Decizia civilă nr. 3085/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3085/R/2013
Ședința publică din 17 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. K., P. I., M. I., R. R., I. V., N. V., O. A., M. G., P. I., R. D., R.
S., P. M., B. H., C. L., B. V., B. I., P. I., M. I. D.
, R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I., R.
D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N. ,
B. I. împotriva sentinței civile nr. 1993 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; - S.A și S. N. DE T. F. DE
M. "C. M. "; SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat Rebrean A. M., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA - S. T. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamanților recurenți.
De asemenea, se constată că la data de 14 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de M.
"C. M. "; SA a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamanților recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că a lecturat întâmpinările și solicită efectuarea unei adrese către S. N. de T. F. de M. "C.
M. "; SA, întrucât Anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate C.
M. SA este anulat prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Brașov, decizie rămasă irevocabilă, astfel că nefiind parte în cauza respectivă reclamantele recurente nu pot intra în posesia acestei decizii irevocabile prin care salariul de 570 de lei cuprins în Anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate
C. M. SA a fost anulat ca urmare a constatării de către instanță a încălcării prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, cauză ce a fost pe rolul Tribunalului Brașov în anul 2009, iar acțiunea a fost promovată de Sindicatul Mecanicilor și Reparatorilor de Locomotive din Depoul C. Brașov.
Curtea, în urma deliberării, respinge solicitarea formulată de către reprezentanta reclamanților recurenți, întrucât că are cunoștință despre această hotărâre, a fost depusă în alte dosare, motiv pentru care, apreciază ca nefiind utilă efectuarea unei adrese și acordarea unui termen de judecată.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale între salariul minim la nivel de ramură de 700 de lei și salariul efectiv plătit de către pârâte cel de 570 de lei. În esență, arată că Anexa 1 la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate C. M. SA a fost anulat tocmai pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale legii privind negocierile la nivel de unitate care au fost sub minimul prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură transporturi care este de 700 de lei. Consideră că, chiar dacă părțile recurente din prezenta cauză au fost parte la negocierile anuale privind stabilirea salariului de bază atâta vreme cât există un Contract Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură care stabilește anumite clauze prin negocieri la nivel de unitate nu se poate renunța la drepturile minime salariale stabilite printr-un contract la nivel superior. Solicită obligarea pârâtelor intimate la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1993 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M.
G., P. I., R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B.
V. N., B. I. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; - S. B. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; - S., S. T. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; - S., desfășurându-și activitatea în cadrul SUCU. ALEI
pe perioada menționată în cuprinsul acțiunii.
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art.40 alin. 2, 157 și 227 alin.4 C.muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamanți, Tribunalul a constatat că reclamanții își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța a reținut prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, urmând a pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamanții își întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, instanța a reținut ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin.5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin.5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul
fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, în cuprinsul căruia au stabilit un salariu de bază brut de 570 de lei, iar începând cu_ de 600 lei, prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 1708/_ .
Instanța a mai reținut că pârâta este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I., R.
D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N., B. I.
,
solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat.
În motivarea recursului, s-a arătat că pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu- se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada octombrie 2009 - martie 2010, li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei (cu începere din luna iulie 2008). Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru reclamante s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, pe dispozițiile căruia reclamantele își întemeiază pretențiile și care prin art. 41 alin.
(3) litera a) stabilea că "salariul de baza minim brut la nivelul ramură transporturi valabil din data de 01.01«2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori îndemnizații incluse în acesta".
Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală, câtă vreme aceasta a validat aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ce prevedea drepturi la un nivel inferior celor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Invocând forța obligatorie a contractului colectiv de muncă la nivel superior, reclamantele învederează că prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare, în caz de neconformitate clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură fiind ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Prin urmare, consideră reclamantele că instanța de fond trebuia sa dea aplicabilitate prevederilor CCM Ramura, deoarece angajatorul era obligat sa aplice, in mod direct, clauzele din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, ca fiind mai favorabile decât cele la nivel de unitate.
De asemenea, solicită să se țină cont și de considerentele Deciziei nr.
511/2006 a Curții Constituționale.
Referitor la Legea nr. 329/2009 reținută de către prima instanță, recurentele precizează că încadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat nu poate reprezenta o cauza de nerecunoaștere a drepturilor negociate de ambele parti, ci doar de neexecutare a obligației deja stabilite. Aceasta deoarece, tocmai parata este cea care își stabilește propriul buget, pe care ulterior îl da spre aprobare.
Niciun acord, nici măcar cel încheiat cu Fondul Monetar Internațional, nu reprezintă un eveniment de natura sa producă stingerea obligațiilor, in sensul art. 1156 cod civil si nu pot constitui temei pentru încălcarea unor drepturi legale ale salariaților, atât timp cat clauzele contractuale ce le prevăd erau in vigoare si perfect valabile pentru perioada in discuție.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 iunie 2013 pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; - S.A
, a solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți, cu menținerea în totalitate a sentinței civile atacate. ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din Codul muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamantelor drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada septembrie 2009 -
martie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește perioada octombrie 2009 - martie 2010, reține că pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
În cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Ceea ce solicită este a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamantele recurente nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civil statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea constată că Anexele 1 și 2 din Legea 329/2009 prevăd autoritățile și instituțiile publice înființate prin lege, ordonanță de urgență a Guvernului sau ordonanță a Guvernului, supuse reorganizării potrivit prezentei legi, precum și modalitatea de reorganizare sunt prevăzute, respectiv Autoritățile și instituțiile publice înființate prin hotărâre a Guvernului, supuse reorganizării potrivit prezentei legi, precum și modalitatea de reorganizare. Pârâtele nu sunt în mod evident astfel de entități (motiv pentru care nu au fost enumerate în anexă), a căror reorganizare a fost, de altfel, dispusă prin art. 1 lit. a din Legea 329/2009.
Este adevărat că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale. De menționat însă că, în speța de față, însăși părțile semnatare au făcut trimiteri la încadrarea în limitele bugetare în chiar cuprinsul contractului, acestea agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Ca atare este evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate, având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și intimatelor ca operatori economici în sensul legii.
Contrar celor invocate în cererea de recurs, se constată că în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate nu s-a reținut faptul că angajatorul are obligația de a respecta dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior doar în cazul în care la nivelul angajatorului nu există încheiat contract colectiv de muncă, motiv pentru care Curtea apreciază a fi nefondate argumentele subsumate acestei critici din recurs.
În raport de cele mai sus expuse, în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamantelor a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
Este, de asemenea, lipsită de relevanță anularea anexei la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, deoarece această împrejurare nu atrage aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ci a celui la nivel imediat superior, respectiv a celui încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care în art. 9 și în anexa 1 prevede o valoare de 570 de lei a salariului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actelor deduse judecății, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. K., P. I., M. I. D., R. R. A., I. V., N. V., O. A. R., M. G., P. I.
, R. D., R. S. M., P. M., B. H. A., C. L., B. V. N.
, B. I. împotriva sentinței civile nr. 1993 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. L. D. PT. S. D.
În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
A. I.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_
Jud.fond: R. -M. V.
