Decizia civilă nr. 3615/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3615/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î.
M. împotriva sentinței civile nr. 882 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, precum și recursul formulat de pârâtul P. ORAȘULUI VIȘEDU DE S. împotriva aceleiași sentințe, privind și pe pârâții C. LOCAL V. DE S. ȘI G. CU P. N. "; V. "; V. DE S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul recurent P. orașului Vișdeu de S., solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată declară închise dezbaterile și reține cauza îbn pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 882 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul orașului V. de S., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții G. cu P. N. "Veronica"; V. de S., C. Local V. de S. și I. Primarului orașului V. de S., și, în consecință: a fost obligată pârâta unitatea școlară G. cu P. N. "Veronica"; V. de S. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: S. Aurelia, Vancea
M. R., Șomcutean M., Hapca Birta Rozalia, Sabău M., A. ca M., Vancea Marișca, A. ca M. Călina, prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă anului școlar 2009- 2010, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății, au fost obligați pârâții C. Local V. de S. și P. orașului Vișeu de S. să aloce fondurile necesare plății drepturilor stabilite conform prezentei, s-a respins
acțiunea cu privire la Bradea Marișca, Cheșa Todora, Szabo Olivia Aurelia și Dobrin A. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele în fapt și în drept.
În privința excepțiilor lipsei calității procesual pasive a C. ui Local și P. ui s-a reținut că potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
A fost reținută și incidența art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 care prevede că "Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";, precum și a disp.art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative, astfel că, C. Local a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Instanța a apreciat că legitimarea procesuală a pârâților nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
În privința fondului cauzei, instanța a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că "personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";, fiind avut în vedere că art. 146 din aceeași lege prevede că "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
A fost reținut faptul că în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Î. pentru anii 2007-2008 se prevede acordarea primei de vacanță în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă (art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului M. coroborat cu art. 59 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Î. ), iar art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
S-a precizat că prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Invocând disp.art.36 alin.5 lit.f din Contractul Colectiv la nivel de ramură pe 2007/2008 și art.28 alin.4 din Contractul Colectiv la nivel de I.S.J. M. 2008-2009, instanța a reținut că reclamantul a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că membrii de sindicat pe care îi reprezintă în prezenta cauză: S. Aurelia, Vancea Maria R., Șomcutean M., Hapca Birta R., Sabău M., Andreica M., Vancea Marișca, A. ca M. Călina, fac parte din personalul din învățământ, cadre didactice, astfel că aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de primă de vacanță, iar această primă nu le-a fost plătită pentru anul 2010.
S-a reținut că numitele Bradea Marișca, Cheșa Todora și S. Olivia Aurelia nu sunt cadre didactice, acestea fiind angajate ale unității școlare pârâte în calitate de îngrijitor curățenie, astfel că dispozițiile legale enunțate nu le sunt aplicabile.
În ce o privește pe Dobrin A., instanța a reținut că, astfel cum a rezultat din adeverința eliberată de unitatea școlară pârâtă, este angajată doar din data de_ și nu se face dovada că aceasta ar fi beneficiat de concediu de odihnă în acest an, pentru anul școlar 2009-2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. orașului V. de S., solicitând în principal, modificarea sentinței recuxate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului V. de S. și pe cale de
consecință să se respingă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu primarul orașului V. de S., iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul ca primarul orașului V. de S. să fie obligat la plata sumelor prevăzute în sentință nu din bugetul propriu, ci de a plăti aceste sume cadrelor didactice în momentul în care vor fi repartizate sub acest titlu de la bugetul de stat, întrucât, fiind ordonator principal de credite este obligat ca atunci când vin bani de la bugetul de stat pentru unitățile de învățământ să repartizeze aceste sume către aceste instituții.
Prin motivele de recurs se arată că, P. orașului V. de S. nu poate asigura sumele necesare plătii drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu, în calitate de primar, astfel încât nu poate să îsi asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă. S-a precizat că bugetul local aparține orașului, iar nu primarului, primarul doar reprezintă orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum si în instanța.
- referitor la excepția invocată, s-a precizat că, instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că potrivit HGR nr. 538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, nu din bugetul propriu al primarului orașului. S-a mai arătat că din reglementarea arătată rezultă că fiecare instituție de învățământ are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, ceea ce înseamnă că nu primarul face bugetul unității de învățământ și nu acesta este responsabil de modul de finanțare al unității de învățământ, fiind doar ordonator principal de credite al unităților de învățământ raportat la bugetul propriu al acestor unități, respectiv, la sumele ce sunt virate în bugetul orașului de ia bugetul de stat pentru a fi alocate către aceste unități de învățământ și nu este ordonator de credite în sensul că din bugetul propiru al primarului se finanțează unitățile de
învățământ.
Invocând disp.art.3 și art.4/2 din HG nr.1618/2009 recurentul a ajuns la concluzia că D.G.F.P. județene sunt singurele în măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești în discuție, iar prin invocarea HGR nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art. 40, a ajuns la
concluzia că, consiliul iudetean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice, iar nu de către primarul orașului si nu prin dispozițiile acestuia.
Referindu-se la disp.OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare care prevede că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, s-a arătat că aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HGR nr. 2192/2004, potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate si de la bugetul de stat si din alte surse, respectiv,venituri proprii, astfel că unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr. 1618/2009
finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preunivemtasr de stat se asigură, nu din bugetul primarului, ci prin bugetele locale, ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul Direcției Generale a finanțelor publice județene M. gi nu de ^hre primarul orașului.
Ca și practică judiciară solicită a fost invocată decizia civilă dată în dosar nr._ de către Curtea de Anei C., unde a fost admisă excepția ridicată privitor la calitatea primarului orașului V. de S., cauza având ca obiect drepturi bănești acordate membrilor de sindicat din învățământ.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și S. L. din Î.
M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a admite acțiunea cu privire și la personalul nedidactic
.
În susținerea recursului au fost invocate disp.art.145 din Legea 53/2003, art.7 alin.1 din HG 250/1992, art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ISJ M. pe anii 2008-2009, disp.Legii 62/2011, art.11 alin.1 lit.a,c și d din Legea 130/2006, toate aceste dispoziții conducând la concluzia îndreptățirii acordării drepturilor și cu privire la personalul nedidactic.
Au mai fost invocate și disp. art. 43 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care stabilește că
"prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuielile de transport, cheltuielile cu cazarea și locuința rămân în vigoare".
S-a precizat că potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar "în conformitate cu prevederile art. 30 din 4) Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariate stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009".
S. L. din învățământ M., a depus întâmpinare împotriva recursului formulat de P. orașului V. de S., solicitând respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș
.
În motivele întâmpinării s-a arătat că, critica referitoare la greșita respingere a excepției lipsei calității proce4sual pasive este neîntemeiată, întrucât din prevederile art.167 alin.3 din Legea 84/1995, art.36 alin.4 lit.a, art.63 alin.4 lit.a și b, alin.5, art.36 alin.1 lit.a-d din Legea 215/2001 rezultă că a fost chemat în judecată, raportat la calitatea acestuia de autoritate publică, astfel că devin
incidente disp.art.1 și art.2 lit.b din Legea 554/2004, primarul având calitate și capacitate procesuală.
S-a mai precizat că potrivit art. 23 alin. (1) din Legea administrației publice locale, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, iar conform art. 21 alin. 2 și 4 din Legea 273/2006, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă
fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
În sprijinul întâmpinării au mai fost invocate disp. art. 19 din Legea 273/2006, potrivit cărora bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin 2 se aprobă astfel:
bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, județelor și de C. General al Municipiului București, după caz;
bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a)., în funcție de subordonarea acestora.
(2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin.(l) lit.a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar", iar conform
art. 21 al. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ- teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
- disp. art. 4 din O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare
"(1) care prevede că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privindfinanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 27S/2006 privind finanțele publice locale ".
disp. art.l din H.G.1274 din_ privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/prescolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art. 4 din același act normativ care stabilește că unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de creditemai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/preșcolari pe nivelul de învățământ, filieră, profil,
specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 al.l ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ și le supun aprobării autorităților deliberative.
art.6 din OG. 1274 din_ pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și a contribuțiilor aferente acestora pentru unitățile de învățământ, care stabilește că autoritățile administrației publice locale alocă pe lansă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.
art. 104 al.2 din Legea Educației Naționale: care prevede că "Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata si din alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora." Potrivit art. 106, din Legea nr. 1/2011, "Finanțarea de baza si finanțarea complementara se realizează pe baza contractului de management incheiat intre directorul unității de invatamant si primarul localității in a cărei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant, respectiv cu președintele consilului județean in cazul școlilor speciale.
S-a mai precizat că chemarea în judecată a C. ui Local și Primăria, s-a făcut în considerarea raporturilor juridice stabilite între acești pârâți și unitățile de învățământ în calitate de angajatoare a persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latura specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea personalului didactic, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat, fiind raportul juridic dintre consiliul local, primar, și unitățile de învățământ, prin excelență, unul administrativ.
Analizând hotărâre a atacată cu luare a în considerare a criticilor dinmotivele de recurs care pot fi circumscrise motivului de recurs prev.de art.304
pct.9 C.pr.civ., Curtea constată că hotărârea este nelegală, prin prisma criticilor
din motivele de recu rs ale reclamantului, recursul acestuia f iind fondat și legală
hotărârea prin prisma criticilor din motivele recursului pârâtului P. orașului V. de S., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare
.
În ce privește recursul pârâtului P. orașului V. de S., se constată că criticile se circumscriu, prin dispozițiile legale invocate, lipsei unui buget propriu și a surselor și competențelor în formarea bugetului pentru finanțarea activității învățământului preuniversitar de stat, primarul nefiind implicat în asemenea aspecte.
Criticile sunt neîntemeiate întrucât, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității de reprezentant al unității administrativ teritoriale, la care face referire art.62 alin.1 din Legea 215/2011 republicată.
Apoi, trebuie observat că primarul are în conformitate cu art.63 alin.4 lit.a și b din legea susmenționată, calitatea de ordonator de credite al unitărților de învățământ raportat la bugetul propriu al acestora, respectiv la sumele ce le sunt virate în bugetul orașului de la bugetul de stat pentru a fi alocate către unitățile de învățământ, astfel că lipsa de calitate procesuală nu se susține.
Este de observat că în cauză nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către pârât în calitate de angajat ai acestuia, la obligarea
"alocării sumelor necesare pentru plata drepturilor"; înțelegându-se de fapt, efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a
personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Cât privește practica judiciară pe care o invocă recurentul P. Orașului
V. de S., aceasta diferă de cauza dedusă judecății în prezentul dosar, în condițiile în care recurentul fusese obligat în cauzele invocate, direct la plata drepturilor salariale către cadrele didactice, iar nu la alocarea fondurilor necesare acestor plăți către unitățile de învățământ, cum s-a dispus în prezenta cauză.
În ce privește recursul reclamantului S. L. din Î. M., se constată că criticile sunt întemeiate.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantului făcută în numele membrilor de sindicat Bradea Marișca, Cheșa Todora, S. Olivia Aurelia și Dobrin A., motiva de faptul că aceștia nu au calitatea de cadru didactic, aceștia având calitatea de îngrijitor curățenie, astfel că dispozițiile legale invocate de reclamant în acțiunea introductivă nu le sunt aplicabile.
Reținerea prime instanțe nu este împărtășită de Curte.
Principalul temei al acordării dreptului solicitat, celorlalți membri de sindicat, cadre didactice, a fost Contractul Colectiv de muncă la nivel de Ramură de Î. 2007/2008, care prevedea acordarea pentru toți salariații pentru anul școlar 2007/2008 a primei de vacanță, în cuantumul prevăzut în contractele colective anterioare.
Așa cum a reținut și prima instanță, aceeași clauză a fost negociată și pentru anul școlar 2008/2009, fiind stipulat că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, iar pentru anul 2010, art.28 alin.4 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ISJ M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că toți salariații vor primi o indemnizație de concediu.
Rezultă cu evidență că pentru anul 2010 beneficiari ai îndemnizației de concediu erau toți salariații, indiferent de calitatea lor, din cadrul unităților de învățământ și nu numai cadrele didactice.
Referirile primei instanțe la dispozițiile Legii 128/1997 nu au relevanță, întrucât aceste dispoziții reglementează doar în principiu beneficiul unor premii, ce se concretizează prin contractele colective de muncă, în speță Contractul colectiv de muncă mai sus invocat.
Trebuie notat că potrivit disp.Legii 62/2011, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective încheiate la acest nivel.
Or, în cauză, este necontestat că, cele trei persoane față de care s-a respins acțiunea au avut calitatea de salariați ai Grădiniței cu program normal
"V. "; V. de S. .
În raport de cele arătate, în baza disp.art.312 alin.1 din C.pr.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului P. orașului V. de S. și în baza art.312 alin.1,2 și 3 lit.i să admită recursul reclamantului S. L. din Î.
M. și să modifice hotărârea în sensul admiterii acțiunii și pentru membrii de sindicat Bradea Marișca, Cheșa Todora, S. Olivia Aurelia și Dobrin A. și obligarea pârâtei G. "V. "; să plătească acestora prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă anului școlar 2009/2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, urmând ca pârâții C. Local și P. orașului V. de S. să fie obligați să aloce fondurile necesare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de reclamantul S.
L.
D. Î. M.
împotriva sentinței civile nr. 882 din_ a T.
ui M.
pronunțată în
dosar nr._, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea cu privire la Bradea Marișca, Cheșa Todora, S. Olivia Aurelia și Dobrin A. și în consecință, obligă pârâta unitatea școlară, G. cu P. N. V. de S. să plătească acestor membri de sindicat prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă anului școlar 2009- 2010, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății și obligă pe pârâții de rîndul 2 și 3 la alocarea fondurilor necesare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii ce nu contravin prezentei decizii. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. orașului V. de
S. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
I. T.
N.
M.
D. C. G.
S.
G.
red.N.M./A.C.
2 ex. - _
