Decizia civilă nr. 3280/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3280/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. TÂRGU L. și P. O. TÂRGU L. împotriva sentinței civile nr. 604 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâta intimată Ș. G. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul lega, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 604 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. D., C. Local Târgu L., P. O. Târgu L. și, în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. G. D. să calculeze salariile membrilor de sindicat B. e Kinga Nora, F. Melania, Molnar Iudit, Nemeth E., Tira Kupas Helga, Voiculescu G., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a
O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A fost respinsă cererea reclamantului formulată în numele membrilor de sindicat Majercsik A. și U. M. ca neîntemeiată;
Au fost obligați pârâții C. Local Târgu L., P. O. Târgu L. să aloce unității de învățământ Ș. G. D. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
că membrii de sindicat reprezentați în cauză, cu excepția numiților Majercsik A. și U. M., sunt personalul didactic al unității de învățământ pârâte Ș. G. D., în
întreaga perioada vizată în prezenta acțiune:_ -_, iar membrii de sindicat Majercsik A. și U. M. au fost angajați abia la data de_ .
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat instanței obligarea angajatorului de a calcula salariile membrilor de sindicat începând de la data de_ și până la_, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite .
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
Referitor la aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, respectiv a Deciziei nr. 3 din
4 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, T. a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. În același sens a statuat și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011, iar prin Decizia nr. 11 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de
conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din
luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Față de considerentele expuse, având în vedere data nașterii raporturilor de muncă dintre părți, instanța a admis în parte cererea reclamantului conform dispozitivului.
Instanța a respins cererea reclamantului formulată în numele membrilor de sindicat Majercsik A. și U. M. ca neîntemeiată, având în vedere că nu s-a dovedit că în perioada menționată în acțiune au fost angajați ai Școlii Gimnaziale
D. .
În temeiul dispozițiilor art. 1 din H.G. 538/2001, art. 167 al. 3 din Legea 84/1995, art. 104 al. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 al. 1, art. 2 al. 2, 4, 5, 6 și Capitolul III din H.G. 1274 din 21 decembrie 2011, art. 19 din Legea 273/2006, art. 4 din O.G. 22/2002, art. 36 al. 4 și art. 63 al. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001, art. XI al. 1 și 4 din O.U.G. nr. 92/2012, art. 52, art. 4 lit. b din Legea 5/2013, Art. 5 al. 3 lit. a și b prima instanță a obligat pârâții C. Local Târgu L., P. O. Târgu L. să aloce unității de învățământ Ș. G.
D., sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții C. Local al orașului Târgu L. și P. orașului Târgu L. au declarat recurs
solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al orașului Târgu L., susținându-se de către pârâți că între ei și membrii de sindicat reprezentați de reclamantul SLIMM nu există un raport juridic de tipul angajat-angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, astfel că nu se poate reține că au calitate procesuală pasivă în acest litigiu, neexistând nici o prevedere legală care să îi oblige în acest sens.
Apreciază recurenții că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 14 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și dispozițiile art. III, al. 4 din OG nr. 63/2010 privitoare la plafonul maxim al cheltuielilor de personal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Criticile formulate de recurenți nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive.
Întrucât drepturile salariale solicitate în cauză sunt aferente perioadei _
-_, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în
cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
P. O. Târgu L. își justifică, de asemenea, calitatea și procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul,, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate
și de către pârâtul P. O. Târgu L. sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
De asemenea, independent de sursa de finanțare din care se achită drepturile salariale solicitate de reclamant pentru membrii săi de sindicat și de modul concret în care s-au constituit bugetele aferente anilor în care trebuiau acordate aceste drepturi, Curtea apreciază că simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării contravalorii cheltuielilor de transport pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. Local Târgu L. ,
P. O. Târgu L. împotriva sentinței civile nr. 604 din_ a T. ui
, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. PT. S. D. D. G.
În C.O. semnează VICEPREȘD. TELE INSTANȚEI
A. I.
G. ,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: G. Brîndușa
