Decizia civilă nr. 3351/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3351/R/2013
Ședința publică din data de 3 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. S., respectiv recursul declarat de P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 644 din 19 aprilie 2013 a T. ui M. pronunțate în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M., precum și pe
intimații pârâți C. T. "G. B. "; B. M., Ș. G. "A. I. C. "; B. M. ,
Ș. G. GÎRD. I, L. T. "E. RACOVIȚĂ"; B. M., C. T. DE T.
A. B. M., P. M. B. M., C. LOCAL GÎRD. I, P. C. GÎRD. I și chemata în garanție D. G. A F. P. M. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat a
formulat întâmpinare, înregistrată la data de 25 iulie 2013, iar intimatul chemat în garanție, Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a înregistrat întâmpinare la data de 19 iunie 2013.
Având în vedere că recurenții, prin memoriul de recurs, reclamantul intimat și chematul în garanție intimat, prin întâmpinările formulate, au solicitat judecata cauzei și în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 644 din 19 aprilie 2013 a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. municipiului B. M. și C. Local B. M., prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. D. ÎN- VĂȚĂMÂNT M. în contradictoriu cu PÂRÂȚII C. T. "GEORGE B. "; B. M., Ș. G. "A. I. C. "; B. M., Ș. G. G., L. T. "E. RACOVIȚĂ"; B. M., C. TEHNIC DE TRANSPORTURI A. B. S., C. LO- CAL B. M. și PRIMARUL M. B. M., CONSILIUL LOCAL G. și P. C.
G., C. LOCAL B. S. și PRIMARUL O. B. S. și, în consecință, au fost obligate pârâtele unitățile școlare, să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant diferența dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr.
221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Consiliile Locale și Instituțiile P. ui să aloce unită- ților de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite prin prezenta.
S-au respins cererile de chemare în garanție a Direcției Generale a Finanțelor
P. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
F. P., s-a reținut că între reclamant și acest pârât nu există niciun raport juridic care să justifice chemarea lui în judecată.
Lipsa calității procesuale pasive a M. ui F. P. este reținută și în Decizia nr. 10 din_, pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Consiliul Local
M. și P. municipiului B. M., instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 din H.G. nr. 538/2001 "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din Legea nr. 84/1995 prevede că "finanțarea de bază a uni- tăților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
local a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar primarul în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Pe fond tribunalul a reținut că prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind
creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/ 2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Con- stituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of. al Ro- mâniei, Partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență nu- mai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul sa- larizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din_, publicată în M.Of. Partea I, nr. 759/_, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/_, publicată în M.Of. Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr. 136/2008.
Curtea, prin decizia nr. 989/_, a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/ 2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din
nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potri- vit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent se aplică O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, s-a reținut că începând cu data de_ Legea nr. 221/2008 a fost abrogată, în con- secință aceasta nu mai poate fi aplicată.
În art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 se face mențiunea că: "(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
"(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevede că:
"(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru perioada_ -_, respectiv Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. nr. 15/2008, instanța de fond a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL B. M., P.
O. B. S. și C. LOCAL B. S. .
Prin recursul declarat de C. LOCAL B. M.
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privitor la obligarea
ui local la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate conform petitului I; obligarea chematului în garanție, în situația admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui M. B. M. .
În motivare arată că recurentul a formulat cererea de chemare în garanție a
G. a F. P. a Județului M. datorită apariției Legii nr. 1/2011 și a metodologiilor finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin H.G. nr. 1395/2010 și H.G. nr. 1274/2011.
Dacă în vechea reglementare dreptul de decizie de modificare a sumelor inițial aprobate aparținea legislativului în noua reglementare direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate calculate pe baza standardelor de cost.
Articolul 167 din Legea 84/1995 a învățământului a fost modificat de O.U.G. 354/2004 "3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administra tiv- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal";;
Iar la art. 170 alin. 2 prevedea:
"(2) S. ul de finanțare a învățământului preuniversitar de stat asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităților de învățământ. Modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice";.
Aceste prevederi generale au fost reglementate în concret prin Hotărâri de guvern anuale care privesc modalitatea de finanțare a cheltuielilor cu salariile.
H.G. nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 prevede la art. 3 alin. 3 și alin. 4
"(3)Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare
(4) Calculul sumelor aferente unei unități administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preșcolari cu standardele de cost prevăzute";.
În baza prevederilor art. 167 din O.U.G. 354/2004 și a H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt cele rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuiau să facă demersuri în vederea suplimentării sumelor acordate prin rectificare bugetară.
În noua reglementare, în art. 4 alin H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, se prevede:
"(6) În cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
Acest text de lege reprezintă o noutate întrucât dă dreptul direcțiile generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări ale bugetului de stat.
Art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ prevede: "62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.";
La fel, Legea 1/2011 prevede la art. 104 alin. 5 că "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București";
Pe fondul cauzei învederează că nu are calitatea de angajator în sensul art. 14 din Codul muncii și nu poate aloca unităților de învățământ decât în limitele fondurilor acordat de către DGFP; contractele individuale de muncă sunt încheiate între directorul unității de învățământ și persoanele reprezentate, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 5 din Legea 128/1997 și a dispozițiilor art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4925/2005.
În plus, unitățile de învățământ au personalitate juridică, conform art. 7 alin 8 si 9 din Legea 84/1995 și ale art. 19 din Legea 1/2011.
Obligația de plată a salariilor revine angajatorului, iar în situația în care aceasta nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la D. G. a F. P. M., potrivit art. 104 alin. 5 din Legea 1/2011.
În același sens sunt și prevederile art. 4 alin. 3 din H.G. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an
și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 prevăd că
"Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare";.
Rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatori principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
În situația în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri necesare acoperirii sumelor destinate cheltuielilor cu salariile acestea se pot adresa direcției generale ale finanțelor publice județene pentru acoperirea acestor sume după procedura prevăzută la art. 5 alin. 4 din H.G. 1274/2011, similară cu cea reglementată de art. art. 4 alin H.G. 1395/2010, citat în cele de mai sus. Potrivit art. 5 alin. 6 din H.G. 1274/2011 "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
În concluzie recurentul nu poate fi obligat să aloce sumele necesare cheltuielilor ale unităților de învățământ întrucât acesta este doar un intermediar în circuitul fondurilor de la DGFP M. spre unitățile de învățământ.
În drept invocă prevederile art. 304, pct.6, 7, 8, 9, C.proc.civ.
Prin recursul declarat de pârâții P. O. B. S. și C. local B. S.
, s- a solicitat modificarea sentinței atacate prin admiterea excepției lipsei calității procesuale a acestora.
În motivare s-a arătat, în esență, că nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.
Fondurile necesare asigurării salarizării personalului didactic sunt alocate Consiliilor Locale de la bugetele de stat, de unde sunt repartizate instituțiilor de învățământ, acestea fiind în final cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul.
I. fiind responsabila doar de repartizarea acestor sume, nu pot fi considerați în culpă procesuală pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, astfel obligarea la plata sumelor actualizate cu rata inflației neavând temei.
Sunt evocate prevederile art. 167 al 1 din Legea Î. ului 84/1995 și ale art.33 HG.2192/2004, subliniind că fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, le înaintează la C. Național pentru Finanțarea Î. ului Preuniversitar de Stat, care propune spre aprobare M. ui Educației și Cercetării, criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri
Raporturile de drept procesual nu pot lua naștere decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv, rapoartele de muncă. iar între recurenți și reclamanți nu pot lua naștere raporturi de munca în sensul art.10 și 14 din Codul Muncii. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin 5 din Legea 128/1997.
Ca urmare, conform art.169 al. 1 Codul Muncii angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau
moral, din culpa acestuia, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul
Este evocată practică judiciară prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor recurenți, în cauze similare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M.
a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, prin care s-a respins cererea de chemare în garanție a pârâtei, sens în care evocă dispozițiile art. 14 și 19 lit. a) g) h) și I) din Legea nr.500/2002, respectiv de art.3 alin.(1) pct.6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr.34/2009.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate
.
În motivare s-a arătat, în esență, că față de dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, art. 167 alin. 2 și 4 din Legea învățământului nr. 84/1995, C. Local are obligația de a aproba bugetul local și de a finanța învățământul preuniversitar, iar persoana juridică care își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși, prin urmare are capacitate procesuală de folosință, precum și capacitate procesuală de exercițiu.
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din Legea nr. 215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Mai sunt invocate dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea administrației publice, art. 4 din O.G. nr. 22/2002, art.1 și 6 din H.G. nr. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012, art. 21 alin. 2 și 3 din Legea 273/2006, art. 104 al.2 și 106 din Legea nr. 1/2011, din toate acestea rezultând că primarul și consiliul local au calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În mod evident, nu poate fi primit motivul de recurs prin care se solicită admiterea cererii de chemare în garanție a DGFP M. .
D.G.F.P. M. fiind o structură organizatorică subordonată M. ui F.
P., corect a reținut Tribunalul Maramureș că sunt aplicabile considerentele pentru care s-a pronunțat decizia în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care se stabilește că în aplicarea art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Aparent, pârâtul C. local al mun. B. M. a invocat noi dispoziții legale care să întemeieze cererea de chemare în garanție, în comparație cu cele reținute în decizia în interesul legii invocată.
Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul cererii de recurs (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ ), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcțiile
generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităților de învățământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de județ se fac aceste redistribuiri, or, se arată în decizia în interesul legii citată că "Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în
instanță (…). Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006";.
Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., chiar întemeiată pe noile dispoziții legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligație în ce privește redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiționat de existența unor excedente la alte unități de învățământ, așa cum reiese din partea finală a dispozițiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: "(…) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație";, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, alin. 61: "în situația în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unități de învățământ cu
personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
(6^2) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (6^1), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2010/2011, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă
îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestuia, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu
prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Cât privește practica judiciară pe care o invocă recurenții C. Local B.
S. și P. O. B. S., aceasta diferă de cauza dedusă judecății în prezentul dosar, în condițiile în care recurenții fuseseră obligați în cauzele invocate prin recurs direct la plata drepturilor salariale către cadrele didactice, iar nu la alocarea fondurilor necesare acestor plăți către unitățile de învățământ, cum s-a dispus în prezenta cauză.
Așa fiind, recursurile sunt nefondate pentru aceste considerente și urmează a fi respinse în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9, raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ., constatându-se totodată că nu se pot încadra nici unul din motivele de recurs formulate în dispozițiile art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. ,
C. LOCAL B. S. și P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 644 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
D. C.
G.
N.
M.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. C. V. .
