Decizia civilă nr. 3491/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3491/R/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D.
JUDECĂTOR: I. -R. M. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL L. CĂI F. C. împotriva sentinței civile nr. 359 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA - S. "C. M. "; T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 05 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. națională de T. F. de
M. "C. M. "; SA a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, la care a anexat copia deciziei civile nr. 527/R/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud și declinată în favoare Tribunalului C. la data de_, reclamantul Sindicatul L. căii ferate C. a chemat în
judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. SA și S.
a C. M. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâtele la:
plata către fiecare membru de sindicat reprezentat a diferențelor de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 de lei și sumele efectiv primite în perioada_ -_, în conformitate cu legislația muncii și a Contractului Colectiv de muncă unic la nivel de ramură T. uri valabil pentru anii 2008 - 2010;
plata către fiecare membru de sindicat reprezentat, a diferențelor dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime (de vacanță, de Crăciun, Paști, Ziua F. ului și salariul suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit petitului nr. 1;
actualizarea acestor sume de bani cu rata inflației și cu dobânda legală.
Prin sentința civilă nr. 359/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului "L. Căi F. "; C., invocată de S. N. de T. F. de M. C. M. SA, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S. N. de T.
F. de M. C. M. SA - S. C., excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de S. N. de T. F. de M. C. M. SA.
S-a respins acțiunea formulată de "L. Căi F. "; C., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. SA și S. N. de T. F. de M. C. M. SA - S. C., ca fiind neîntemeiată. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâte.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta S.
N. de T. F. de M. "C. M. "; SA, s-a constatat că, potrivit art. 28 alin. 1 și 2 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Astfel cum reiese din tabelele depuse la dosar la filele 70-74 în cauză s-a probat împrejurarea că membrii de sindicat reprezentați au împuternicit acest sindicat, semnând personal tabelele menționate, să îi reprezinte în instanță pentru a solicita drepturile restante privind diferența de salariu prevăzută de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și salariile efectiv plătite.
Or, în raport de această împrejurare, s-a constatat că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă este neîntemeiată, fiind respinsă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA - S. T. , instanța a constatat că membri de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai acestei pârâte.
Or, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. "; SA în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este în prezent S. T.
. Chiar dacă această pârâtă nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul Societății Naționale de T. F. de M. "C.
M. "; SA și este obligată, conform art.40 alin. 2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin urmare, se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA - S. T., ca nefondată.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut că potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 229 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Prin urmare, în situația în care contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, termenul de prescripție în care se poate solicita acordarea acestor drepturi de către angajat nu poate fi decât cel de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Instanța a constatat că nu pot fi primite apărările pârâtelor în susținerea excepției prescripției invocate, în sensul aplicabilității tuturor clauzelor contractului colectiv de muncă a termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât ar lipsi de obiect dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a-d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
, instanța a reținut în fapt că reclamanții au fost, în perioada_ -_
, angajații pârâtei de rândul 2.
În temeiul acestui raport de muncă, reclamanții au solicitat, în cauza de față, acordarea unei diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei_ -_, precum și a diferențelor dintre sumele efectiv primite cu titlu de primă de Crăciun și salariul suplimentar pe anul 2009, salariul suplimentar parțial pe anul 2010, prima de vacanță pe anul 2009, cele 6 salarii compensatorii la data concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariului potrivit primului petit, cu obligarea pârâtelor la operarea în carnetele de muncă a modificărilor corespunzătoare și la plata de daune interese constând în actualizarea sumei cu rata inflației, la care să se adauge dobânda legală.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanții au invocat prevederile Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010.
Asupra acestui aspect, instanța a reținut că sunt reale susținerile reclamanților că acest contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură prevede un cuantum superior al salariului de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 3 lit. a din acest contract colectiv de muncă, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Cu toate acestea, instanța a subliniat că aceste dispoziții contractuale trebuie interpretate coroborat cu prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct.
din prezentul contract colectiv de muncă.";
De asemenea, nu trebuie a fi omise, în analiza cererii reclamanților, prevederile următoare ale art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea
surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
3) Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 și art. 162 alin. 1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, nivelurile salariale minime stabilindu-se prin contractele colective de muncă aplicabile.
Ori, în raport de toate aceste prevederi legale, acțiunea formulată de reclamanți vizând obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale este lipsită de temei.
Astfel, prevederile art. 9 din contractul colectiv de muncă, precitat, reprezintă o rezervă pe care părțile semnatare a convenției colective au înțeles să o facă, în sensul că dreptul salariul de bază minim brut la un anumit nivel pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale a fost recunoscut condiționat de purtarea unor negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Abia după îndeplinirea acestor etape obligatorii de identificare a resurselor și includerea drepturilor negociate în acte normative, se poate proceda potrivit alin. 3 al art. 9, în sensul negocierii de către părți a utilizării acestor fonduri pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, instanța reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor
contractuale, în situația particulară de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă pe care se întemeiază reclamanții, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În cauza de față, s-a constatat că, în aplicarea acestei prevederi derogatorii, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Or, având în vedere și exigențele art. 27 și 30 din Legea nr.329/2009, care stabilesc că, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale
societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, contractele colective de muncă negociindu-se, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale acestor operatori economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete, tribunalul a constatat că nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca nefondată acțiunea, potrivit dispozitivului. În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reclamanții fiind căzuți în pretenții, iar pârâtele neformulând o cerere expresă în acest sens, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, Sindicatul L. "Căi F. "; C. a declarat recurs
prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocându-se motivele prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
În acest sens, s-a arătat că prin acțiune nu s-a solicitat nulitatea clauzelor contractuale sau valabilitatea acestora, ci doar acordarea unor drepturi mai avantajoase.
Sunt evocate prevederile art.41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de transporturi pe anii 2008-2010, neaplicate de pârâtă, deși aveau caracter obligatoriu și minimal, fiind un acord colectiv încheiat la nivel superior.
Se mai susține că existența unor dificultăți economico-financiare nu exonerează pârâta de îndeplinirea obligației asumate, nefiind luate nici măsuri de renegociere a acestei clauze.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata S. N. de T.
F. de M. "C. M. " S.A.
s-a opus admiterii recursului, arătând că reclamantul urmărește schimbarea algoritmului de calcul a salariului, fără a exista însă vreun temei legal în acest sens.
Recursul este nefondat.
Reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
Conform disp.art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit disp.art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor
legale și contractuale aplicabile, pentru perioada de referință, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea este nefondată.
Astfel, în ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la
nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, și nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
În fine, conform art.9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin
actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de Apel reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL "L. CĂI F. "; C. împotriva sentinței civile nr. 359 din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. I. -R. M. D. G.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.M.Ion
