Decizia civilă nr. 3406/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3406/R/2013
Ședința publică din 09 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B.
M. și P. MUNICIPIULUI B. M. împotriva sentinței civile nr. 645 din 19 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., pe pârâta intimată G. CU P. P._ A M., și pe chemata în garanție - intimată D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și chematei în garanție - intimate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, chemata în garanție - intimată Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a depus la dosar întâmpinare privind recursul declarat de pârâtul recurent C. Local B.
M., prin care solicită menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 25 iulie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare la recursurile formulate de pârâții recurenți C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M., prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.645 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul Sindicatul L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții
G. cu P. Prelungit nr. 28 B. M., C. Local B. M. și P. municipiului B. M. și, în consecință, au fost obligate pârâtele unitățile școlare
să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Lazăr M., P. I. și R. V. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de_ până la_, respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de_ și până la_, la valoarea actu- alizată în funcție de rata inflației la data plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. municipiului Baia
M. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate conform prezentei.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a Fi- nanțelor P. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că membrii de sindicat, cadre didactice la unitatea școlară pârâtă, au mandatat reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverințele depuse la filele 11-13 din dosar rezultă că începând cu data de_, nu s-au mai acordat tranșele de vechime.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar be- neficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe su- plimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învăță- mânt.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o crește- re a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespun- zător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de_, conform prevederilor art. 10 din Anexa II a Legii nr. 330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.
50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime ca- re îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, așa cum reiese din a- deverințele emise de unitatea școlară pârâtă.
Pârâții, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclaman- tului privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr. 128/1997 cu modificările la zi este întemeiată și, în consecință, a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL B. M. și
P. MUNICIPIULUI B. M. .
Prin recursul declarat de C. LOCAL B. M. s-a solicitat, modificarea sentinței
în sensul respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privitor la obligarea C. ui local la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate conform petitului 1; obligarea chematului în garanție, în situația admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui Municipiului B. M. .
În motivarea recursului se arată că recurentul și-a întemeiat cererea de chemare în garanție împotriva Direcției Generale a F. P. M., pe dispozițiile Legii nr. 1/2011, conform cărora direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Art. 167 din Legea 84/1995 a învățământului a fost modificat de O.U.G. 354/2004 "3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a
procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal";;
Iar art. 170 alin. 2 prevedea:
"(2) S. ul de finanțare a învățământului preuniversitar de stat asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităților de învățământ. Modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice";.
Aceste prevederi generale au fost reglementate în concret prin Hotărâri de guvern anuale care privesc modalitatea de finanțare a cheltuielilor cu salariile.
H.G. nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 prevede la art. 3 alin. 3 și alin. 4
"(3)Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare
(4) Calculul sumelor aferente unei unități administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preșcolari cu standardele de cost prevăzute";. În baza prevederilor art. 167 din O.U.G. 354/2004 și a H.G. nr. 1618 din
23 decembrie 2009 în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt cele rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuiau să facă demersuri în vederea suplimentării sumelor acordate prin rectificare bugetară.
În noua reglementare, în art. 4 alin H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, se prevede:
"(6) În cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
Acest text de lege reprezintă o noutate întrucât dă dreptul direcțiile generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări ale bugetului de stat.
Art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ prevede: "62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.";
La fel, Legea 1/2011 prevede la art. 104 alin. 5 că "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale
finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București";
Pe fondul cauzei învederează că nu are calitatea de angajator în sensul art. 14 din Codul muncii și nu poate aloca unităților de învățământ decât în limitele fondurilor acordat de către DGFP; contractele individuale de muncă sunt încheiate între directorul unității de învățământ și persoanele reprezentate, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 5 din Legea 128/1997 și a dispozițiilor art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4925/2005.
În plus, unitățile de învățământ au personalitate juridică, conform art. 7 alin 8 si 9 din Legea 84/1995 și ale art. 19 din Legea 1/2011.
Obligația de plată a salariilor revine angajatorului, iar în situația în care aceasta nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la D. G. a F. P. M., potrivit art. 104 alin. 5 din Legea 1/2011.
În același sens sunt și prevederile art. 4 alin. 3 din H.G. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 prevăd că "Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare";.
Rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatori principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
În situația în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri necesare acoperirii sumelor destinate cheltuielilor cu salariile acestea se pot adresa direcției generale ale finanțelor publice județene pentru acoperirea acestor sume după procedura prevăzută la art. 5 alin. 4 din H.G. 1274/2011, similară cu cea reglementată de art. art. 4 alin H.G. 1395/2010, citat în cele de mai sus. Potrivit art. 5 alin. 6 din H.G. 1274/2011 "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
În concluzie recurentul nu poate fi obligat să aloce sumele necesare cheltuielilor ale unităților de învățământ întrucât acesta este doar un intermediar în circuitul fondurilor de la DGFP M. spre unitățile de învățământ.
În drept invocă prevederile art. 304, pct.6, 7, 8, 9, C.proc.civ.
Prin recursul declarat de P. MUNICIPIULUI B. M. s-a solicitat modificarea
sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii acțiunii îndreptată împotriva acestuia, pentru nelegalitatea alocării din bugetul propriu a sumelor solicitate.
În motivare sunt citate dispozițiile art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001 administrației publice local, cu sublinierea că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă, or între membrii de sindicat reprezentați și recurent nu există nici un raport juridic de muncă, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În privința alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, citează dispozițiile art.1 alin.3 și ale art. 3 alin.3 din H.G. nr. 1618/2009, art.4 alin.6 din H.G. nr. 1395/2010.
Astfel, se dă dreptul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor, nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări ale bugetului de stat.
În reglementările actuale, mergând de la elaborarea proiectului de buget al unității școlare, art.96 în coroborare cu art.97 din Legea nr. 1/2011 - Legea învățământului, prevăd faptul că directorul unității de învățământ este ordonatorul de credite, care propune spre aprobare consiliului de administrație al unității de învățământ proiectul de buget și raportul de execuție bugetară. C. de administrație al unității de învățământ are ca principală atribuție adoptarea proiectului de buget și avizarea execuției bugetare la nivelul unității de învățământ.
Art.101 alin 2 din Legea nr. 1/2011 prevede expres că statul asigură finanțarea de bază, pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat. Sunt citate dispozițiile art. 102 alin.1, art.104 (2) din Legea nr. 1/2011. Legiuitorul a lăsat, într-adevăr, posibilitatea consiliilor locale de a contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat, însă nu a instituit o normă imperativă în acest sens, ci, dimpotrivă condiționează
finanțarea, conform art.106 din Legea nr. 1/2011 de un contract de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității.
Astfel, potrivit art.103 "(2) Consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat";.
Prin urmare, contribuția autorității locale este facultativă, fiind supusă prevederilor legii speciale și a finanțelor publice.
În sensul acoperirii unor sume specifice finanțării de bază similare obiectului prezentei cauze, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1204/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele județe, care prevede faptul că, Guvernul prin M. F. alocă bani, în speță chiar pentru județul M., în vederea finanțării cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile, alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege.
Nu există temei legal în baza căruia autoritatea locală să asigure din surse proprii sumele precizate, raportat la faptul că, legea prevede expres că, sumele de această natură se alocă din bugetul de stat.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. M. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea ca nefondat recursului declarat de pârâtul recurent C. Local B. M. .
Reclamantul S. L. din Î. M. a depus întâmpinare
la recursurile formulate de pârâții recurenți C. Local al municipiului B. M. și
P. municipiului B. M., prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursurile pentru următoarele considerente
:
Deși prima instanță a respins pe fond cererea de chemare în garanție, în raport de atribuțiile legale D.G.F.P. M., Curtea de Apel reține că fiind o structură organizatorică subordonată M. ui F. P., sunt aplicabile cu prioritate considerentele reținute în decizia în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei
Curți de C. și Justiție, prin care se stabilește că în aplicarea art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către
instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Aparent, pârâtul C. local al mun. B. M. a invocat noi dispoziții legale care să întemeieze cererea de chemare în garanție, în comparație cu cele reținute în decizia în interesul legii invocată.
Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul cererii de recurs (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ ), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităților de învățământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de județ se fac aceste redistribuiri, iar, după cum se arată în decizia în interesul legii citată că
"Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță (…). Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006";.
Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., chiar întemeiată pe noile dispoziții legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligație în ce privește redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiționat de existența unor excedente la alte unități de învățământ, așa cum reiese din partea finală a dispozițiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: "(…) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație";, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, art. 61: "în situația în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unități de
învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ- teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
Conform art. 62: "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și
(6^1), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
Prin urmare, critica recurentului C. Local al mun. B. M. nu este întemeiată.
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea unității școlare la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de Legea nr. 128/1997.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților P. O. B. Marie și C. Local B. M. la asigurarea sumelor necesare plății, aceeași cerere, de alocare a fondurilor necesare.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al Municipiului B. M. , rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse,
iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
P. municipiului B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul B. M., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile pârâților
C. Local al Municipiului B. M. și P. Municipiului B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. împotriva sentinței civile nr. 645 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. G.
L.
D.
S.
D.
G.
C. M.
Red.-S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.C. V
