Decizia civilă nr. 3429/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3429/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta reclamantă- reconvențională S.C. R. S. SA împotriva sentinței civile nr. 8631 din 20 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul
S. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - consilier juridic Goga S. și reprezentanta intimatului - avocat Buculei C. din cadrul Baroului Cluj.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 august
2013 intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare și i se comunică un exemplar reprezentantului recurentei.
Reprezentanții ambelor părți declară că nu au cereri prealabile de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale. Răspunde instanței că raportat la sumele care fac obiectul prezentului litigiu și cheltuielile aferente s-a formulat contestația la executare de către societate. Nu cunoaște care este exact stadiul dosarelor în care s-au formulat contestații la executare și nu poate indica un număr de dosar întrucât de acest gen de dosare ale societății se ocupă o casă de avocatură. Solicită cheltuieli de judecată la fond.
Reprezentanta intimatului S. V. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Susține întâmpinarea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8631 din 20 mai 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta SC R. S. SA și în consecință, a fost obligată pârâta SC R. S. SA să plătească reclamantului S.
V. suma de 13.500 lei (treisprezecemiicincisutelei) reprezentând sumele reținute ilegal din salariul reclamantului, în perioada august 2010 - octombrie
2011, și cu dobânda legală aferentă acestei sume din data de_, a introducerii acțiunii, până la data plății efective, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC R.
S. SA în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional S. V. și a fost obligată pârâta SC R. S. SA să plătească reclamantului S. V. suma de 2.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 795/_ pronunțată în dosar_, pârâta SC
R. S. SA, a fost obligată să plătească reclamanților din respectivul dosar, printre care și reclamantul din prezentul dosar S. V., diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat pentru perioada_ până la încetarea contractului individual de muncă dar nu mai mult de data de_, actualizate cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume de la data scadenței până la cea a pății efective, precum și a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști, precum și celor de Crăciun începând cu data de_ calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul S.A. PETROM și indexate în raport de indicele de inflație și cu dobânda legală calculată la data plății efective. salariale pentru Paști și Crăciun.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recursuri, soluționat de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 560/CM/_ fiind admis recursul formulat de pârâta SC R. S. SA iar sentința nr. 1111 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost modificată, dar sub alte aspecte decât dispoziția menționată anterior, astfel că sub aspectul obligării pârâtei la plata către reclamantul S. V. a drepturilor menționate anterior, sentința civilă nr. 1111 a devenit irevocabilă, pârâta în executarea acestei hotărâri i-a plătit reclamantului suma de 14.069 lei în data de_ (fila 23).
A fost reținut că în data de_, reclamantul a semnat un angajament de plată prin care a arătat că admite că drepturile salariale stabilite ca urmare a sentinței civile nr. 1111 pronunțată de Tribunalul Constanța sunt nedatorate și că la va restitui în rate lunare de 900 de lei, drept urmare reclamantului i s-a reținut lunar din salariu suma de 900 de lei, acesta ajungând să restituie în total suma de 13.500 lei, care face obiectul acțiunii principale.
A fost constatat că reclamantul s-a pensionat în data de_ conform deciziei de pensie nr. 168756/_, acesta beneficiind de reducerea vârstei de pensionare în calitate de angajat al pârâtei, conform anexei nr. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul de pensii publice și ca o consecință prin decizia nr. 380/_ emisă de directorul societății pârâte s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 56 lit. c din Codul muncii.
S-a observat de instanță că sub aspectele susmenționate pozițiile părților sunt concordante, ele verificându-se prin probele dosarului.
Aspectele asupra cărora părțile nu au căzut de acord au fost reținute de instanță ca fiind cele referitoare la condițiile în care reclamantul a semnat angajamentul de plată din data de_, valabilitatea acestuia și a restituirilor efectuate în temeiul său.
Referitor la aceste aspecte a subliniat că prealabil oricărei analize trebuie reținut că, având în vedere natura relațiilor dintre părți, orice intenție de a face o liberalitate din partea reclamantului este exclusă, fiind imposibil ca reclamantul să fi avut intenția de a gratifica societatea pârâtă, plătindu-o o sumă de bani, aceasta având în vedere susținerile reclamantului potrivit cărora angajamentul a fost semnat în condițiile efectuării unor presiuni asupra sa de către pârâtă.
Cu privire la poziția pârâtei referitoare la acest angajament instanța a menționat că acesta a fost semnat de bună voie de către reclamant, acesta recunoscând că suma încasată a fost nedatorată și având interesul de a se pensiona în condiții favorabile pentru el, reclamantul recunoscând în angajament că suma încasată este nedatorată.
Referitor la acest aspect, instanța a constatat că nu există niciun element din dosar din care să rezulte de ce ar fi considerat reclamantul că suma la a cărei restituire s-a angajat nu a fost datorată de societatea pârâtă, suma fiind achitată în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile sub acest aspect, prin care s-a stabilit tocmai că suma achitată reclamantului este datorată de către societatea pârâtă.
Instanța a constatat că motivul furnizat de reclamant pentru a accepta semnarea angajamentului de plată, respectiv faptul că dacă și-ar fi pierdut slujba nu ar fi putut să se pensioneze în condiții favorabile pentru el este unul întru totul plauzibil. În același timp instanța a constatat că pârâta nu arată care ar fi fost motivul ca în absența oricăror presiuni, reclamantul să fi avut motive să creadă că nu își va păstra slujba altfel decât semnând angajamentul de plată, ceea ce ar demonstra tocmai faptul că reclamantul avea motive să creadă că ar fi urmat să își piardă slujba dacă nu ar fi restituit suma de bani
Consecința care ar decurge din cele menționate anterior ar demonstra, în aprecierea instanței, că angajamentul de plată a fost semnat de reclamant în ca urmare a exercitării unor presiuni asupra sa, în acest sens fiind următoarele: reclamantul s-a angajat fără nicio contraprestație la restituirea unei sume de bani cu privire la care a recunoscut în scris că este nedatorată deși respectiva sumă de bani era în mod sigur datorată de societatea pârâtă, fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă; în situația în care și-ar fi pierdut slujba reclamantul ar fi pierdut posibilitatea de a se pensiona în condiții favorabile pentru el; reclamantul nu ar fi avut absolut niciun motiv să restituie de bună voie bani suma de bani datorată de societatea pârâtă.
A concluzionat instanța că având în vedere că reclamantul a fost obligat să restituie o sumă de bani încasată în mod legal de la societatea pârâtă instanța a obligat-o pe aceasta să îi plătească reclamantului această sumă de bani, în temeiul art. 269-275 din Codul muncii și în temeiul art. 992 și 994 din Codul civil, iar pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantului prin reținerea nelegală a acestei sume din salariul său, instanța a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, în temeiul art. 1088 din Codul civil. Instanța a obligat-o pe pârâtă la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii, acestea fiind dispozițiile art. 1088 alin. 2 din Codul civil.
În privința acțiunii reconvenționale formulată în cauză a pârâtă a respins-o întrucât se întemeia tocmai pe obligația pretins asumată de reclamant prin angajamentul de plată despre care instanța a reținut că a fost semnat de reclamant în condițiile exercitării unor presiuni asupra sa, nefiind prin urmare valabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta reclamantă reconvențională SC R. S. SA
solicitând admiterea recursului cu modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii în integralitatea sa ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S. V. a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de
13.500 lei, reprezentând sume reținute din salariu pe perioada august 2010 și până în octombrie 2011 și plata dobânzii legale, reclamantul fiind angajatul
acesteia în funcția de mecanic pe platforma petrolieră, în C., în perioada 2002 și până în 2011 când s-a pensionat.
S-a precizat că pentru aducerea la îndeplinire a s.c. 795 din_, pronunțată de către Tribunalul Constanța în dosarul_, s-a apelat la executare silită, formându-se dosarul de executare silită nr. 396/2008, instrumentat de către B.E.J. Volintiru Ștefan, ce a emis la data de_ o adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților noastre bănești aflate la CitiBank România SA, până la concurența sumei de 18.063,93 lei urmare a acestei popriri. Această sumă a fost indisponibilizată de către terțul poprit CitiBank si virată în contul executorului judecătoresc, ce a distribuit-o apoi acestuia, aspect recunoscut de către reclamant "mi s-au acordat sumele rezultate din sentință, prin ordinul de plată din data de_, în sumă de 14.069 lei, care
includeau sumele neîncasate și cheltuielile de judecată"
S-a arătat că dispozitivul titlului executoriu ( s.c. 795/_ ) a fost următorul: "Obligă pârâta să achite reclamanților diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, pentru perioada_ până la încetarea contractului individual de muncă, dar nu mai mult de data de_, actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume, de la data scadenței și până la cea a plății efective. Respinge acțiunea pentru plata acelorași drepturi, pentru perioada ulterioară datei de_ . Obligă pârâta la plata către reclamanți, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște, precum și a celor de Crăciun, începând cu data de_, calculate la nivelul unui salariu de bază mediu brut la nivel de SNP Petrom și indexate în raport de indicele de inflație și cu dobânda calculată la data plății efective"
A evidențiat că împotriva sentinței pronunțate cu ocazia dezlegării fondului a formulat recurs, ce a fost soluționat de către Curtea de Apel C. prin decizia 560 din_, astfel: "Admite recursul, modifică în parte, în sensul că obligă la plata suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paște și Crăciun calculate la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe SNP Petrom pentru perioada 2005 -_ și respectiv la un salariu minim pe ramură pentru perioada_ -_ "
Criticând hotărârea pârâta arată că instanța nu a observat pe de o parte că sentința ce reprezenta titlul executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea silită împotriva pârâtei a fost desființat astfel că părțile trebuiau repuse în situația anterioară, potrivit dispoz. art 371^ alin. 1 lit.d) din C.proc.civ., ce reprezintă o aplicare a principiului quod nullum est, nullum efectum producit.
Pe de altă parte nu a observat că prin decizia pronunțată în recurs sunt și modificări de câtime, după cum urmează: prin sentința civilă, contravaloarea suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paste și Crăciun se calcula la nivelul unui salariu de bază mediu brut ia nivelul SNP Petrom, pentru
întreaga perioadă de referință, în vreme ce, prin admiterea recursului, contravaloarea acestor suplimentări se calcula diferit, în funcție de C.C.M. aplicabil - pentru perioada 2005 -_, la nivelul unui salariu de bază mediu brut la nivelul SNP Petrom, iar pentru perioada_ -_, la nivelul unui salariu minim pe ramură.
În susținerea criticii s-a invocat că prin raportul de expertiză extrajudiciară efectuat cu ocazia executării silite, anexa 4 a raportului se poate observa că expertul a folosit valorile de 1047 lei pentru Paște 2006, 1160 lei pentru Crăciun 2006, 1260 lei pentru Paște 2007 și 1387 lei pentru Crăciun 2007, în vreme ce salariul minim la nivel de C.C.M. de grup de unități din industria petrolieră
pentru anul 2006 a fost de 480 lei, iar pentru anul 2007 de 620 lei, rezultând o diferență nedatorată reclamantului de 2654 lei plus dobânda și inflația.
În aceeași ordine de idei s-a arătat că instanța de fond a interpretat si aplicat greșit dispozițiile legale, neexaminând cu temeinicie probatoriul administrat în cauză, deoarece titlul executoriu în temeiul căruia a fost executat silit a fost desființat, situație fată de care plata făcută de către pârâtă este evident că nu era datorată, iar pe de altă parte, prin admiterea recursului si câtimea drepturilor acordate a fost simțitor diminuată cu peste 20 %.
Un alt aspect criticat se referă la faptul că instanța de fond a stabilit că pârâta se află în culpa, prin exercitarea de presiuni asupra reclamantului, fără a arăta care au fost, în concret acele presiuni și cum sunt ele probate, bazându-se pe o prezumție relativă simplă a judecătorului, care însă nu se verifică întrucât silogismul instanței de fond este eronat sens în care a evidențiat următoarele:
- reclamantul, din proprie inițiativă, a formulat o cerere prin care solicită restituirea despăgubirilor încasate, pe care le consideră ca fiind nedatorate, în rate lunare egale de 900 lei, până la achitarea integrală.
În acest sens s-a arătat că în data de 11 august 2010, la peste un an de zile de la primirea sumelor de bani prin sentința civilă nr. 795/2008 pronunțată de către Tribunalul Constanța în dosarul nr._, reclamantul din proprie inițiativă se prezintă la BIROUL NOTARILOR P. I ASOCIAȚI M. IOSIF Șl I.
G. PĂTRAȘCU DIN C. și pe proprie răspundere declară că renunță la calitatea de reclamant în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului C. în contradictoriu cu S.C. R. SSA., precum și la însuși dreptul pretins, în conformitate cu dispozițiile art.247 alin.1 cod procedură civilă.
Ulterior declarației notariale, la câteva zile, în data de 24 august 2010, reclamantul se prezintă la sediul administrativ al S.C. R. SSA, solicită o audiență și depune la secretariatul societății o cerere întocmită olograf și adresată Directorului General, prin care solicită să-i fie aprobată restituirea în rate lunare a sumei obținută în urma sentinței civile nr. 795/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr._, apreciind această sumă ca fiind nedatorată în fapt.
În data de 25 august obține audiența, informează conducerea societății despre declarația notarială unilaterală referitoare la litigiul făcând obiectul dosarului nr._ și în urma discuțiilor purtate, reclamantul și S.C. R. S.
S.A. ajung la concluzia să stingă orice litigiu între părți prin restituirea sumelor primite necuvenit.
S-a menționat că în urma consensului obținut, între cele două părți se încheie o convenție în scopul reparării voluntare a prejudiciului, act înregistrat sub nr. 5842, purtând denumirea de "Angajament de plată " sub forma unui înscris sub semnătură privată, act care sa permită înregistrarea în contabilitate a sumelor returnate de reclamant și să probeze înțelegerea amiabilă dintre părți potrivit voinței neviciate și liber exprimate.
În aceeași ordine de idei s-a precizat că angajamentul a fost încheiat în considerarea executării silite pornite în temeiul unui titlu executoriu ce a fost desființat ulterior, prin admiterea recursului. În privința susținerilor din cererea introductivă prin care reclamantul arată că a fost determinat să restituie despăgubirile încasate fiind amenințat că nu va mai desfășura activitate la bordul platformelor marine, va fi delegat sau detașat la locuri de muncă cu o remunerație inferioară, sau chiar că va fi concediat, precum și că a fost discriminat neacordându-i-se măriri de salariu, prime sau alte drepturi de natură salarială recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă aplicabil societății pârâte, arată că nu sunt întemeiate întrucât pe de o parte ele nu au fost probate de către reclamant, iar pe de altă parte în legislația muncii nu îi este îngăduit
angajatorului de a modifica unilateral locul de muncă și remunerația unui angajat în lipsa consimțământului acestuia, iar reclamantul, în considerarea calității sale de salariat al societății pârâte s-a bucurat de acordarea tuturor drepturilor recunoscute prin C.C.M. - ul aplicabil.
Recurenta a arătat că reclamantul beneficiind de toate sporurile aferente desfășurării activității la bordul platformelor marine, de decontarea transportului între localitatea de domiciliu și localitatea de îmbarcare - Municipiul C. ( evidențiate în fluturași sub denumirea de B.O.T.), de indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță (evidențiate în fluturași sub denumirea concediu de odihnă și ajutor C.O.), pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă, inclusiv în perioada 2008 - 2011, apreciază că nu se poate reține că asupra acestuia s-au folosit mijloace dolosive sau violențe spre a semna convenția intitulată angajament de plată, fiind în fața unei convenții în care ambele părți au urmărit un interes legitim și legal. S-a arătat că scopul imediat (causa proxima) stabilit pentru contractele sinalagmatice ce constă în reprezentarea sau prefigurarea mentală a unei contraprestații, există - societatea pârâtă a recuperat o sumă nedatorată, iar reclamantul a urmărit obținerea unui punctaj avantajos, și o pensie substanțială, calculată pe baza contribuțiilor aferente condițiilor speciale, pentru întreaga activitate desfășurată la bordul platformelor marine, la care se adaugă și o diminuare a vârstei standard de pensionare datorită desfășurării activității în condiții speciale avându-se în vedere inclusiv perioada de după încheierea convenției cu conducerea societății.
În sensul celor arătate pârâta a arătat că societatea nu a întreprins nimic în a îngrădi drepturile reclamantului atât de la data de_, când a fost pronunțată sentința civilă nr. 795, în dosarul_, soluționat de către Tribunalul C., la data indisponibilizării sumei stabilite prin expertiza extrajudiciară -_, si a acordat integral drepturile cuvenite pe întreaga perioadă, inclusiv până la data semnării angajamentului de plată, cât si ulterior până la încetarea raporturilor de muncă.
Un aspect criticat este și faptul că instanța de fond consideră că reclamantul a fost îndreptățit să considere că dacă nu ar fi semnat o astfel de convenție si-ar fi pierdut slujba si nu ar mai fi putut să se pensioneze în condiții favorabile pentru el.
În acest sens a arătat că situația martorului propus Găină G., aceeași cu a reclamantului și acesta fiind parte în dosarul nr._ al Tribunalului C. confirmă de fapt lipsa de presiuni din partea pârâtei pentru luarea angajamentului reclamantului.
S-a apreciat că chiar și în situația în care a fost semnată această convenție, de către reclamant, contractul de muncă putea înceta, ipotetic, fie din motive ce nu țin de persoana salariatului sau chiar din motive ce țin de salariat, dacă ar fi fost aplicabilă o astfel de situație, sau era posibil ca pârâta să nu mai îndeplinească condițiile legale pentru încadrarea în condiții speciale și atunci personalul ambarcat nu ar mai fi beneficiat de condiții speciale.
Drept consecință se impune faptul că semnarea de către reclamant a unei astfel de convenții nu putea să însemne că reclamantul nu ar fi încetat raporturile de muncă cu pârâta decât prin pensionare.
În apărare, reclamantul intimat S. V. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea în totalitate a sentinței civile nr.8631/2013 a Tribunalului Cluj, pronunțata in dosarul nr._
, ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și onorar de avocat, la ambele instanțe.
În motivarea întâmpinării reclamantul a arătat că el consideră sentința civila a instanței de fond, fiind temeinică și legală, prin respingerea excepțiilor și
judecarea cauzei, pe fond, potrivit probelor depuse la dosar, înscrisuri, interogatorii si scriptele depuse de martorul propus de reclamant apreciind că prin decizia civilă nr.560/CM/2009 a Curții de Apel C., care a modificat în parte sentința civilă nr.795/2008 nu a adus modificări de natură a schimba fondul cererii lui, deoarece a solicitat și i s-au acordat strict sumele poprite ilegal
- fără vreun titlu executoriu - pe perioada care rezultă din fluturașii de salariu, anexați la cererea introductivă de instanță.
În susținerea întâmpinării arată că este neîntemeiată critica referitoare la faptul că instanța de fond a interpretat si aplicat greșit dispozițiile legale» și că:
«sentința civila inițială a fost casată în întregime, iar efectele sale ar fi fost anulate» întrucât, potrivit dispozitivului deciziei civile nr.560/CM din dosarul nr._, sentința civila nr. 795/2008 a Tribunalului C. a fost modificată doar în parte, iar pentru el această decizie aduce o schimbare de calcul al sumelor cuvenite, fără să se modifice însă fondul problemei, deci faptul că firma - angajatoare îi este debitoare pentru anumite drepturi salariale. În aceste condiții s-a apreciat că obiectul cauzei și pretențiile lui s-au referit doar la suma de
13.500 lei, cât reprezintă poprirea - fără titlu executoriu- act autentic sau hotărâre judecătorească - din salariu, care este o plată nedatorată de reclamant față de firma angajatoare, acestea fiind drepturile salariale câștigate, in mod irevocabil, prin hotărâre judecătorească.
S-a apreciat că afirmațiile recurentei din recurs care se referă la faptul că aceasta pretinde de la el anumite sume, care ar fi fost scăzute prin decizia Curții de Apel sunt neîntemeiate întrucât nu concordă cu realitatea si nici nu au fost solicitate in cererea reconventională. pretențiile fiind formulate, pentru prima dată în recurs, fapt ce contravine prevederilor codului de procedură civilă - art. 294 coroborat cu art. 316 .
Au fost invocate în sprijinul apărării dispozițiile art. 164 din codul muncii care prevede că: «nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurile si condițiilor prevăzute de lege», iar «reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadenta, lichidă și exigibilă, si a fost constatată ca atare prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă », astfel că în mod legal instanța de fond a reținut faptul că, angajatorul nu deține nici un fel de hotărâre, prin care să justifice poprirea salariului reclamantului, pentru sumele câștigate legal și irevocabil, in fata instanței.
A apreciat că susținerea recurentei potrivit căreia în mod nelegal, «instanța de fond a stabilit că angajatorul se află în culpă, prin exercitarea de presiuni asupra reclamantului» cât timp aceste presiuni au fost dovedite nu numai cu interogatoriul reclamantului, ci și cu actele trimise de martorul Găină G. . care nu s-a prezentat in instanța tocmai din cauza acestor presiuni, precum și cu prezumția că reclamantul nu a avut nici un motiv pentru a restitui, de bunăvoie, aceste sume, angajatorului, atâta vreme cât, ele au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
De asemenea intimatul a apreciat că instanța de fond, in mod corect a interpretat probele din dosar, si a stabilit culpa angajatorului pentru reținerea ilegală a sumei, deoarece un act sub semnătură privată scris in biroul și in prezenta directorului, semnat sub presiunea pierderii slujbei sau a posibilității de pensionare avantajoasă, nu poate fi considerat un act valabil, in baza căruia să se poprească salariul, fără nici un titlu executoriu.
În privința presiunilor negate de pârâtă arată că este dovedită, indirect, și de către martorul Găină G., care a fost și el angajat la această firmă, și care, in această perioadă, in care l-a propus ca martor, a fost chestionat de către conducerea societății, despre intenția sa de a veni ca martor, la prezentul proces.
După cum rezultă din scrisoarea trimisă de el instanței, prin care-și justifică lipsa la termenul la care a fost citat, pârâta a refuzat să-i elibereze o adeverință, care îi ajută la stabilirea corectă a pensiei, aceasta fiindu-i înmânată doar după termenul de judecată din 01.04.201a. la care, acesta, nu s-a mai prezentat de teama repercusiunilor firmei.
A precizat că în aceleași condiții, el a fost supus la presiuni fiind chemat la director punându-i-se in vedere sa restituie sumele încasate, in urma sentinței, fiind ulterior obligat, atât el cât și colegii săi, să dea câte o declarație «de mână», prin care să «accepte» restituirea sumelor, desi era o problemă nelegală, potrivit prevederilor art. 38 din codului muncii, acei bani fiind salariile cuvenite, potrivit contractului colectiv de munca și a hotărârii judecătorești irevocabile.
S-a subliniat că prima instanța a reținut corect că, «deși reclamantul a semnat un înscris prin care arată că suma încasată nu era datorată, această sumă era, in mod indubitabil datorată de societatea pârâtă», fapt constatat de instanța in baza probelor existente si a prezumției in favoarea salariatului, declarația sub semnătură privată, luată in condițiile descrise mai sus, de presiune psihologică, dovedită prin interogatoriul reclamantului si actele depuse de martorul Găină G., neputând constitui, sub nici o formă titlu executoriu, in sensul in care legea stabilește această noțiune juridică.
În privința declarației de renunțare la judecata a reclamantului care face obiectul dosarului cu nr._ al Tribunalului C. arată că și această declarație de renunțare s-a dat in aceleași condiții, de presiune psihologica a angajatorului fata de angajat, fiind de notorietate, in cadrul firmei, amenințările subtile sau mai puțin subtile, prin care firma a determinat un număr mare de salariați să renunțe la judecată, deoarece aceasta a folosit mijloace, împotriva fiecăruia dintre angajați, pentru a îi descuraja.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Criticile aduse hotărârii, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. vizează două aspecte, respectiv cel al reținerii greșite în privința titlului executoriu în baza căruia reclamantului i s-au acordat drepturile și cel al greșitei rețineri privind vicierea consimțământului reclamantului la darea angajamentului de plată.
Criticile sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 795/2009 a Tribunalului C. pârâta a fost obligată să plătească, alături de alte persoane și reclamantului diferențe salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, pentru perioada_ până la încetarea contractului
individual de muncă, dar nu mai mult de data de_, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra acestei sume, de la data scadenței și până la cea a plății efective.
A fost obligată pârâta și la plata inclusiv către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști, precum și acelor de Crăciun, începând cu data de_, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivelul SA Petrom și indexate în raport de
indicele de inflație și cu dobânda legală calculată la data plății efective.
Prin decizia nr. 560/CM/2009 a Curții de Apel C. a fost admis recursul pârâtei și a fost modificată în parte sentința civilă nr. 795/2009 în sensul că a fost respinsă acțiunea unor reclamanți ca urmare la renunțării la însăși dreptul pretins, printre care însă nu se află și reclamantul din prezenta cauză.
Prin aceeași decizie s-a dispus ca pârâta să plătească inclusiv reclamantului suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și Crăciun
calculate la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe SNP Petrom pentru perioada 2005-_ și respectiv la nivelul unui salariu minim pe ramură pentru perioada_ -_, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Din cele arătate rezultă că este neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia sentința civilă nr. 795/2009 a Tribunalului C., ce constituie titlul în baza căruia a făcut plata către reclamant, a fost desființată prin decizia nr. 560/2009 a Curții de Apel C., întrucât așa cum rezultă din dispozitivul deciziei hotărârea a fost doar modificată în parte sub aspectul cuantumului suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști și Crăciun, fiind menținută obligația de plată a pârâtei.
În aceste condiții, critica sub aspectul menționat nu poate fi reținută ca întemeiată.
În acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 311 alin. 1 din C.pr.civ. care prevede că doar hotărârile casate nu au nicio putere nu și cele modificate care își păstrează puterea în limitele impuse de modificare.
Sub aspectul în discuție nu poate fi omis faptul că deși recurenta avea la cunoștință de executarea hotărârii pretins desființată și astfel avea posibilitatea să formuleze contestație la executare, nu a făcut-o.
Lipsa demersului arătat al recurentei în cadrul executării sentinței civile nr. 795/2009 în privința suplimentării salariale pentru sărbătorile de Paști și Crăciun, și a deciziei civile nr. 560/2009 în privința celorlalte drepturi, lasă certitudinea că aceasta avea reprezentarea că se află în fața unor titluri executorii valabile.
Nici celălalt aspect din cadrul criticii în discuție, respectiv referitor la cuantumul suplimentării salariale pentru cele două sărbători nu este întemeiat, câtă vreme în cadrul executării nu a făcut contestație la executare, deși cunoștea raportul de expertiză întocmit în cadrul executării silite, raport care stabilea cuantumul dreptului arătat, avut în vedere de executorul judecătoresc la înființarea popririi.
În actualul cadru procesual nu mai poate fi analizat cuantumul dreptului executat. Se constată că sub acest aspect prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Referitor la cealaltă critică care privește angajamentul reclamantului de restituire a sumelor obținute de acesta în cadrul dosarului nr._, nici aceasta nu este întemeiată.
Prima instanță a apreciat în mod just pe baza împrejurărilor de fapt că angajamentul de plată al reclamantului înregistrat sub nr. 5842 din_ nu poate produce efectele juridice invocate de pârâta recurentă.
Înainte de toate este de observat că, angajamentul de plată, ca modalitate de recuperare a prejudiciilor cauzate de angajată angajatorilor nu a fost reglementată de dispozițiile Codului muncii, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 40/2011, formă aplicabilă raporturilor juridice dintre părți, acestea fiind derulate în cursul anului 2010, an în care a fost dat angajamentul în discuție.
Singura modalitate de recuperare a prejudiciilor cauzate de angajați angajatorilor, prevăzută de forma aplicabilă la care s-a făcut referire mai sus, era în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (art. 164 alin. 1 și 2).
Apoi se impune a se observa că chiar dacă s-ar aprecia că aplicabile ar fi dispozițiile art. 254 alin. 3 din Codul muncii, forma modificată și republicată în baza Legii nr. 40/2011, având în vedere că efectele angajamentului de plată s-au produs și după modificare și republicarea legii și astfel prin conținutul său angajamentul de plată al reclamantului ar putea reprezenta un acord scris în sensul acestor dispoziții legale, el nu poate avea eficiență.
Aceasta în primul rând pentru că acest angajament semnifică indiferent că ar fi un acord scris sau o renunțare la un drept salarial sunt lovite de nulitate potrivit art. 38 din Codul muncii. Pe de altă parte această renunțare este sub protecția interdicției, ca o măsură de protecție a salariaților menită să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă pentru a-i feri de consecințele unor abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor (art. 170 din Codul Muncii, Decizia nr. 494/2005 a Curții Constituționale).
În al doilea rând, așa cum corect a reținut prima instanță, angajamentul reclamantului nu a fost consecința unei voințe libere și conștiente a acestuia având în vedere împrejurările în care a fost dat.
În acest sens este de reținut că reclamantul a fost nevoit să facă demers în
justiție pentru obținerea drepturilor apoi a fost nevoit să facă un demers pentru executarea silită a hotărârii care îi stabilea drepturile și nu în ultimul rând reclamantul și-a luat un angajament de plată după cca. 2 ani de încasare a drepturilor pe calea executării silite.
Toate aceste împrejurări au constituit în mod just premisele prezumției primei instanțe prin care a ajuns la concluzia că pârâta prin reprezentanții ei au exercitat presiuni asupra reclamantului pentru semnarea angajamentului având în vedere că și altor persoane aflate în aceeași situație cu a reclamantului s-au exercitat presiuni psihologice pentru renunțarea la drepturile câștigate în instanțe (declarația numitului Găină G. (f. 130)).
Este lipsit de orice logică ca în lipsa unor elemente noi (în speță presiunile angajatorului) să fie depuse de către reclamant cele mai energice eforturi, apelul la instanțele judecătorești pentru obținerea unor drepturi la care se consideră îndreptățit, pentru ca apoi să aprecieze ca respectivele drepturi nu îi erau cuvenite.
Poziția dominatoare a angajatorului în raporturile de muncă îi permite exercitarea unor abuzuri față de angajat, care se pot manifesta în cele mai diverse și rafinate moduri, cel mai adesea sub formă psihologică, sub amenințarea pierderii locului de muncă, a îndeplinirii unor obligații privind realizarea unor alte drepturi, precum dreptul la pensie, ca în speță, amenințări adesea greu de probat.
În consecință se reține că prima instanță a făcut o analiză corespunzătoare a stării de fapt, a dat o interpretare justă actelor dosarului și a realizat un raționament corect, folosind prezumția simplă, ajungând în final la concluzia că acordul reclamantului la restituirea sumei nu a fost liber, drepturile încasate fiind cuvenite iar restituirea sumelor încasate forțată de presiunile reprezentanților pârâtei.
Pentru cele expuse, Curtea în baza art. 312 alin. 1 din C.pr.civ. urmează să respingă ca nefundat recursul.
În baza art. 274 C.pr.civ. urmează să oblige recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta reclamantă reconvențională SC R. S. SA împotriva sentinței civile nr. 8631 din 20 mai 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului S. V. suma de
1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
I. T. D. C.
G. N. M.
GREFIER,
N. N.
în C.B., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
