Decizia civilă nr. 334/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 334/R/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C. N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N.
împotriva sentinței civile nr. 11906 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant H. E. precum și pe pârâtul intimat C. T. DE C. "A. M. "; C. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, având în vedere și solicitarea recurenților de judecată în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11906/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al Municipiului C. -N. .
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta H. E., cu în contradictoriu cu pârâții C. T. de C. "A. M. ";, C. Local al Municipiului C. -N. și Primarul Municipiului C. -N. și în consecință:
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă C. T. de C. "A.
M. "; la calcularea și la plata către reclamantă a primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și Primarul Municipiului C. -N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului C. -N., întrucât din textele de lege invocate de către pârât rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. Raportat la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare
acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Pe fond, instanța a constatat că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost angajată a unității de învățământ pârâte, în calitate de cadru didactic. Unitatea de învățământ pârâtă nu a făcut proba că ar fi plătit reclamantei prima de vacanță, deși sarcina probei i-ar fi revenit în calitate de angajator.
În calitate de cadru didactic, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prima de vacanță pentru anul 2008-2009. Aceasta deoarece, acest drept este prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de
învățământ pe anii 2008-2009, obligatoriu pentru părți conform art. 48 din Legea nr. 128/1997.
Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata la timp a sumelor de bani cuvenite, în temeiul art. 1349 din Codul civil, instanța a dispus plata acestor sume actualizată cu indicele de inflație.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primarul municipiului
C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. .
Prin recursul formulat pârâtul Primarul municipiului C. -N.
a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu Primarul municipiului C. -N. .
În motivarea recursului recurentul a invocat faptul că prin cererea de chemare in judecata reclamanta a chemat în judecată pe pârâții C. T. de
C. "A. M. ", C. Local al Municipiului C. -N. si P. Municipiului C. -N., în niciun act procedural formulat de reclamant nefiind menționat Primarul Municipiului C. -N. in calitate de pârât al prezentului litigiu.
Raportându-se la prevederile art. 82 alin. 1 și art. 112 C. proc civ. recurentul arată că reclamantul stabilește cadrul procesual, acesta fiind cel care menționează in cererea de chemare in judecata persoanele cu care înțelege sa se judece si obiectul cererii. Instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces, decât cele arătate de reclamant prin cerere. Principiul disponibilității presupune faptul că părțile pot determina nu numai existenta procesului prin declanșarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci si conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual in privința obiectului si a participanților la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Principiul disponibilității in procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual si limitele cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înțeleg să-și dispute obiectul litigiului.
Concluzionând, în ceea ce privește latura subiectivă a procesului, în respectarea principiului disponibilității, instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în cauză.
Tribunalul Cluj, prin pronunțarea sentinței civile atacate, a încălcat normele de ordin procedural consacrate în temeiul principiului disponibilității. Mai mult, nefiind chemat în judecată Primarul Municipiului C. -N. si totodată nefiind exprimate pretenții in contradictoriu cu acesta, instanța a admis acțiunea in contradictoriu cu "paratul" Primarul Municipiului C. -N. obligându-l alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Reclamanții nu au formulat nicio extindere de acțiune prin care să identifice Primarul Municipiului C. -N. în calitate de parat și să exprime pretențiile în contradictoriu cu acesta.
In acest sens, critică sentința prin care instanța s-a pronunțat in contradictoriu cu Primarul Municipiului C. -N., fără ca acesta din urma să fi dobândit calitatea de pârât al prezentului litigiu.
Calitatea procesuala pasiva într-un proces presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată (în cazul de față Primarul Municipiului C. -N. ) si persoana obligata in raportul obligațional dedus judecății de reclamant; persoana care neaga dreptul reclamantului; persoana fata de care reclamantul dorește sa-si stabilească existenta unui drept real; persoana in patrimoniul căreia reclamantul dorește sa dovedească inexistenta unui drept real.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și art. 3041cod proc.civ.
Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al municipiului C. -N.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de C. Local al municipiului C. -N. .
În principal, recurentul invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a instituției pârâte care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală pasivă.
Pentru ca paratul recurent, C. Local al Municipiului C. -N. sa poată îndeplini cerințele cuprinse in petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai arată că instituția recurentă poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada că partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcul și achita drepturile salariale ale acestora.
Recurentul mai arată că potrivit prevederilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 "Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, "sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora [ ... ]";.
Totodată, potrivit alin. 5 finanțarea de baza aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale
municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București, iar alin. 6 al aceluiași articol prevede că sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.
În subsidiar, recurentul solicită admiterea recursului învederând faptul că în cuprinsul motivărilor incluse în petitele cererii reclamanta a făcut referire la dispozițiile art. 36 lit. g din Contractul colectiv la nivel de ramură învățământ unde se prevede că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii în condiții legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de pârâta de rândul I dacă ar fi fost îndeplinite condițiile ce reglementează art. 33 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv la nivel de ramură învățământ, conform căruia în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi
bănești prevăzute de legislația în vigoare și de contractul colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. A. . 2 prevede că părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată pe pârâții C. local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N., solicitând ca acești pârâți să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești pretinse potrivit primului capăt de cerere.
De asemenea, se constată că reclamanta a invocat ca temei de drept al acțiunii sale, printre altele, și prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995.
În raport de acest temei de drept și de obiectul cererii formulate împotriva acestor pârâți este evident că reclamanta a înțeles să cheme în judecată autoritățile administrației publice locale implicate în asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor de natură salarială solicitate.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată primăria reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității
administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Însă, în mod corect tribunalul, în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 pct.5 C.pr.civilă, a stabilit cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice dintre părți, astfel cum acestea derivă din prevederile legale ce stabilesc atributul primarului de ordonator principal de credite, fiind vorba de o evidentă inconsecvență terminologică din partea reclamantului.
Nu se poate reține că, procedând în acest mod, instanța de fond ar fi încălcat principiului disponibilității. Dimpotrivă, o altfel de interpretare, contrară înțelesului evident avut în vedere de parte la data stabilirii cadrului procesual, ar fi însemnat o interpretare excesiv de rigidă a dispozițiilor legale amintite, cu încălcarea tocmai a înțelesului real dat de reclamant termenului de "primărie"; și, deci a disponibilității în stabilirea cadrului procesual.
Chiar dacă formal apare ca fiind citată în cauză în fața instanței de fond
P. Municipiului C. -N. și nu Primarul Municipiului C. -N., în raport de faptul că Primarul face parte din primărie, conform art.77 din Legea nr.215/2011, este evident că recurentul a avut cunoștință atât despre existența procesului, cât și despre pretențiile formulate de reclamant, astfel încât urmează a fi înlăturată prezumția vătămării instituite prin art. 105 alin.2 teza finală prin raportare la art. 85 și 107 C.pr.civilă.
Curtea reține așadar că, în lipsa unei vătămări, nu se poate dispune nulitatea actelor de procedură, acest motiv de recurs invocat de recurentul Primarul municipiului Baia Mare apărând așadar ca neîntemeiat, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct.5 C.pr.civilă.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentului Primarului Municipiului C. -N. în prezenta cauză, aceasta este justificată, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, față de considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (dispoziții legale în vigoare la data scadenței drepturilor bănești solicitate), unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile de natură salarială cuvenite reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, acesta reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea acestuia s-a făcut tocmai în considerarea calității sale de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Având în vedere atribuțiile ce revin C. ui Local al Municipiului C. -
N., conform dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și art. 36 alin. 6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a acestei autorități, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată formulate împotriva sa.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Primarul Municipiului
C. -N. este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că acesta are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv al municipiului
C. -N., art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Referitor la motivul de recurs formulat de recurentul C. Local al municipiului C. -N. prin care se invocă faptul că prima de vacanță putea fi executată exclusiv din veniturile proprii ale unității de învățământ, potrivit prevederilor art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ Curtea reține următoarele:
Art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile bănești) prevedea că personalului didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, se mai reține că potrivit art. 146 din aceeași lege, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Astfel cum a arătat și reclamanta în cererea sa, prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil în perioada de referință prevede posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
La data de_ a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C. Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2007-2008, prelungit până la_, care la art.36 lit. g, prevede că personalul din învățământ beneficiază de "o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D.M.P.S., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Curtea constată că prin prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2007-2008 dreptul la prima de vacanță nu a fost supus vreunei modalități (condiție ori termen), astfel că nu pot fi reținute criticile recurentului referitoare la condiționarea acordării acestei prime de existența unor venituri proprii ale unității de învățământ angajatoare.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada de referință, Contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecință, Curtea reține că prin contractele colective încheiate la un nivel inferior pot fi negociate clauze mai favorabile salariaților, astfel că, chiar dacă prin contractele colective de muncă încheiate nivel național și la nivel de ramură învățământ acordarea primelor de vacanță era condiționată de existența veniturilor proprii, în raport de prevederile legale menționate se impune a se da eficiență clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel
județean care cuprinde prevederi mai favorabile personalului din învățământ.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect a admis instanța de fond cererea reclamantei privind acordarea primei de vacanță pentru anul școlar 2008-2009, reclamanta fiind îndreptățită la plata primei de vacanță în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean la nivel de Ramură Învățământ C. pe anii 2007-2008, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Curtea mai reține că acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la DMPS C. la data de_, din partea angajatorilor participând la negociere inspectorul școlar general al județului, astfel încât acest contract își produce efectele legale, fiind opozabil autorităților implicate în alocarea de fonduri pentru asigurarea plății drepturilor salariale pentru angajații din învățământul preuniversitar de stat.
Se au în vedere și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 și ale art. 50 alin. 12 din Legea nr. 84/1995 enunțate mai sus.
În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere că prin contractul colectiv de muncă menționat nu se prevede o clauză în sensul că prima de vacanță în discuție se acorda din venituri proprii ale unității de învățământ, Curtea constată că, deși obligația de plată a primei de vacanță revine unității de învățământ, în calitate de angajator, pârâtul recurent rămâne a fi obligat la alocarea în favoarea unității de învățământ a fondurilor bănești necesare plății sumei datorate, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamantă nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariatul solicită îndeplinirea obligației de plată a drepturilor de natură salarială la care este
îndreptățită conform legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și Primarul Municipiului C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
împotriva sentinței civile nr. 11906 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: B.G.Z.
