Decizia civilă nr. 3623/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3623/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 9537 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ privind și pe pârâții S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA ȘI S. ";C. M. "; SA- S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. DE T. FEROVIAT DE M. " C.F.R. M. "; SA, a
solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul recurent M. M. și menținerea sentinței civile nr. 9537/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală.
Prin memoriul de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9537 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul M.
M. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. CĂLĂTORI "C. CĂLĂTORI"; SA și S. N. DE TRANSPPORT F. DE M. C. M. SA -
T. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu rezultată din salariul de bază minim brut negociat in cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite de reclamant pentru perioada_ -_ instanța a reținut că respectivele drepturi au fost reglementate prin 3 tipuri contracte colective de muncă:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010 intrat in vigoare la data de_ până la data de_ .
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, prelungit până la data de _
Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte valabil pe anii 2007-2008 prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la DM.P.S. București sub nr.1753/_, aplicabil până la data de_, prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S. București sub nr.437/_
, valabil până la data de_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S. București sub nr.2450/_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la DMPS București sub nr.1708/_, valabil până la data de_ .
În legătură cu aceste contracte s-a precizat că la nivelul societății pârâte, în conformitate cu prevederile Anexei 1 din Actul adițional nr.370/_ la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr.1 din Contactul colectiv de muncă la nivel de societate, modificat prin actul adițional nr.2450/_, salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei, prin actul adițional nr.1708/_, valoare de 600 lei care a fost aplicată începând cu data de_ .
Instanța a apreciat că salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau să fie aprobate prin bugetul de stat, respectiv in situația in care cheltuielile de personal se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
În acest sens s-a arătat că, conform prevederilor art.9 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi, părțile vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport, finanțate de la bugetul de stat.
S-a arătat că potrivit prevederilor art.247 din Codul muncii, în cazul în care la nivel de angajator, de grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contratul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
S-a avut în vedere că la nivelul societății pârâte în perioada 2009-2010 a existat contract colectiv de muncă în care salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei începând cu data de_ .
Având în vedere prevederile art.247 C. muncii și în prevederile art.9 din Contractul colectiv de muncă arătat anterior, instanța a concluzionat că în speță sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de societate și nu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi care prevedea un salariu de bază minim brut în sumă de 700 lei pe lună.
Față de această situație, cererea reclamantului privitoare la obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 lei și diferențele dintre sumele primite cu titlu de primă de Crăciun și salariu suplimentar pe anul 2009 și cele efectiv încasate, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Referitor la ajutorul cu ocazia sărbătorilor de Paști, de Crăciun și Ziua F. ului s-a arătat că, conform prevederilor art.69 lit.a și b din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, salariaților li se vor acorda cu ocazia
sărbătorilor de Paști și de Crăciun și pentru Ziua ceferiștilor un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, respectiv un premiu cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare iar conform prevederilor art.32 alin.1 și 2 din același contract colectiv de muncă, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
S-a reținut că aceste prevederi ale contractului colectiv de muncă nu au fost respectate de către pârâtă, motiv pentru care a fost admisă cererea reclamantului, cu consecința obligării pârâtei să plătească fiecărui membru de sindicat Alb M. Artenie, Baias Dorel, Bateșiu S., Boca Iosif M., Brumă I., Ceclan V., Coste F. O., Covaci Ștefan, Doci Petrică, Festo N. Ludovic Octavian, Florian Chinde I., Hurducaș G., L. ci Jozsef Tibor, Martița Octavian, Martița S. O., Mihăilă Grigore, Munteanu Flaviu M., Palagi V.
, P. Lazăr, Pura V., R. M. P., Sale N. Dorel, Sîngeorzan S., Sava Cosmin, Silasi Sabin, Telcean Mihail și U. Aurel, salariul suplimentar aferent anului 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ajutorul material de Crăciun pentru anii 2009-2010, ajutorul material de Paști pentru anul 2010 și prima de Ziua feroviarului pe anul 2010, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. M.
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că critică hotărârea instanței de fond prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 C. proc. civ., apreciind ca instanța de fond nu a analizat corespunzător starea de fapt expusa precum si dispozițiile legale la care a făcut referire, astfel ca prin aplicarea greșita a acestora a pronunțat o hotărâre netemeinica si in egala măsura cuprinzând motive contradictorii.
În acest sens a arătat că, in calitate de angajatori, pârâtele intimate nu i-au acordat și plătit la salariul de bază minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de la_ ), încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 Ut. c din Codul Muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
În sprijinul criticii s-a arătat că art. 241 alin. 1 lit. c din Codul Muncii prevede "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar la poziția 1 din anexa 5 la acest CCM se nominalizează unitățile la care se aplică acest contract colectiv de muncă, se afla societatea parata S. "C. M. " S.A. București. Potrivit legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, art. 7 alin. 2, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Au fost invocate și dispozițiile art. 238 alin. 1, 2 și 3, 4 din Codul Muncii care prevăd că pentru perioada dedusă judecații contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar alin. 3 al aceluiași articol stabilește că "la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal". Potrivit prevederilor art.8 din Legea 130/1996 "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
A. . 2 Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
A. . 3 Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
A. . 4 La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
S-a arătat că în raport de aceste dispoziții legale, pârâta avea obligația să îi acorde salariul la o valoare a salariului de baza minim brut de 700 lei și nu la o Valoare de 570 lei și față de faptul că art.3, alin. 1 al Contractului Colectiv de Muncă Unic Ia Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 prevede "clauzele acestui contract colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din tară, indiferent de structura capitalului acestora", iar art. 5 alin. 6 al aceluiași contract colectiv de muncă prevede că "în cazul în care părțile iși încalcă obligațiile prevăzute în prezentul contract, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau dupa caz, prin echivalent bănesc a obligațiilor respective, nu înseamnă că ea a renunțat la acest drept al său", ori instanța de fond nerespectând nici una din reglementările legale invocate de către reclamanți.
Au fost invocate și dispozițiile art.243 Codul Muncii care prevăd că executarea contractului colectiv de munca, este obligatorie pentru părțile semnatare, beneficiari, iar neindeplinirea obligațiilor asumate atrage implicit răspunderea pârtilor ce se fac vinovate in acest sens, circumstanțele economico- financiare ce au fost de natura a determina imposibilitatea executării obligațiilor asumate, nu este de natura a exonera debitorul de îndeplinirea obligației pe care si-a asumat-o, apreciind că in măsura in care societatea a constatat ca se confrunta cu problema economica-financiara ce făcea imposibila respectarea obligației, avea posibilitatea de a solicita si obține implicit renegocierea clauzelor contractuale, lipsa fondurilor nefiind de natura a genera acceptarea punctului de vedere a existentei unui motiv de neindeplinire a obligației.
A făcut precizarea ca, la calculul salariului de baza lunar cuvenit s-a avut in vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care in perioada_ -_ la nivelul paratei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut si nu suma de 700 asa cum prevede Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010.
În apărare, pârâta intimată S. N. de T. F. de M.
"C.F.R. M. " SA a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului formulat de către M. M. si menținerea Sentinței civile nr.9537/_, pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, ca fiind temeinica si legala.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că:
In perioada in care a fost salariat la C. M. reclamantul a fost retribuit in mod legal in conformitate cu grila si clasa de salarizare in care a fost încadrat conform CCM C. M. aplicabil pentru fiecare perioada, aceasta fiind totodată salarizat in conformitate cu prevederile contractului individual de munca (si/sau actele adiționale) pe care le-a semnat fara obiectiuni sau observații.
A confirmat susținerea reclamantului potrivit căreia art.41 alin.3 lit.a din CCM la Nivelul Ramurii T. uri, prevede ca:" Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de 170 ore medie /luna, este de 700 lei, adică 4,12
iei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adausuri ori indemnizații incluse in acesta/ insa societății pârâte nu-i sunt aplicabile dispozițiile acestui contract colectiv.
În acest sens a arătat că prin bugetele aprobate prin hotărâri de guvern, la
S. C. M. SA București, nu s-a permis creșterea nivelului salariului minim la nivelul celui prevăzut in contractul colectiv pe ramura, pârâta fiind obligata sub sancțiunea legii, sa respecte bugetul aprobat (cu limitarea fondului de salarii) S.
C. M. SA - fiind sub monitorizarea FONDULUI MO. AR INTERNATI. AL ( FMI ) asa cum rezulta din dispozițiile OUG nr.99/2009.
În dezvoltarea acestei apărări subliniază faptul ca S. C. M. este o societate comerciala având ca acționar unic statul roman, ori in calitate de acționar, statul roman isi exercita drepturile si obligațiile prin M. T. urilor, asa incat pentru anul financiar 2008, M. T. urilor a comunicat operatorilor economici monitorizați ca fondul de salarii prevăzut de BVC nu poate depasi o creștere de 8 la suta fata de fondul realizat in 2007. De altfel prevederile art.40 alin.3 din CCM la Nivelul Ramurii T. uri incheiat pentru anul 2006- 2007, menționează ca "salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2006 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/luna, este de 540 lei RON/luna, reprezentând 3,18 RON/ora."
A considerat că aplicând aceste prevederi si dispozițiile M. ui T. urilor, rezulta ca salariul de baza minim brut la nivel de Ramura T. uri, pentru societățile de stat monitorizate si aflate in subordinea MT, ar putea fi pentru anul 2008 de 584 RON/luna si nu 700 RON/luna, astfel cum a fost stabilit in CCM la Nivelul Ramurii T. uri pentru anii 2008-2010, asa cum a fost negociat, semnat si înregistrat.
Intimata a precizat că reclamantul face confuzie intre valoarea salariului de baza minim brut, prevăzuta in CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri 2008- 2010, cu valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare din Grila de salarizare specificata in anexa la CCM C. M. SA,
În acest sens a arătat că in CCM la Nivelul Ramurii T. uri 2008-2010, la art.41 alin.l sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1,0 la 2,0 iar conform grilei de salarizare prevăzuta in anexa nr.l din CCM
M. SA, coeficienții de ierarhizare variază intre 1,0 si 4,061, astfel ca reclamantul a fost retribuit pe baza unui salariu de baza care depășește cu mult nivelul valorii determinate exclusiv pe baza prevederilor CCM Unic la Nivel Ramura T. uri, aceasta fiind remunerata pe baza grilei si clasei de salarizare specifica funcției sau meseriei ocupate.
Pentru o corecta înțelegere a evoluției in timp a acestui salariu de baza minim si a modului de reglementare a acestuia atat la nivelul CCM C. M. SA cat si la nivelul CCM Grup de Unități din T. ul F. 2006-2008, intimata a făcut o prezentare a evoluției acestui salariu minim brut, arătând următoarele:
CCM la Nivel de Grup de Unitati din T. ul F. 2006-2008, prevedea la art.9 lit.c ca "salariul de baza minim brut la nivelul grupului de unitatl, valabil de la data înregistrării prezentului contract, pentru un program complet de lucru este de 450 lei", iar ultimul alin. din acest articol menționează ca "in fiecare an de valabilitate a prezentului CCM la Nivel de Grup de Unități F. e se va negocia salarizarea la unitățile componente ale grupului, pe baza prevederilor minimale ale prezentului contract,"
Prin Actul Adițional la CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. 2006-2008 nr.370/_, se modifica art.4, respectiv se prelungește valabilitatea acestuia cu 48 de luni (pana la_ ) si de asemenea se modifica art.9 alin,4 lit.c, in sensul ca: "Salariul de baza minim brut la nivelul grupului de unități,
valabila de la_, pentru un program de lucru complet este de 570 lei. In fiecare an de valabilitate a prezentului CCM la nivel de Grup de Unități F. e (înainte de fundamentarea BVC la unități) se va negocia salarizarea."
Prin Actul Adițional din_, CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. 2006-2008, prevede ca acest contract isi prelungește valabilitatea pana la data de 31 ianuarie 2011. Celelalte prevederi ale acestuia raman neschimbate."
II. CCM C. M. SA încheiat pentru anii 2007-2008, înregistrat la M. Muncii sub nr. 1632/_, prevede la art.7 alin.3, ca "salariile de baza corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc in funcție de coeficienții de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.l", ori, in anexa nr.l salariul de baza minim brut are prevăzuta valoarea de 407 lei.
Ulterior prin Actul Adițional nr.2093/_ la CCM C. M. 2007- 2008, acest contract isi prelungește valabilitatea pana la data de_, si de asemenea anexa nr.lA se modifica in sensul ca incepand cu data de_, salariul de baza minim brut are valoarea de 500 lei, iar potrivit anexei 1B, incepand cu_, salariul de baza minim brut are valoarea de 570 lei.
În perioada_ -_, la nivelul S. C. M. SA nu a existat CCM pe unitate, aplicandu-se dispozițiile din CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. 2006-2008.
A fost subliniat că CCM C. M. SA încheiat pentru anii 2009-2010, înregistrat la M. Muncii sub nr.2584/_, prevede la art.7 alin.3, ca
"salariile de baza corespunzătoare flecarei clase de salarizare se stabilesc in funcție de coeficienții de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.l", ori, in anexa nr.l salariul de baza minim brut are prevăzuta valoarea de 570 lei, cu specificarea in nota de la finalul anexei ca "Salariile de baza brute din aceasta grila de salarizare sunt valabile pana la data de_ ", acest contract prin Actul Adițional nr. 1713/_ la CCM C. M. 2009-2010, acest contract isi prelungește valabilitatea pana la data de_, si de asemenea anexa nr.l se modifica in sensul ca, salariul de baza minim brut are valoarea de 600 lei, cu specificarea in nota de la finalul anexei ca "Salariile de baza brute din aceasta grila de salarizare sunt valabile pana la data de_ ".
În baza celor arătate, în aprecierea intimatei, societatea pârâtă a aplicat reclamantului intocmai dispozițiile arătate in perioada in care a fost salariatul său, societatea având obligația legala de a respecta si a se Încadra in prevederile CCM a! unității sau in cele prevăzute in contractul colectiv imediat superior (CCM Grup de Unități) astfel incat prevederile CCM la Nivel de Ramura T. uri nu pot fi aplicabile in speța, fiind incidente cele la nivel de unitate si grup de unități feroviare. În plus a precizat că se impune a se observa, ca reclamanților li s-a stabilit si aplicat salariul, pornindu-se de la grila de salarizare minima prevăzuta in contractul colectiv al unității aplicabil fiecărei perioade reclamate, acestora fiindu-le aplicat salariul corespunzător clasei de salarizare in care au fost
încadrați, conform grilei de salarizare prevăzuta in anexa 1, la CCM C. M. aplicabil, pentru fiecare perioada menționata, coeficientul utilizat de pârâtă a fost cel prevăzut in CCM C. M., acesta fiind cel puțin egal (sau mai mare) cu coeficientul prevăzut in CCM încheiat la nivel imediat superior, respectiv cel încheiat la nivelul Grupului de Unități F. e.
Cu privire la caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă s-a arătat că art.8 alin.3 din Legea nr.130/1996, prevede "Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca"", aceste dispoziții legale fiind respectate având în vedere că potrivit art.37 alin.6 din CCM C. M. încheiat pentru anii_ /2010 si 2011/2012, se prevede in mod expres si neechivoc ca; "Contractul individual de munca NU POATE SA CONȚINĂ CLAUZE
CONTRARE CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCA si altor reglementari legale in vigoare", motiv pentru care pârâta a aplicat reclamant dispozițiile din contractul colectiv încheiat la nivelul unității, iar in CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. 2006-2008, se menționează la art.2 alin.4 faptul ca :
"Contractele colective de munca ta nivel de unități vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract", iar la art.3 alin.l se specifica faptul ca, "Clauzele prezentului contract colectiv de munca produc efecte pentru toti salariații încadrați in unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s~a încheiat prezentul contract colectiv de munca si pentru perioada cand din diverse motive nu exista CCM la nivel de unitate .... Pârtilor le revine obligația de a respecta prevederile cuprinse in prezentul contract colectiv de munca", ultimul contract fiind depus si legal inregistrat la M. Muncii in conf.cu art.25 din Legea nr.130/1996.
S-a precizat că S. C. M. SA București, potrivit art.13 al Legii nr.130/1996, este una dintre unitățile enumerate la art.127 din acest contract, căruia i se aplica dispozițiile CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F., alin. 2 al acestui articol prevăzând că: "Drepturile prevăzute in prezentul contract colectiv de munca sunt considerate minime si constituie baza de negociere pentru contractele colective de munca de la unități" in ultimul alin. se dispune ca
"executarea prevederilor contractului colectiv de munca este OBLIGATORIE pentru parti,"
S-a mai subliniat că societatea pârâtă la negocierea, încheierea si semnarea contractelor colective la nivelul unității a respectat si dispozițiile CCM Unic la Nivel National pe anii 2007-2010, care are un caracter normativ larg, fiind general aplicabil, contractul stipulând la art.40 alin.4, drepturi chiar mai mici decât cele negociate si acordate de pârâtă, astfel se stipulează ca "salariul de baza minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, in medie, este de 440 lei adică 2,59 lei/ora, incepand cu 1 ianuarie 2007".
Cu referire la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, a arătat că acesta a fost de 670 lei, incepand cu data de 1 ianuarie 2011 (deci sub nivelul salariului minim din cadrul societății pârâte) fiind reglementat prin art.l din HG nr.1193/2010 motiv pentru care apreciază ca cererea reclamantei nu poate fi admisa, în condițiile în care doar incepand cu data de_, executivul a stabilit prin HG nr.1225/2011, ca salariul minim brut garantat in plata sa fie in suma de 700 lei.
A fost evidențiat de intimată și faptul că se impune a se avea în vedere și restricțiile impuse de lege, in ceea ce privește negocierea si încheierea CCM la nivelul unității in materie de salarizare, respectiv de dispozițiile imperative stabilite la art. 30 din Legea 329/2009, care menționează expres si neechivoc, citam ; " contractele colective de munca se negociază in condițiile legii, dupa APROBAREA bugetelor de venituri si cheltuieli, ale operatorilor economici, IN LIMITELE SI CONDIȚIILE STABILITE PRIN BUGETE" în cauză bugetele aprobate la S. C. M. SA - nepermițând creșterea salariului minim brut stabilit in CCM
- ul incheiat la nivelul ramurii, nefiind de omis nici faptul că art.153 al Legii nr.62/2011 - a dialogului social - care prevede expres: " conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicala iegal constituita poate incheia cu un angajator sau cu o organizație patronala orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, in forma scrisa, care reprezintă legea pârtilor si ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare" -sens in care se impune ca instanța sa dea importanta cuvenita CCM -ului încheiat la nivelul unității,care nu a fost atacat de niciunul dintre salariați.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, pe care Curtea le apreciază că pot fi
circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., se constată că aceasta este legală, recursul nefiind fondat pentru considerentele ce succed.
Reclamantul-recurent se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Se constată însă, așa cum reține tribunalul, că reclamantul nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
Curtea constată însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi la modul de calcul al salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Reiese din apărările formulate și nu a fost contestat de către reclamant faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru fiecare din salariații reprezentați în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de unitate a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamantul recurent, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților
salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Așa fiind, Curtea apreciază superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor aferente acestora, recursul conturându-se ca neîntemeiat pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced.
Față de cele expuse, în baza art. 312 alin. 1 din C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr. 9537 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T. N.
M.
D. C.
G.
GREFIER,
S. -D. G.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: P. U.
