Decizia civilă nr. 3353/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3353/R/2013
Ședința publică din data de 3 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. S., respectiv recursul declarat de P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 662 din 23 aprilie 2013 a T. ui M. pronunțate în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M., precum și pe
intimata pârâtă Ș. G. "I. S. "; T. DE S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 25 iulie 2013.
Având în vedere că recurenții, prin memoriul de recurs și reclamantul intimat, prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata cauzei și în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 662 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. S. și P. orașului B. S., invocate de aceștia prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "I. S. "; T. DE S., C. LOCAL
B. S. și P. O. B. S. .
A fost obligată pârâta Ș. G. "I. S. "; T. DE S. să calculeze drepturile salariale ale membrei de sindicat Chirsbau Paraschiva corespunzătoare perioadei în care aceasta a fost angajata pârâtei, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. nr. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacor- date, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL B. S. și P. O. B. S., să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
: Membra de sindicat este angajata Școlii G. "I. S. "; T. de S. ,
potrivit adeverinței și nu a beneficiat începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, decizia nr. 842/2 iunie 2009, decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, coroborat cu prevederile art. 5 al. 1 și 6 din O.U.G. nr. 1/2010.
Prin decizia nr. 11/2012 Î. Curte de Casați și Justiție s-a pronunțat asupra interpretării și aplicării dispozițiile art. 5 alin.6 din OUG nr. 1/2010 privind măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora precum și alte măsuri din domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, stabilind că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de_ are dreptul începând cu_ la un salariu lunar calculat în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit în conformitate cu O.G. nr. 15 /2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2008 personalului din învățământ probată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așadar, drepturile se vor acorda începând cu_ -_, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea pe 2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. O. B. S. și
local B. S.
solicitând modificarea sentinței atacate prin admiterea excepției lipsei calității procesuale a acestora.
În motivare s-a arătat, în esență, că nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.
Fondurile necesare asigurării salarizării personalului didactic sunt alocate Consiliilor Locale de la bugetele de stat, de unde sunt repartizate instituțiilor de învățământ, acestea fiind în final cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul.
fiind responsabila doar de repartizarea acestor sume, nu pot fi considerați în culpă procesuală pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, astfel obligarea la plata sumelor actualizate cu rata inflației neavând temei.
Sunt evocate prevederile art. 167 al 1 din Legea Î. ului 84/1995 și ale art.33 HG.2192/2004, subliniind că fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, le înaintează la C. Național pentru Finanțarea Î. ului Preuniversitar de Stat, care propune spre aprobare M. ui Educației și Cercetării, criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri
Raporturile de drept procesual nu pot lua naștere decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv, rapoartele de muncă. iar între recurenți și reclamanți nu pot lua naștere raporturi de munca în sensul art.10 și 14 din Codul Muncii. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin 5 din Legea 128/1997.
Ca urmare, conform art.169 al. 1 Codul Muncii angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa acestuia, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în
legătură cu serviciul
Este evocată practică judiciară prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor recurenți, în cauze similare.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate
.
În motivare s-a arătat, în esență, că față de dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, art. 167 alin. 2 și 4 din Legea învățământului nr. 84/1995, C. Local are obligația de a aproba bugetul local și de a finanța învățământul preuniversitar, iar persoana juridică care își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși, prin urmare are capacitate procesuală de folosință, precum și capacitate procesuală de exercițiu.
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din Legea nr. 215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Mai sunt invocate dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea administrației publice, art. 4 din O.G. nr. 22/2002, art.1 și 6 din H.G. nr. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat,
finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012, art. 21 alin. 2 și 3 din Legea 273/2006, art. 104 al.2 și 106 din Legea nr. 1/2011, din toate acestea rezultând că primarul și consiliul local au calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2010/2011, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin
incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamantei de către recurenți în calitate de angajată a acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei
implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariata acționând atât împotriva debitorului său direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanta a acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanta se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Cât privește practica judiciară pe care o invocă recurenții C. Local B.
S. și P. O. B. S., aceasta diferă de cauza dedusă judecății în prezentul dosar, în condițiile în care recurenții fuseseră obligați în cauzele invocate prin recurs direct la plata drepturilor salariale către cadrele didactice, iar nu la alocarea fondurilor necesare acestor plăți către unitățile de învățământ, cum s-a dispus în prezenta cauză.
Așa fiind, recursul este nefondat pentru aceste considerente și urmează a fi respins în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. S. și
P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 662 din_ a T. ui M.
, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
D. C.
G.
N.
M.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. C. M. .
