Decizia civilă nr. 3314/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3314/R/2013
Ședința publică din data de 2 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul D. D. N. împotriva sentinței civile nr. 7120 din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC V. T. S., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7120 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția autorității de lucru judecată invocată de instanță din oficiu și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul
D. D. N. împotriva pârâtei SC V. T. S., având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6732 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei_ -_ și la plata dobânzii legale.
Reclamantul a arătat că a mai avut pe rolul Tribunalului Cluj dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4424/2011 prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 1/_ și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
Prin decizia civilă nr. 394/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost menținută hotărârea instanței de fond.
Aceasta a doua cerere de chemare în judecată are același obiect drepturi salariale, aceeași cauza și aceleași părți.
Afirmația reclamantului că sentința civilă nr.4424/2011 nu poate fi pusă în executare este nereală întrucât drepturile salariale sunt cuprinse în contractul individual de muncă și în funcție de cuantumul acesteia și perioada lucrată se poate stabili cuantumul drepturilor stabilite prin acea hotărâre.
Instanța a fost invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 4424/2011.
S-au invocat dispozițiile art. 1201 C. civil și art. 166 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. D. N.
solicitând modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința atacată este nelegală întrucât nu sunt incidente prevederile art. 1201 C.civ., 166 C.proc.civ.
Prin sentința civilă 4424/2011 pronunțată în dosar_ al Tribunalului Cluj s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 1/_ și obligarea intimatei la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
După pronunțarea hotărârii, a solicitat punerea în executare a hotărârii mai sus menționate, dar i-a fost respinsă cererea de investire. A formulat cerere de executare silită, iar la solicitarea executorului judecătoresc a formulat și expertiză contabilă în vederea stabilirii sumelor pe care intimata le datorează. Cererea de încuviințare a executării silite i-a fost respinsă.
Din acest motiv a fost necesar să formuleze o acțiune în care cuantumul despăgubirilor să fie stabilit într-o sumă de bani.
În cererea de chemare în judecată și în precizarea de acțiune a indicat criteriile pentru stabilirea în concret a sumei datorate de către intimată.
Consideră că între cererea ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Cluj și prezenta cauză nu există identitatea de obiect, întrucât în dosarul mai sus menționat s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, s-a stabilit că intimata datorează despăgubiri pentru perioada_ -_, iar în prezenta cauză a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Prin soluționarea prezentei cereri nu se ajunge la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să fie contrazise prin hotărârea ulterioară, întrucât a solicitat ca plecând de la ceea ce s-a dispus prin prima hotărâre, să fie stabilită suma datorată efectiv de intimată recurentului.
Faptul că sentința 4424/2011 pronunțată în dosar_ al Tribunalului Cluj conține criterii pentru stabilirea sumelor, nu echivalează cu identitatea de obiect și cauză prevăzută de art. 1201 Cod proc. civ., art.166 C.proc.civ., câtă vreme nu a făcut obiectul dosarului_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamantul D. D. N. a fost angajat al pârâtei SC V. T. S. pe funcția de șofer începând cu data de_ .
Prin decizia nr. 1 emisă la data de 14 martie 2011 pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 55 alin. b C.muncii, măsura fiind întemeiată în cuprinsul deciziei pe acordul părților.
Ca urmare a contestației promovate de către reclamant, prin sentința civilă nr. 4424/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea civilă nr. 937/CC/2011, s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și obligarea societății la plata în favoarea reclamantului a unor despăgubiri echivalente cu drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că societatea pârâtă nu a făcut dovada existenței acordului reclamantului la desfacerea contractului de muncă și că nu a făcut dovada că ar fi plătit reclamantului drepturile salariale.
Așa cum a reținut și instanța de fond, această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de părți.
Ulterior, reclamantul promovează prezentul demers judiciar, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 6.732 lei reprezentând drepturi salariale pe perioada_ -_ și plata dobânzii legale.
Curtea reține că, autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărārilor judecătorești și este reglementată de art. 1201 C.civil, ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărārii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de art. 166 C.proc.civ., drept o excepție de fond, peremptorie si absolută.
Principiul autorității de lucru judecat presupune ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărārea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște
limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Astfel, potrivit art. 1201 Cod civil, există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Din cuprinsul art. 166 C.proc.civ., reiese că excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Așadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărāri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.
Astfel, se constată că în acțiunea anterioară, ce au format obiectul dosarului nr._, pretențiile reclamantului recurent au avut ca obiect și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale pentru perioada_ - _
, pretențiile fiind soluționate în mod irevocabil prin sentința civilă mai sus indicată nr. 4424/_ a Tribunalului Cluj.
Or, aceste statuări ale instanței în legătură cu răspunderea patrimonială a pârâtei în urma derulării contrectului individual de muncă și anulării concedierii nelegale nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucāt ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale.
Este real că prin hotărârea judecătorească anterioară, prin care s-a dispus plata drepturilor salariale, nu a fost stabilit cuantumul exact al despăgubirilor datorate de angajator, însă aceasta nu schimbă natura despăgubirilor solicitate de către reclamant în prezentul proces cu titlu de drepturi salariale, chiar dacă reclamantul a înțeles să le cuantifice și să le determine ca fiind salariul menționat în contractul individual de muncă.
Așadar, în situația în care reclamantul care deține titlu executoriu pentru întreaga perioadă_ -_ se considera nemulțumit de modalitatea în care a fost stabilit cuantumul drepturilor datorate de către pârâtă în urma pronunțării celor primei hotărâri judecătorești, avea posibilitatea de a proceda la lămurirea
înțelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului acestei hotărâri, ce putea fi realizată în egală măsură, pe două căi procesuale: cea a lămuririi hotărârii prevăzută de art. 2811C.proc.civ., respectiv cea a contestația la executare descrisă de art. 399 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ.
Verificând întrunirea cumulativă a condițiilor de existență a autorității de lucru judecat, Curtea reține că, prima condiție privitoare la identitatea părților este îndeplinită, împrejurarea rezultând din petitul cererilor de chemare în judecată. Și în privința obiectului, prin acesta înțelegând pretenția afirmată în justiție, adică la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare în judecată, se constată că acesta este identic, deoarece în ambele acțiuni s-a solicitat obligarea pârâtee la plata drepturilor salariale pentru aceea perioadă - data angajării și data încetării de drept a contractului individual de muncă.
De asemenea, se constată că în ambele demersuri juridice ale reclamantului recurent, cauza este aceeași, deoarece atât în primul litigiu, cât și în prezenta cauză acesta a invocat prejudiciile născute ca urmare a neplății salariilor de către fostul angajator.
Cum, această excepție are caracter absolut, înseamnă că reclamantul nu poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă, pentru perioada _
-_, stabilirea a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior, în consecință, prin admiterea excepției autorității lucrului judecat, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.1201 și art.166 Cod procedură civilă.
Recurentul a mai invocat faptul că în prima sentință nu s-a stabilit cuantumul sumelor datorate și astfel nu poate fi pusă în executare, însă Curtea apreciază că o atare susținere are un caracter pur subiectiv, astfel încât nu este de natură să conducă la înlăturarea autorității de lucru judecat, după ce litigiul anterior privitor la plata drepturilor salariale a fost soluționat irevocabil.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. D. N. împotriva sentinței civile nr. 7120 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. U.
