limita superioară dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli, iar acordarea unor drepturi salariale suplimentare determinate fără luarea în considerare a acestui fond de salarii, contravine prevederilor contractuale mai sus expuse.
Nu se poate reține susținerea reclamantului referitoare la nerespectarea clauzelor contractului colectiv încheiat la nivel superior relativ la stabilirea salariilor lor, căci aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi prevăzute în art. 41 alin.1-3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ar fi condus la stabilirea unor salarii în cuantum mai mic decât cele de care reclamantul a beneficiat raportat la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Față de aceste considerente, T. a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, S. L. și I. al M. de Locomotivă din DS M.
a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea acțiunii, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., s-au invocat dispozițiile art.3 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, care, în opinia recurentului, au forță superioară față de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și forță obligatorie.
Pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat,
arătând în esență că prin demersul reclamantului se încearcă aplicarea coeficienților de ierarhizare din CCM la nivel de unitate la salariul minim brut de 700 de lei prevăzut de CCM la nivel de ramură transporturi, precum și ca partenerii de dialog social au stabilit prin negociere salariul minim brut de 570 de lei. Sunt evocate dispozițiile art.41 alin.3 din CCM la nivel de ramură transporturi care condiționează acordarea salariului de 700 de lei de aprobarea de către autoritățile Guvernului a fondurilor bănești necesare și se arată că începând cu anul 2011 nu au existat contracte colective la nivel superior.
În fine, este invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune, conform art.268 alin.1 lit. d Codul muncii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
În prealabil, cu privire la excepția prescripției invocată de pârâte prin întâmpinare, Curte reține că art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile pârâtelor, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen diferit față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit.
e) din Codul muncii.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
Conform art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea
surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condiți ile prevăzute la alin. 1, părțile vo r
negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada_ -_, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe
anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, deși ca regulă generală dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în speța de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului,
părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita
maximă a fondului de salarii
aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la
1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitelebugetare
, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În egală măsură, Curtea de Apel reține că după 1 ianuarie 2011 Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi nu a mai produs efecte, fiind denunțat de părțile semnatare, astfel încât pretențiile reclamantului sunt lipsite de temei după această dată.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L. ȘI I. AL M. DE L. D. DS M. împotriva sentinței civile nr. 359 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.G. B.
