Decizia civilă nr. 365/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 365/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L.
"CĂI F. "; C. -N. și de către pârâta SC "ÎNTREȚINEREA M. A C. F. "; SA B. împotriva sentinței civile nr. 11462 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 4 februarie 2013, s-a depus din partea pârâtei recurente o cerere de amânare, motivată de faptul că reprezentantul societății este în imposibilitate de a se prezenta la termenul de astăzi având de susținut o cauză la Curtea de Apel Ploiești, așa cum rezultă din extrasul de pe portalul instanțelor anexat cererii. De asemenea, s-au depus și concluzii scrise însoțite de înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Instanța, față de excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse pentru termenul de astăzi, având în vedere faptul că argumentele cuprinse în recurs permit încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., urmează a o respinge. Respinge de asemenea și cererea de amânare, motivat pe faptul că este întemeiată pe aceleași motive pentru care s-a încuviințat amânarea cauzei la termenul anterior.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea și în lipsă prin cererile de recurs.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 11462 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției extinctive, invocată prin întâmpinare, cu privire la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada_ -_ și respinge acest capăt de cerere, pentru această perioadă, ca prescris.
Au fost respinse toate celelalte excepții invocate prin întâmpinare ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L.
"C. F. "; C. -N., în numele membrilor de sindicat Mudură L. (CNP 1.
), Macsim D. M. (CNP 2. ) și Costin P. Augustin (CNP 1. ) în contradictoriu cu pârâta S. C. "Întreținerea M. a C. F. "; S. B.
.
A fost obligată pârâtă să plătească membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea salariul suplimentar pentru anul 2009, ajutorul material acordat cu ocazia "Zilei Feroviarului"; și a sărbătorii de Paști pentru anul 2009.
A fost respinsă, în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, după cum a arătat reclamantul în cererea formulată, aspect necontestat prin întâmpinare de către pârâtă.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost considerată neîntemeiată. Astfel, în măsura în care tabelul anexat acțiunii este semnat de către membrii în numele cărora a fost formulată acțiunea, instanța apreciază că acesta dovedește atât mandatul acordat de aceștia reclamantului pentru formularea acțiunii, cât și faptul că persoanele care au semnat tabelul sunt membri ai sindicatului reclamant. De asemenea, în măsura în care, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, reclamantul și-a indicat denumirea, sediul, codul fiscal și contul bancar precum și registrul în care a fost
înregistrat, nu există niciun motiv pentru a se presupune că reclamantul nu s-a constituit ca sindicat. Având în vedere că reclamantul a indicat toate elementele solicitate de codul de procedură civilă pentru formulare cererii de chemare în judecată, în măsura în care înțelege să conteste corecta constituire a sindicatului reclamat, pârâta ar fi avut obligația să verifice datele furnizate de acesta.
Excepția prematurității formulării acțiunii este de asemenea, neîntemeiată, întrucât o procedură prealabilă obligatorie nu poate să fie instituită printr-un contract colectiv de muncă atâta timp cât legea nu o prevede. Aceasta deoarece o astfel de prevedere ar echivala cu o limitare nelegală a dreptului de acces la justiție al reclamantului.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului prin raportare la prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii a fost apreciată ca fiind neîntemeiată întrucât drepturile solicitate de reclamant pe calea prezentei acțiuni sunt drepturi salariale fiind prin urmare aplicabile prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul munci care prevede un termen de prescripție de 3 ani.
În schimb, instanța a constatat că este întemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la solicitarea tichetelor de masă pentru perioada_ -_, întrucât, având în vedere că acțiunea a fost formulată în data de_, întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele:
Pentru anul 2009 instanța a constatat că acțiunea este întemeiată întrucât dreptul membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea la un salariu suplimentar există, fiind prevăzut de art. 32 din contractul colectiv de muncă, aplicabil pentru anul 2009, ale cărui prevederi sunt obligatorii potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii. Acest drept nu poate să fie supus condiției existenței unor venituri în acest sens întrucât reprezintă o contraprestație acordată angajatului pentru munca sa. Or, atâta timp cât angajatul își execută obligația, acesta este îndreptățit să se bucure de contraprestație indiferent dacă angajatorul realizează sau nu profit.
Dreptul la prima de Paști și prima aferentă Zilei Feroviarului au fost prevăzute de contractul colectiv pentru anul 2009, (obligatoriu pentru părți potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii) și nu pot să fie afectate retroactiv de modificarea acestui contract în anul la o dată ulterioară celei la care aceste drepturi au fost exigibile.
Membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea nu au însă dreptul la prima de Crăciun aferentă anului 2009 întrucât această primă devenise încă exigibilă în data adoptării actului adițional nr. 1/_ și prin urmare abrogarea acesteia prin actul menționat nu reprezintă o aplicare retroactivă a acestuia.
Cu privire la anii 2010 și 2011, acțiunea a fost apreciată ca fiind neîntemeiată cu privire la salariul suplimentar, prima de Paști, prima aferentă Zilei Feroviarului și prima de Crăciun întrucât după cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, în contractele colective de muncă pentru acești ani nu s-a prevăzut posibilitatea acordării acestora.
Cu privire la tichetele de masă, instanța a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată. Astfel art. 1 din Legea nr. 142/1998 prevede că salariații, pot primi o alocație individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. Prin urmare, în absența
invocării unor prevederi contractuale aplicabile între părți, exclusiv în temeiul acestei legi nu se poate reține dreptul membrilor de sindicat în numele cărora a
fost formulată acțiunea la tichete de masă pentru perioada solicitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. "C.
F. "; C. -N. și pârâta S. C. "Întreținerea M. a C. F. "; S.
.
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. "C. F. "; C. -N.
, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței civile atacate și în consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește solicitarea de a obliga pârâta intimata la plata pe anul 2009 a Primei de Crăciun, iar pe anul 2010, a salariului suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației la data plății în funcție de perioada lucrata, ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului a sărbătorilor de Paști și Crăciun pe anul 2010, consideră ca instanța de fond nu a ținut cont la soluționarea cauzei de prevederile contractului colectiv la nivel de grup de unități încheiat pe perioada 2006-2008 și prelungit prin act adițional pana la data de_ la care aceasta a făcut referire în acțiunea introductiva.
Astfel, conform prevederilor art. 229 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte fata de toți salariații indiferent de data angajării, conform art.11 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicata.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.130/1996 republicata, contractele colective de munca la nivel de unitate nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, astfel fiind aplicabile prevederile contractului colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități.
Executarea contractului colectiv de munca încheiate la nivel superior, este obligatorie pentru părțile semnata re, beneficiari, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage implicit răspunderea părților ce se fac vinovate în acest sens.
Faptul ca au existat circumstanțe economico-financiare ce au fost de natura a determina imposibilitatea executării obligațiilor asumate, nu este de natura a exonera debitorul de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o.
De altfel, în măsura în care societatea a constatat ca se confrunta cu problema economica-financiara ce făcea imposibila respectarea obligației, avea posibilitatea de a solicita și obține implicit renegocierea clauzelor contractuale, lipsa fondurilor nefiind de natura a genera acceptarea punctului de vedere a
existentei unui motiv de neîndeplinire a obligației Normele legale mai sus arătate consacra caracterul obligatoriu, care este garantat și de Constituția României conform art.41.
Ca atare, orice contract colectiv de munca se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de munca încheiat la nivel superior, iar în cazul în care, părțile negociază la un nivel inferior, acele clauze sunt lovite de nulitate, în condițiile art.142 din Legea nr.62/2011.
Prin recursul declarat de S.C. "INTRETINERE M. A C. F. "; S. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, respingând capetele de cerere ale reclamanților referitoare la obligarea societății să le plătească salariul suplimentar pentru anul 2009 și ajutoarele materiale de Paști și Ziua Feroviarilor pentru anul 2009, ca nelegale și neîntemeiate.
În motivare a arătat pe cale de excepție că înțelege să invoce excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Ziua Feroviarilor pentru anul 2009 întemeiata pe prevederile art. 268 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003- Codul Muncii. Aceste ajutoare nu pot fi asimilate drepturilor salariale așa cum pretind reclamanții deoarece "salariul"; este definit în Codul Muncii la art. 159 alin. 1 ca reprezentând
"contraprestația muncii depusa de salariat în baza, contractului individual de munca";, iar art.160 denumit "elementele salariului"; enumera componentele acestei noțiuni, respectiv: "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri";.
Aceasta înseamnă ca, fie prin contractul individual de munca, fie prin contractul colectiv de munca, pe lângă salariu, părțile pot negocia și stabili acordarea unor drepturi și avantaje suplimentare (fie în bani, fie sub alta forma). De asemenea art. 229 C. Muncii, ce reglementează obiectul contractelor colective de munca, prevede ca prin astfel de contracte "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";.
După cum se observa, legiuitorul face în mod expres diferențierea intre conceptul de "salarizare"; (ce nu poate fi interpretat altfel decât prin prisma dispozițiilor din Titlul IV al C. Muncii) și "alte drepturi ce decurg din raportul de munca"; - ceea ce înseamnă ca se permite acordarea unor drepturi bănești cu alta natura juridica decât cea de salariu. Prin urmare, drepturile stipulate cu alt titlu de cat cel de salariu, chiar daca sunt prevăzute sub forma băneasca nu fac parte insa din categoria "drepturilor salariale";.
Daca legiuitorul ar fi dorit ca orice sume de bani primite de angajat, cu excepția celor prevăzute la art.160 C. Muncii, sa facă parte sau sa fie considerate
"drepturi salariale";, atunci le-ar fi reglementat în Titlul IV "Salarizarea"; sau ar fi definit altfel noțiunea de "salariu";. În consecința, interpretând sistematic dispozițiile C. Muncii și ținând seama de toponimia textelor, se constata voința legiuitorului de a face o demarcație clara între sumele de bani primite de angajat cu titlu de "salariu"; și sumele primite cu orice titlu, în virtutea raporturilor de munca dintre părți.
În orice caz, potrivit principiului "legea trebuie interpretata în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării";, atât timp cât legiuitorul a înțeles sa supună unui termen special de prescripție de 6 luni exercitarea acțiunilor pentru antrenarea răspunderii în cazul neexecutării contractelor colective de munca, instanța de judecata este obligata sa dea eficienta voinței legiuitorului exprimata în mod clar și lipsit de orice echivoc, chiar daca reclamanții nu sunt de acord cu reglementarea respectiva.
Pe fondul cauzei, un prim motiv de nelegalitate care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. îl constituie faptul ca instanța a apreciat în mod eronat ca reclamanții au dreptul la acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009, acesta nefiind supus condiției existentei unor venituri intrucat reprezintă o contraprestație acordata angajatului pentru munca sa. Or, așa cum a arătat și în întâmpinare conform art. 32 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2007-2008 și 2009-2010, din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Rezulta în mod evident ca acordarea salariului suplimentar este afectata de o condiție suspensiva, respectiv veniturile realizate de societate și constituirea din acestea a unui procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar. Exprimarea folosita de părți trebuie interpretata din perspectiva teleologica (prin raportare la rațiunea avuta în vedere de părți), pornind chiar de la termenii folosiți în cuprinsul contractului.
Astfel, părțile nu au înțeles să stabilească în termeni preciși, lipsiți de orice echivoc, dreptul la acordarea salariilor suplimentare indiferent de orice circumstanțe, ci au reglementat cadrul în care s-ar putea acorda aceste drepturi, făcându-se trimitere la sursa fondurilor din care s-ar putea plati acest salariu. Aceasta trimitere trebuie corelata în același timp cu modul de funcționare a oricărei societăți comerciale și cu principiile evidentelor contabile în cadrul acesteia. Astfel, ar fi absurd sa se interpreteze ca voința părților a fost aceea ca, indiferent de circumstanțe, din veniturile obținute, societatea sa aloce un anumit procent pentru plata acestor salarii.
Aplicând un astfel de raționament s-ar ajunge la situația ipotetica în care veniturile societății sa fie mai mici decât cheltuielile, dar, cu toate acestea, sa se plătească din aceste venituri salariile suplimentare, cu riscul creării insolvabilității societății, intrării în faliment ori supunerii unei proceduri de executare silita a propriilor bunuri pentru plata datoriilor către creditori. Având în vedere considerentele expuse, interpretarea ce poate fi data dispozițiilor art.32 din CCM la nivel de unitate este în sensul ca dreptul la acordarea salariilor suplimentare este unul afectat de condiție, respectiv, sub condiția obținerii unor venituri suficiente pentru a constitui fondul necesar alocării acestui tip de salariu.
În cazul de fata o astfel de condiție nu s-a îndeplinit, subscrisa arătând în întâmpinare ca nu a avut buget de venituri și cheltuieli în anul 2009 astfel ca neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar și ca nu am avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anul 2009, precum și plăți restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc.
Al doilea motiv de nelegalitate potrivit prevederilor art.304 pct.9 C.pr.civ. îl reprezintă interpretarea eronata de către instanța de judecata a prevederilor Actului Adițional nr.1/_ la CCM pe 2009-2010 potrivit căruia în anul 2009 nu se acorda ajutoare materiale pentru Paști și Ziua Feroviarilor. Astfel instanța de fond a stabilit ca reclamanții au dreptul la aceste ajutoare deoarece actul a fost înregistrat ulterior exigibilității lor.
Dar în baza acestor prevederi contractuale respectivele ajutoare materiale au fost eliminate. Prevederea de neacordare a ajutoarelor materiale în cauza a constituit obiectul unui act adițional, pentru care legea nu prevede momentul intrării în vigoare.
Rezulta per a contraria ca, prevederile acestuia se aplica retroactiv, mai cu seama cu cat Agenția de Prestații Sociale, instituția care este abilitata conform
legii sa verifice legalitatea contractelor colective de munca și a actelor adiționale cu care este sesizata, l-a înregistrat fără obiecțiuni. Având în vedere ca CCM are caracter consensual, reprezentând voința părților, apreciem ca acest motiv este de ordine publica și instanța nu poate dispune în contra acestora decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 969 Cod civil.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține următoarele:
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor,.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. muncii, art. 268 în forma republicată, a reglementat distinct termene speciale de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, și art. 236 din C.muncii, art. 229 alin. 4 în forma republicată, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Așa cum a reținut și prima instanță, Curtea consideră că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 din CCM la nivel de unitate precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 30 alin. 1 din CCM la Nivel de Grup de Unități.
Mai mult, contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune, nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi.
Prin urmare, criticile recurentei pârâte potrivit cărora obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, sunt nefondate, în Contractul colectiv de muncă părțile neinserând nicio clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea atât pe prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cât și pe cele cuprinse la art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/_ pentru 48 luni, a cărui aplicabilitate se impune cu prioritate față de contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei în condițiile prevăzute de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, fiind contract încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități "cu ocazia sărbătorilor de Paste și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,"- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin urmare reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea ajutorul material de Paște și Crăciun, pentru anul 2009 și 2010, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare și prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009 și 2010 stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare. Tot în aceleași condiții, reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de salariul suplimentar aferent anilor 2009 și 2010, CCM la nivel de grup de unități încetându-și aplicabilitatea la data de_ .
În privința drepturilor aferente anului 2011, Curtea constată că reclamanților li se cuvin ajutorul material de Paște și prima de ziua Feroviarului, în temeiul art. 65 din CCM la nivel de unitate 2010-2011, înregistrat sub nr. 1802/_, care, la alin. final, suspendă acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și de ziua Feroviarului pentru anul 2010 nu și pentru anul 2011. Acest contract și-a produs efectele până la data înregistrării unui nou CCM la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2011-2012, înregistrat sub nr. 22264/_, care prin dispozițiile art. 65 precizează că pe durata valabilității sale nu se vor acorda ajutoarele menționate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, va fi admis în parte recursul declarat de S. L. "C. F. "; C. -N. cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În baza acelorași considerente va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S. C. "Întreținerea M. a C. F. "; S.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de S. L. "C. F. "; C. -N. în numele membrilor de sindicat: Mudură L., Macsim D. M. și Costin P. Augustin împotriva Sentinței civile nr. 11462 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta S. C. "Întreținerea M. a C. F. "; S. B. să plătească reclamanților reprezentați în cauză de sindicat și prima de Crăciun pe anul 2009; salariul suplimentar, primele de Paște, de ziua Feroviarului și de Crăciun pe anul 2010; primele de Paște, de Ziua Feroviarului pe anul 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâta S. C. "Întreținerea M. a C. F. "; S. împotriva aceleiași sentințe civile.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. G. Z.
