Decizia civilă nr. 3441/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3441/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta
C. SA B. - S. C. C. împotriva sentinței civile nr. 1175/F din 21 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant SS C. B. S. 2. CT 2 D., precum și pe intimata pârâtă C. N. DE C. F. C. SA B., având ca obiect drepturi bănești.
Concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 3 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1175/F din 21 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, s-a admis acțiunea întregită formulată de SS C. B. (S.C.B.) CT2 D. din cadrul Sucursalei Regionale C. C. în numele și pentru salariații membrii de sindicat Hăbălău I., M. C. M. lă, M. T., B. N. I., Târgoveț V., T.
C., B. P., F. F., S. L., SA, M. I., A. C. T., B.
D., O. I. E., M. N. F. el, B. M., SA, H. D., P. I. ,
C. R., U. L. I., A. L. D., C. I., P. I., SS, C. I. -F.
, Ș. D., T. I. și M. P. împotriva pârâtelor C. N. de C. F.
C. SA și S. Centrul Regional de Exploatare Intreținere și Reparații CF C. și, în consecință: au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamanților Hăbălău I., M. C. M. lă, M. T., B. N. I., Târgoveț V., T. C., B. P., F. F., S. L., SA, M. I., A. C. T., B. D., O. I. E., M. N. F. el, B. M., SA, H. D., P. I. ,
C. R., U. L. I., C. I., P. I., C. I. -F., salariul suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a fiecărui an la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru reclamanții SS, Ș. D., T. I. și M. P. salariul suplimentar aferent anilor 2007 și 2008 și pentru reclamantul A. L. D. salariul suplimentar aferent anului 2007, sume indexate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că membrii de sindicat aparținând reclamantului SS C. B. 2. CT - 2 D., din cadrul Sucursalei Regionale C. C., aparținând Companiei Naționale de C. F. "C. "
S.A. B., enumerați la filele 5,6, respectiv H. I., M. C. M. la, M. T., B. N. I., T. V., T. C., B. P., F. F., S. L., S.
A., M. I., A. C. T., B. D., O. I. E., M. N. F. el, B.
M., SA, H. D., P. I., C. R., U. L. I., A. L. D., C.
I., P. I., SS, C. I. -F., Ș. D., T. I. și M. P. și
f.163 respectiv P. I., SS, C. I. -F., Ș. D., T. I. și M.
P. au fost salariați ai pârâtelor anterior arătate în perioada pentru care s-au solicitat drepturile salariale arătate în acțiunea formulată. S-a reținut că potrivit art. 24 alin. 4 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 582/1998, drepturile și obligațiile salariaților se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, iar potrivit art. 229 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, precum și faptul că executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată.
Cu privire la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul CN CF"C. "SA pentru anii 2007-2008, înregistrat sub nr. 1631 din data de 29 martie 2007 completat și modificat cu Actul adițional nr.5236/_ f.27 și nr.1752/_ f.22, respectiv cel pentru anii 2009-2010 înregistrat sub nr. 2991/_ s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007, respectiv 6 iunie 2009.
În privința clauzelor acestor contracte aplicabile în speță s-a reținut că potrivit art.32 alin.1 din aceste contracte colective de munca, "Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, iar alin.3 prevede că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar";,iar potrivit art.33 din același contract colectiv de munca, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6.
S-a arătat că, conform acestei anexe, salariul suplimentar se acordă salariaților pentru munca prestată în cursul anului calendaristic, fără ca aceștia să fie sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie, desfacerea disciplinară a contractului de munca, retragerea disciplinara pe o perioada de 1-6 luni din funcții care concură la siguranța trenurilor, înlocuirea disciplinară din funcții, pentru absențe nemotivate, etc.
Instanța a apreciat că prin articolul 32 alin.1 și 3 din contract se creează între contractanți drepturi și obligații corelative prin norme cu caracter imperativ de la care părțile nu pot abzice, iar pârâta este ținută cu obligativitate să-și îndeplinească obligația, cu atât mai mult cu cât aceste categorii de drepturi se
încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază, ce intră în componența noțiunii de salariu conform art.160 Codul muncii și art.7 din contractul colectiv de munca.
Instanța a observat că din actele adiționale încheiate, contractul colectiv de muncă la nivel de companie pe anii 2007-2008a fost valabil până la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 6 iunie 2009- data înregistrării sale, însă a observat și faptul că începând din data de 28 decembrie 2. și până la 31 ianuarie 2011 a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2. -2008 nr. 2836/2., contract prelungit prin actul adițional nr.370/20 iunie 2008 și care la art. 32 prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
A fost reținut că acest contract la art. 3 alin. 1 prevede că, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia, părților revinindu-le obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar în conformitate cu prevederile art. 247 C. muncii (în forma în vigoare pentru perioada din litigiu).
Instanța a avut în vedere că în contractul colectiv de muncă la nivel de companie și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar există o prevedere privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu. S-a apreciat că dacă se dorea ca plata să constituie o simplă facultate, lăsată la aprecierea angajatorului în funcție de fondurile de care dispune, s-ar fi menționat că salariații vor putea primi un astfel de salariu și nu prevederea unei norme imperative, situație în care condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată.
A fost înlăturată apărarea intimatei potrivit căreia neconstituirea fondurilor ar constitui un impediment în obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar, în condițiile în care s-a instituit obligația de constituire a fondului în procentul arătat, pârâtele având obligația să o îndeplinească și să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum prevede și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, astfel că nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei din cuprinsul întâmpinării, potrivit cărora, fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea M. ui Transporturilor și Infrastructurii a fost monitorizată, nu o exonerează de obligațiile pe care și le-a asumat prin contractele colective de muncă, aceasta putând ține cont de prevederile acestui act normativ la momentul negocierii contractului colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. N. de C. F. SA B. - S. C. CF. C., solicitând admiterea recursului si in urma rejudecarii in fond, respingerea acțiunii formulata de către SS CT 2
D., ca tardiva, nelegala si netemeinica
.
In motivele de recurs a fost invocată excepția de tardivitate, pretențiile deduse judecății excedând termenului general de prescripție, de trei ani, excepție invocată și la fond.
Consideră criticabila sentința atacată tocmai pentru ca admite ca procesul verbal încheiat în_ de o parte a sindicatelor cu patronatul - invocat in favoarea sa, de către intimat -, face parte din CCM, și că astfel intrerupe cursul prescripției prevăzute de lege, subliniindu-se că criticabil este faptul că, acest proces-verbal este considerat relevant in cauza, cu toate ca nu are legătura cu speța.
În același timp menționează că un proces verbal de ședința comuna nu poate modifica legea pârtilor care este, CCM 2007/2008.
În susținerea criticii se precizează că deși, în procesul-verbal în discuție, recurenta insista asupra faptului ca prin obiectul discuțiilor patronat-sindicate s- a propus a fi « litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecata privind drepturile prevăzute in CCM al C. C. -SA », in legătura cu care administrația vine cu propunerea de suspendare a proceselor aflate pe rol, cat si a executărilor silite timp de un an de zile, totuși, reprezentanții sindicatelor la nivel de Federație N. nu sunt de acord nici cu suspendarea proceselor, nici cu stoparea introducerii de
noi acțiuni, în acest sens, Federația N. Marfa Calatori, « Drum de Fier » ,
»Elcatel », FMLR resping însă propunerea administrației.
Intimata a apreciat că în condițiile în care părțile nu au căzut de acord, voința acestora nu s-a întâlnit, deci procesul verbal incheiat in_ nu poate fi invocat ca fiind asimilat contractului colectiv si - deci - ca intrerupator al cursului prescripției de trei ani, părțile nestabilind nimic de comun acord in acel proces -verbal. În plus, se precizează că obiectul discuțiilor a fost -reiteram din nou - procesele existente pe rol si executările silite promovate, nicidecum cele care nu făceau obiectul unui litigiu la acea data.
Intimata a apreciat și asupra netemeiniciei a pretențiilor intimatului reclamant la plata salariului suplimentar pe anii_, conf.art 32 din CCM 2007/2008 întrucât C. C. SA nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor înregistrând pierderi pe anii 2008 si in continuare, având plați restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale .
S-a mai subliniat că potrivit reglementărilor legale, regiile autonome si societățile comerciale cu capital majoritar de stat si care, potrivit balanțelor de verificare si declarațiilor pentru impozitul pe profit au inregistrat pierderi sau plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plați, la finele anului premiul anual, aM3 -lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.
Analizând hotărâre a atacată, prin lua rea în considerare a criticilor din
motivele de recurs ce pot fi circumscrise motivului de recurs prev.de art.304 pct.9
din C.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat, hotărârea în parte fiind
afectată de nelegalitate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare
.
Principala critică adusă hotărârii se referă la greșita reținere a procesului verbal încheiat în data de_ între sindicate și patronat, ca având efectul întreruperii prescripției extinctive prevăzute de lege, în privința pretențiilor reclamantului membru de sindicat, asimilând procesul-vebal cu Contractul Colectiv de Muncă, cu toate că acest proces-verbal nici nu ar avea legătură cu cauza.
Critica este întemeiată în conformitate cu art.16 din D.167/1958, aplicabil raporturilor juridice dintre părți prin prisma datei încheierii Contractului Colectiv de Muncă izvor al acestor raporturi, "prescripția se întrerupe:
a)prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția";.
În aplicarea acestui text, prima instanță a apreciat că procesul verbal al comisiei mixte patronat-sindicate încheiat la_ întrerupe cursul prescripției considerând că prin acest act sunt recunoscute pretențiile reclamanților de către pârâtă, astfel că a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.
Curtea apreciază că aprecierea primei instanțe nu poate fi însușită.
Din prevederile art.16 alin.1 lit.a a D.167/1958 rezultă că pentru a fi în prezența întreruperii prescripției, actul de recunoaștere trebuie să se refere la un drept individualizat, scadent, regăsit ca atare în actul recunoașterii.
În același timp actul de recunoaștere trebuie să fie, unilateral necircumstanțiat de atitudini ale părții în defavoarea căreia curge prescripția.
În cauză, procesul-verbal invocat este rezultatul unor negocieri nefinalizate între cea în favoarea căreia curge prescripția și cei în defavoarea cărora se produce efectul prescripției negocieri, cu propuneri din partea administrației, neacceptate de titularii dreptului.
Procesul verbal se referă la drepturi neindividualizate cu ocazia negocierilor, acestea urmând a fi finalizate ulterior, printr-un demers al titularilor drepturilor, care n-a mai avut loc, tocmai datorită unor negocieri nereușite ce au avut loc la propunerea recurentei.
În acest sens, recunoașterea reținută de prima instanță viza drepturi ce urmau să fie concretizate prin tabelele nominale întocmite de serviciile regionale/subunități, în colaborare cu oficiile juridice și serviciile de resurse umane regionale, directori generali, reprezentanți ai sindicatelor la nivel regional, vizate de compartimentele financiare, resurse umane și oficiul juridic la nivel regional.
Așadar, recunoașterea de către recurentă nu a fost una pură și simplă, așa cum o cere dispozițiile legale invocate, ci una afectată de condiție, respectiv de condiția suspendării proceselor pe rol, la data încheierii procesului verbal și a neintroducerii de noi acțiuni, condiție neîndeplinită din chiar momentul negocierilor, nefiind acceptată de cei mai mulți reprezentanți ai sindicatelor, participanți la aceste negocieri.
Recunoașterea dreptului, ca act întrerupător de executare, presupune formarea convingerii creditorului creanței, ca în speța, că dreptul său nu este contestat de debitorul său, în toate elementele unui drept de creanță, certitudine, lichidate și exigibilitate. Or, în speță, acest lucru nu se susține ci, dimpotrivă, fiind și motivul pentru care membrii de sindicat, salariați ai recurentei au continuat procesele de pe rol și au introdus noi acțiuni, ca în speță.
Așadar, Curtea constată că, greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind de admis cu consecința respingerii acțiunii pentru anii 2007 și 2008, critica fiind întemeiată.
În privința criticii, referitoare la greșita acordare a dreptului solicitat, motivat de faptul că nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor înregistrând pierderi pe anii 2008 și în continuare având plăți restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Dificultățile economice invocate nu pot reprezenta o justificare suficientă pentru neîndeplinsirea unei obligații contractuale.
Nu este imputabil reclamanților membrii de sindicat, beneficiari ai drepturilor din contractul colectiv de muncă și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor contractuale, faptul arătat, având în vedere că prin acest motiv de recurs, practic recurenta își invocă propria culpă, aceea de a fi încheiat contracte colective de muncă pe care nu le poate duce la îndeplinire.
Pe de altă parte, dificultățile economice invocate, nu se înscriu între cauzele exoneratoare de răspundere contractuală, forță majoră, starea de necesitate, etc.
Având în vedere temeinicia primei critici, cu efectele unei excepții de fond, Curtea în baza art.312 alin.1, alin.2 și 3 teza I-a din C.pr.cicv., urmează să admită recursul, să modifice în parte hotărârea în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamantului pentru anii 2007 și 2008, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. SA B. -
S. C. C. împotriva sentinței civile nr.1175/F din 21 martie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca fiind prescrise drepturile membrilor de sindicat pentru anii 2007 și 2008.
Menține dispoziția din hotărâre privind obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a salariului suplimentar pentru anul 2009, respectiv pentru reclamanții cărora acest salariu suplimentar a fost acordat.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
I. T. D. C.
G.
N.
M.
N. N.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.I. C.
