Decizia civilă nr. 3584/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3584/R/2013
Ședința publică din 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. V., B. D. ,
S. I. împotriva sentinței civile nr. 1204/F din 29 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate
C. N. DE C. F. "C. " SA, C. N. DE C. F. "C. " SA - C. R. DE E., I. ȘI R. C. F. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată CNCF
C. SA B. prin Sucursala CREIR CF I. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr. 756/F/2013, pronunțată de tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 20 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții recurenți au transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită ca toate actele de procedură să le fie comunicate la domiciliul procesual ales din C. -N., B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 62, ap. 8, jud. C. la Cabinet de avocat Rebrean A. M., precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1204 din_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. V., B. D. și S. I. împotriva pârâtelor C.
N. DE C. F. "C. " SA, și C. N. DE C. F. "C. " SA - SUCU. LA C.
R. DE E., Î. ȘI R. CF I. .
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei C. N. de C. F. "C. "; SA - C. R. de E., Î. și R. C. F. I. pentru perioade diferite, B. V. până în luna mai 2010,
D. până în luna august 2010 și S. I. până în martie 2010, aspect reieșit din copia carnetelor de muncă depuse la dosar (f.12 -26). Tribunalul a constatat că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar începând cu luna aprilie 2010 la suma de 600 lei brut, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Reclamanții au invocat faptul că salariul trebuia calculat în funcție de salariul minim reglementat de art.41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, act în vigoare până la data de_, f.43-49. Conform acestui articol salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul a reținut însă că potrivit art. art.41 alin.5,6 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 pe durata valabilității a acestui contract colectiv, în fiecare an părțile se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și altor drepturi salariale și că la nivel de unitate părțile implicate în negocieri colective vor stabili pentru anul respectiv limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie. Față de aceste prevederi se poate conchide că partenerii sociali au prevăzut faptul că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat în bugetul de venituri și cheltuieli. Tribunalul a constatat că la nivel de unitate s-a negociat cu sindicatul și s-a stabilit că nivelul clasei I de salarizare îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei lunar, iar începând cu 01 aprilie 2010 de 600 lei lunar, iar în funcție de aceste sume s-au calculat și plătit drepturile salariale de pârâte. Astfel tribunalul consideră că în cauză pârâtele au calculat și plătit drepturile salariale în mod corect, cu respectarea fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil.
Fiind corect calculate drepturile salariale în mod evident că nu se poate obliga la plata de diferențe privind ajutoarele și celelalte drepturi solicitate de către reclamanți în celelalte petite din acțiune, deoarece atât timp cât nu s-a găsit întemeiată pretenția inițială de recalculare a salariului, nu se pot acorda nici pentru aceste drepturi de natură salarială, care conform solicitării reclamanților ar trebui raportate la nivelul clasei I de salarizare de 700 lei. De asemenea nefiind acordate diferențe salariale nici nu se impune efectuarea de mențiuni în carnetele de muncă.
Raportat la cele arătate mai sus, tribunalul a respins ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. V., B. D. si S. I. împotriva pârâtelor C. N. de C. F. "C. " SA, și C. N. de C. F. "C. "; SA
- C. R. de E., Î. și R. C. F. I. .
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii formulate, raportat si la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, se impune respingerea cererii formulate de reclamanți privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții B. V., B. D., S.
I.
, solicitând în temeiul art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă modificarea în
totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum aceasta a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
În motivarea recursului, s-a arătat că pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu- se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada noiembrie 2009 - mai 2010, li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei (cu începere din luna iulie 2008). Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru reclamante s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, pe dispozițiile căruia reclamantele își întemeiază pretențiile și care prin art. 41 alin. (3) litera a) stabilea că "salariul de baza minim brut la nivelul ramură transporturi valabil din data de 01.01«2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori îndemnizații incluse în acesta".
Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală, câtă vreme aceasta a validat aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ce prevedea drepturi la un nivel inferior celor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Invocând forța obligatorie a contractului colectiv de muncă la nivel superior (art. 236 alin. 4 din Codul muncii și art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996), reclamantul învederează că prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare, în caz de neconformitate clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură fiind ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să dea aplicabilitate prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece angajatorul era obligat să aplice, în mod direct, clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ca fiind mai favorabile decât cele la nivel de unitate, în același sens fiind și Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004 și 294/2007.
S-a mai invocat incidența în cauză a principiul aplicabilității directe a efectelor contractelor asupra salariaților din domeniul de referința, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, și a principiului ierarhizării forței obligatorii a contractelor colective de munca, care determina interdicția prevăzuta de art. 247 din Codul muncii, arătându-se că în situația existentei unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, datorita celor două principii, angajatorul are obligația să aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
În mod distinct, reclamanții au formulat critici sub aspectul neacordării salariului suplimentar, a primei de Crăciun și a primei pentru Ziua Feroviarului în anii 2009 și 2010, contrar contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care are forță superioară față de cel încheiat la nivel de unitate.
Pârâta CNCF C. SA B. prin Sucursala CREIR CF I. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat, cu menținerea în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din Codul muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamantului drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada septembrie 2009 - martie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile acestuia sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește perioada noiembrie 2009 - martie/mai/august 2010, reține că pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
În cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată
încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Reclamantul nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Ceea ce solicită este a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamant nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 cod civil statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
În raport de cele mai sus expuse, în mod judicios a reținut instanța de fond că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamantului a dispozițiilor art. 7, 8 alin. 2 și 30 din Legea nr. 130/1996.
Cu toate acestea, sunt întemeiate criticile reclamanților sub aspectul neacordării salariului suplimentar, a primei de Crăciun și a primei pentru Ziua Feroviarului în anii 2009 și 2010.
Astfel, prin art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, fiind, mai mult, aplicabil contractul încheiat la nivel superior în situația încetării celui la nivel de unitate (art. 247 Codul muncii).
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :" pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un
salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de Ziua Feroviarului și de Crăciun este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către pârâtă prin întâmpinare privind dependența acestui capăt de cerere de primul capă de cerere nu sunt întemeiate, deoarece reclamanții au solicitat plata acestor drepturi în totalitate, nu ca diferență între sumele achitate și cele calculate pe baza salariului de 700 de lei.
Fiecare reclamant este îndreptățit să beneficieze de salariul suplimentar pentru anul 2009, Prima de Crăciun pentru anul 2009 și salariul suplimentar aferent anului 2010, proporțional cu activitatea desfășurată, iar reclamanții B.
V. și B. D., ale căror raporturi de muncă au încetat în anul 2010 după sărbătoarea de Paști și după data de 23 aprilie (Ziua Feroviarului) beneficiază și de prima de Paște pentru 2010 și de ajutorul acordat cu ocazia Zilei Feroviarului pentru 2010.
Curtea reține că reclamanții nu au dovedit suportarea unor cheltuieli de judecată, nedepunând chitanța de plată a onorariului avocațial în fața primei instanțe sau în recurs.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite în parte recursul, va modifica în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții B. V., B. D., S.
I. împotriva sentinței civile nr. 1204 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta C. N. DE C. F. "C. " SA - SUCU. LA C. R. DE E., Î. ȘI R. CF I. să plătească fiecărui reclamant salariul suplimentar pentru anul 2009, Prima de Crăciun pentru anul 2009 și salariul suplimentar aferent anului 2010, proporțional cu activitatea desfășurată.
Obligă pârâta să plătească reclamanților B. V. și B. D., Prima de Paște pentru anul 2010 și ajutorul acordat cu ocazia Zilei Feroviarului pentru anul 2010.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. D.
D.
G.
S. D.
GREFIER
M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.B. I.
