Decizia civilă nr. 3619/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3619/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G. Grefier: S. - D. G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. E. NAȚIONALE, C. LOCAL AL MUN. B. ȘI PRIMARUL M. B. ,
împotriva sentinței civile nr. 1363/F/2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, privind și pe reclamantul S. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este formulat și motivate în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 C.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1363/F/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. E. Naționale.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N., în numele și pentru membrul de sindicat Sonea M., împotriva pârâților C. T. ,,G. M. ,,B., C. local B. și I. P. municipiului B. ,I. Ș. J. B. N.
, M. E. Naționale și în consecință pârâtul/a angajator C. T. ,,G.
,B. a fost obligat să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat anterior menționat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 august 2010, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
C. local B. și I. P. municipiului B. a fost obligat să asigure finanțarea pârâtului angajator C. T. ,,G. M. ,,B. privind
fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
pârâtul/a angajator I. Ș. J. B. N. a fost obligat să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat anterior menționat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 08 februarie 2010-20 iunie 2010 și 1 septembrie 2010-13 mai 2011, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
M. E. Naționale a fost obligat să asigure finanțarea pârâtului angajator I. Ș. J. B. N. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că membrul de sindicat în numele căruia a acționat reclamanta face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul său pârâtele angajator C. T. ,,G. M. ,,B. și I. Ș. J. B. N. nu au calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de Legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune 01 ianuarie 2010-13 mai 2011 la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverințele depuse la dosar, precum și din răspunsurile comunicate de angajator, pârâtul C. T. ,,G. M. ,,B. pentru perioada 01 ianuarie 2010-31 august 2010, iar pârâtul I. Ș. J. B.
pentru perioada 08 februarie 2010-20 iunie 2010 și 1 septembrie 2010-13 mai 2011.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu
începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și C. de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.
330^7
alin. 4 Codul de procedură civilă.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin
includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Având în vedere considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ.
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, lege aplicabilă în cauză raportat la perioada indicată în acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea și potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, lege în vigoare în luna februarie 2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform art.36 din Legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și
întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților și în consecință a obligat pârâții Primarul municipiului B. și C. local B. ,, în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local B., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate ca urmare a neaplicării prevederilor legii nr.221/2008.
Potrivit Legii nr.84/1995, lege în vigoare în perioada pentru care s-a solicitat drepturi bănești, art.2 din Normele metodologice de aplicare ale HG nr.538/2001, Legii nr.1/2011, pârâtul I. Ș. B. -N. este organ de specialitate descentralizat din structura M. ui E. Naționale (fost MECTS)
-ordonator principal de credite iar în această calitate a fost cert că M. ui E. Naționale îi revine obligația de finanța drepturile salariale ale personalului încadrat în cadrul structurilor sale specializate la nivel județean, și implicit a drepturilor salariale cuvenite reclamantei. Așa fiind nu pot fi reținute apărările
formulate de acest pârât, cu referire la lipsa unui temei legal în ceea ce privește nașterea acestei obligații de finanțare în sarcina sa.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată și împotriva pârâtului de rând 2 și în consecință a
obligat pârâtul M. E. Naționale, în calitate de ordonator de credite principal pentru I. ui Ș. J. B. N., care are atribuția achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantei, să asigure pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv cu titlu de drepturi salariale de membrul de sindicat pentru perioada 8 februarie 2010-20 iunie 2010 și 1 septembrie 2010 -13 mai 2011.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs M. E. NAȚIONALE, C. LOCAL AL M. B. ȘI PRIMARUL M. B.
.
Pârâtul M. E. NAȚIONALE a solicitat
admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a MEN, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că o primă critică pe care o aduce sentinței menționate mai sus se refera la faptul că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui
E. Naționale.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv, situație inexistentă în speță.
Reclamanții nici nu motivează de altfel față de această nouă cerere necesitatea judecării în contradictoriu cu M. E. Naționale. Este însă de competența instanței de judecată să stabilească în mod corect calitatea fiecărei părți în prezenta cauză, pentru a se asigura respectarea legii și menținerea doar a părților care au calitate de a sta în judecată.
M. E. Naționale nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.
Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister. Instanța de fond a efectuat o interpretare trunchiată a prevederilor art.167 din Legea nr.84/1995 fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit prevederile alin. (17) al art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "De la bugetul de stat, prin bugetul M. ui E. și C., se asigura următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:
componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale;
perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, precum și organizarea examenelor naționale de ocupare a posturilor didactice;
manualele școlare pentru învățământul obligatoriu și pentru elevii cu dificultăți materiale din învățământul liceal și de arte și meserii;
finanțarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, modernizare și dezvoltare a bazei materiale
a instituțiilor publice de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;
finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice;
finanțarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ.
2. În al doilea rând, între M. și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 (la fel prevede și art.97 din Legea nr. 1/2011).
Mai mult decât atât, ministerul nu este parte în contractul de muncă. Instanța de fond nu a verificat cine sunt semnatarii contractului de muncă, părțile din contractul de muncă, raporturile juridice de muncă existente. Dacă ar fi verificat aceste aspecte ar fi observat că MEN nu are calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Face precizarea că s-a referit la Legea 84/1995 - Legea învățământului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la Legea 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, cu modificările și completările ulterioare, deoarece aceste acte normative erau în vigoare în perioada pentru care se solicită plata diferențelor de salariu, perioada care a definit cadrul procesual.
Menționează că prevederi similare se regăsesc și în Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, care a intrat în vigoare la data de_, capitolul VIII, secțiunea 1, art.101-111.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a MEN, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept: art.304 pct.4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, H.G. nr.81/2009, OG nr. 15/2008, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009.
Pârâții C. LOCAL AL M. B. ȘI PRIMARUL M. B.
solicită în baza prevederilor art. 304 pct.9, 3041și 312 din codul de procedură civilă modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local al municipiului B., precum și a P. municipiului B. .
În motivarea recursului, recurenții au arătat că în fapt: prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâților de rang 2 și 3, obligându-i pe aceștia la alocarea de fonduri bănești necesare plătii sumelor restante datorate reclamantului/reclamantei.
Principala critică pe care o aduc sentinței pe care o contestă este legată de sintagma "obligă pârâții să aloce fondurile necesare plătii..." .
Pornind de la ceea ce a reținut instanța în considerentele sentinței, cum că Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator
al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, apreciază că și în cazul C. ui Local și P. lucrurile stau cam la fel, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege. În acest sens sunt relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Pentru că s-a reținut de instanța de fond faptul că finanțarea cheltuielilor cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar se asigură prin bugetele locale - din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, vor evidenția și definiția acestor - în sensul Legii nr. 273/2006 - art.2, pct. 59 - "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat - sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale și sumele defalcate cu destinație specială, alocate pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice;"
Conform prevederilor art. 4 "(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite. (3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Prin trimiterea la aceste prevederi legale doresc să evidențieze faptul că orice alocare de resurse financiare pentru orice fel de cheltuieli, trebuie să fie, pe de o parte supuse aprobării în prealabil, și, pe de altă parte, trebuie să se indice și să se asigure și sursa de venituri pentru acoperirea acestora.
Pe lângă aceste principii, legea mai consacră și o serie de reguli bugetare ce trebuie respectate, art. 14: (2) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.
Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicații asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective.
Pentru că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar - pentru a motiva excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui Finanțelor P. e, apreciază că situația este similară și în cazul
ui Local și P. .
Prin urmare, așa cum, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și Primarul are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar. Pentru a se putea conforma obligației de a aloca banii respectivi în buget - la capitolul cheltuieli - ar trebui să aibă certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o poată indica la capitolul venituri.
Pentru a putea înțelege mai bine constrângerile de care trebuie să se țină seama, atunci când li se stabilesc în sarcină anumite obligații, fie ele chiar și prin sentințe judecătorești, va face trimitere la prevederile secțiunii a 2- a din legea
finanțelor publice locale, care se referă la calendarul bugetar - respectiv art. 37- 39, pe care nu le mai reproduc aici. Dorește doar să sublinieze că există o foarte strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale, cu cele de la Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice.
Pentru că instanța a făcut trimitere la prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligentă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, arătă că: aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare - care, conform definiției din art. 2, pct. 59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor legale de efectuare a operațiunilor respective"
Pentru că sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt, în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobării de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ - apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare..
Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și Primarul municipiului B.
, eventualele obligații care pot să le revină în ipoteza admiterii acțiunii reclamantei, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege. În acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Conform acestui act normativ, sarcina recurenților, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani în buget.
În cazul sumelor de bani care ar trebui alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executorii, prin bugetele locale, aceasta presupune: pe de o parte, ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de către unitatea respectivă de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe de altă parte, aceste sume să fie în mod corespunzător solicitate a ne fi transferate de la bugetul de stat pentru a putea fi virate.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât Primarul municipiului B., cât și C. Local al municipiului B. neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului, sumele cu această destinație fiind alocate de la bugetul de stat.
În drept art. 304, pct. 9, 3041 și 312 din Codul de Procedură Civilă, Legea 84/1995, modificată.
Reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ a formulat întâmpinar
e prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul formulat de M. E. Naționale
Prin motivele de recurs invocate M. E. Naționale a înțeles să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Criticile aduse de pârât hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie din care rezultă faptul că pârâtul recurent MECTS are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare, ori pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituției recurente.
Astfel, potrivit prevederilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995,
"finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare (…) se asigura din bugetul de stat prin bugetul M. ui E., C. si Inovării";, acest act normativ fiind vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 111 alin. 2 a Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii), care sunt similare în ce privește chestiunea finanțării inspectoratelor școlare.
Or, în condițiile în care reclamanta a fost angajată a I. ui Ș. B., fondurile necesare plății acestor drepturi salariale trebuie asigurate, în temeiul articolului amintit mai sus, de către recurentul pârât MEN, acesta având calitatea de ordonator principal de credite.
Constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
2. Cu privire la recursul formulat de recurenții C. Local bistrița și primarul M. B. .
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al M.
B.,
Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale
pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea
instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prevederi similare se regăsesc și în art. 104 al. 2 din Legea nr. 1/2011, care stabilește că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale";.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de "asigurare";, pârâtul recurent, având astfel calitate procesuală pasivă.
Primarul M. B. este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
În susținerea recursului, pârâții se prevalează și de raționamentul ce a stat la baza admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la care arată că le este aplicabil în egală măsură.
Curtea constată că în cauza dedusă judecății Ministerul Finanțelor Publice nu a avut calitatea de parte, cererea de chemare în judecată nefiind formulată și în contradictoriu cu acesta. De asemenea, notează că nefiind învestită cu nici o cerere privitoare la acest minister, prima instanță nu a soluționat în cursul procesului nici un incident procedural cu privire la calitatea procesuală pasivă a acestuia. Prin urmare, criticile recurenților formulate din această perspectivă sunt străine de pricină, astfel că vor fi înlăturate.
Ținând seama considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții M. E. NAȚIONALE, C. LOCAL AL M. B. si PRIMARUL M. B.
împotriva sentinței civile nr. 1363/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. T.
N.
M.
D.
C. G.
GREFIER
S. - D. G.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: Nășcuția C.
