Decizia civilă nr. 3662/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 3662/R/2013

Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. B. JUDECĂTOR: A. C.

JUDECĂTOR: A. -A. P. GREFIER: A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1418/F din 13 mai 2013 a Tribunalului

B. N. pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată D. O. PRIN UNIUNEA J. Ă A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -N. ȘI INSPETORATUL Ș. J. NISTRIȚA N., având ca obiect drepturi bănești Legea 330/2009.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B.

-N. în numele și pentru membra de sindicat D. O., consilier juridic Pintea

M. B., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a rdepus la dosar întâmpinare, transmisă prin fax, ca apoi la data de 19 septembrie 2013, să fie depusă la dosar și în original.

Reprezentanta reclamantei intimate Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N. în numele și pentru membra de sindicat D. O. depune la dosar delegația de reprezentare în instanță și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.

Reprezentanta reclamantei intimate Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N. în numele și pentru membra de sindicat D. O. solicită respingerea recursului declarat de pârât și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând pe scurt motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1418/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._

, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Naționale.

S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere Din Învățământ B. -N. în numele membrului de sindicat

  1. O., împotriva pârâților I. școlar J. B. -N., M. E. Naționale, anterior M. E., C., T. și S., și în consecință:

    A fost obligat pârâtul angajator I. școlar J. B. -N. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat în numele căreia a acționat reclamanta, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 01 ianuarie 2010-13 mai 2011 (ținându-se seama și de dispozițiile legii 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății;

    A fost obligat M. E. Naționale să asigure finanțarea pârâtului angajator I. școlar J. B. -N. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.

    Fără cheltuieli de judecată.

    Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

    Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Naționale este nefondată pentru considerentele arătate în cele ce urmează.

    Acest pârât a fost chemat în judecată în ce privește petitul de asigurarea finanțării privind fondurile bănești necesare drepturilor salariale solicitate prin acțiune de reclamantă de la pârâtul angajator Casa Corpului Didactic B., în perioada indicată în acțiune_ -_ .

    Potrivit art.167 alin.18 din legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .

    Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtului inspectorat școlar județean, inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S.

    , tribunalul a constatat că acest pârât are legitimitate procesuală pasivă, motiv pentru a respins excepția invocată de acesta.

    Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele.

    Membrul de sindicat în numele căruia a acționat reclamanta face parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, fiind inspector școlar de specialitate, fiind angajată la pârâtul angajator I. școlar J. B. -N., în perioada indicată în acțiune_ -_, iar acest pârât nu a calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune anterior reliefată la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depuse la dosar.

    Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

    Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții

    didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.

    Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.

    La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

    Potrivit art.330 alin.5 din legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

    1. noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

    2. sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012, au fost admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:

S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de

31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art.

330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.

În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie,

având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamanților din prezenta cauză s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.

Urmare a încadrării eronate salariul de care au beneficiat reclamanții începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.

La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului.

În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.

Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.

Având în vedere considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unităților de învățământ și în consecință a obligat pârâtele angajator să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului membru de sindicat potrivit Legii- cadru nr.330/2009 și a legii nr.285/2010 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada în care reclamantul a lucrat la fiecare pârât, perioadă indicată în dispozitivul acestei hotărâri(ținându-se seama și de dispozițiile legii 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății.

Potrivit art.167 alin.18 din legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .

Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtului angajator, inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S., tribunalul a obligat pârâtul M. E. Naționale să asigure finanțarea pârâtului angajator privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.

E. Naționale (fost M. E., C., T. și S. ), solicitând în temeiul art. 304 pct. 4, pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate față de MEN.

Criticile recurentului se îndreaptă spre faptul ca instanța de fond nu a înțeles a considera faptul ca între M. E., C., T. și S. și cadrele didactice nu exista nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea noastră cu privire la calcularea și plata drepturilor salariale.

Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.

Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.

Potrivit art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 în coroborare cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E. C., T. și S. în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implica exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.

În niciun caz, M. nu are calitate de angajator față de reclamanți, conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, didactic auxiliar sau administrativ, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.

În al doilea rând M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.

Conform art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea Își desfășoară activitatea.

Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 538/2001 se prevede:

"Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de Învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale În a căror rază acestea Își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".

M. E., C., T. și S. nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.

Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister.

Art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede că "(1) Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.

(2) Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, in funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:

  1. cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora;

  2. cheltuieli cu pregătirea profesionala;

  3. cheltuieli cu evaluarea periodica a elevilor;

  4. cheltuieli cu bunuri si servicii;

  5. cheltuielile cu întreținerea curentă (…)";.

(5) Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului B. de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului

B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a I. ui Ș. al Municipiului B. ";.

Conform art. 111 din Legea nr. 1/2011, de la bugetul de stat, prin bugetul

  1. ui E., C., T. si S., se asigura următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:

    1. finanțarea programelor naționale ale M. ui E., C., T. si S., aprobate prin hotărâre a Guvernului;

    2. componenta locala aferenta proiectelor aflate in derulare, cofinanțate de Guvernul României si de organismele financiare internaționale, precum si rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;

    3. bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii romani din afara granițelor tarii, precum si bursele pentru elevii străini;

    4. organizarea evaluărilor, a simulărilor si a examenelor naționale;

    5. perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice si didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor si strategiilor M. ui E., C.

      , T. si S. ;

    6. finanțarea, prin hotărâre a Guvernului, inițiata de M. E., C.

      , T. si S., a unor programe anuale sau multianuale de investiții, de modernizare si de dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor de invatamant preuniversitar de stat, inclusiv consolidări si reabilitări de scoli si dotări;

    7. finanțarea unor programe naționale de protecție sociala, stabilite prin reglementari specifice;

    8. finanțarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de invatamant si pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri si festivaluri cultural-artistice, campionate si concursuri sportive școlare, cu participare naționala si internaționala, precum si olimpiade internaționale pe obiecte de invatamant";.

Prin întâmpinarea formulată, intimata UNIUNEA J. Ă A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, în numele și pentru membrul de sindicat D. O. , a solicitat menținerea sentinței atacate si respingerea recursului depus de către a pârâtului M. E., C., T. și S., menținerea sentinței atacate și în consecință să se dispună:

  • obligarea pârâtei I. Ș. J. B. N. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010. actualizate în funcție de coeficientul de inflație până Ia data efectivă a plății,

  • obligarea pârâtei I. Ș. J. B. -N. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010. respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, si plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite si cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății,

  • obligarea pârâților M. E., C., T. și S. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.

În motivarea întâmpinării se arată că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/_ .

O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, O.G. nr. 15/2008 a rămas aplicabilă în condițiile în care a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008. până la data de_ .

Mai mult decât atât, aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada _

-_ a fost confirmată, în cadrul unui recurs in interesul legii, si de înalta Curte de C. si Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în M.O. nr. 350/2011): "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009. dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008. astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008. constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 si până la data de 31 decembrie 2009".

De asemenea, pentru membrii de sindicat reclamanți a fost obținută și o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a statuat că, pentru perioada _

-_, salariile acestora trebuiau calculate și plătite cu respectarea majorării consacrate de Legea nr. 221/2008.

In luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic si didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.

Se precizează expres că nu se solicită aplicarea Legii nr. 221/2008 si după data de 31 decembrie 2009 ci se solicită ca salariile cuvenite începând cu 1 ianuarie 2010 să fie menținute în cuantumul avut la data de 31 decembrie 2009. așa cum acestea fuseseră majorate prin Legea nr. 221/2008 și în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 (care abrogă în mod expres Legea nr. 221/2008). In acest sens sunt prevederile Legii nr. 330/2009 si ale OUG nr. 1/2010 care au reglementat salarizarea in perioada_ -_ .

Pârâta nu a respectat dispozițiile legale pe care le vom detalia în cele ce urmează, refuzând ca, începând cu luna ianuarie 2010, să acorde pentru reclamanți salariul legal cuvenit în luna decembrie 2009. Din contră, membrilor de sindicat le-a fost stabilit un salariu mai mic, calculat în baza unor prevederi legale constatate ca neconstituționale (O.U.G. 41/2009. declarată neconstituțională prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 124/2010).

Având in vedere ca in luna decembrie 2009 modul corect de calcul al drepturilor salariale implica aplicarea Legii nr. 221/2008 si utilizarea coeficientului 1.000 in cuantum de 400,00 lei, rezulta ca valoarea salariului nu putea fi diminuata sub valoarea astfel calculata a salariilor.

Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare in luna decembrie a anului 2009. Ori aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 în decembrie 2009 este confirmată tocmai de existența Deciziei I. nr. 3/2011.

Pârâții nu au făcut aplicarea unor prevederi legale imperative cu prinse în conținutul Legii nr. 330/2009. Astfel:

Art. 7 alin. 2: "Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări (actualele reglementări la care face referire textul de lege reprezintă pentru reclamanți tocmai prevederile O.G. nr. 15/2008 în forma în care au fost modificate de Legea 221/2008, respectiv prin introducerea ca element de calcul al salariului a valorii de 400,00 pentru coeficientul de multiplicare 1,000 -n.n.).

Art.30 alin.5: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; _".

La data de_ Guvernul României a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță ce dispune:

Art. 5 alin. 1 "începând cu luna ianuarie 2010. personalul aflat în funcție la

31 decembrie 2009 îsi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute) la această dată, fără a fi afectate de

măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009,

Sintagma "salariul avut utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor Ia momentul decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.

Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum am demonstrat în cele argumentate până în prezent. In consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic șl didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat si în anul 2010, în temeiul prevederilor Legii nr. 330/2009, care stabilesc în mod expres si imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 lei se perpetuează așadar, în anul 2010, în temeiul unor dispoziții legale, care nu pot fi ignorate cu de la sine putere de către pârâți.

Acest aspect a fost confirmat și de Curtea Constituțională.

Toate instanțele de judecată sunt ținute de aceste considerente în pronunțarea soluțiilor vizând plata personalului din învățământ de la data de 1 ianuarie 2010.

în acest sens Curtea Constituțională a statuat în mai multe rânduri că " potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijină acestea. Astfel, Curtea reține că atât considerentele, cât si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. " (D.C.C. nr. 872/2010, publicată în M.O. nr. 433/2010; D.C.C. nr. 414/2010, publicată în M.O. nr. 291/2010; D.C.C. nr. 415/2010, publicată în M.O. nr. 294/2010;

D.C.C. nr._, publicată în M.O. nr. 796/2009).

Referitor la intervalul 01.01.-_, situația este identică pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite in luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii 221/2008:

"(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%. _".

Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200. context in care, pentru personalul didactic si didactic auxiliar reprezentat, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1.000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.

Rezultă cu puterea evidenței că diminuările și majorările produse cu privire la salariile membrilor de sindicat reprezentat (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege Ia finalul anului 2009 si perpetuată apoi în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010. cât si în anul 2011 până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, adică data de 13 mai 2011. Evident, acest calcul implica utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400, 00 lei.

În sensul celor solicitate prin acțiune s-a pronunțat recent si înalta Curte de C. si Justiție, care. în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus, prin Decizia nr. 11/2012 :

"Admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Crai ova și în consecință:

Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008."

In lumina argumentelor expuse se solicită respingerea recursului declarat si menținerea ca temeinica si legala a Sentinței civile nr. 1418/F/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. Secția I Civilă, in dosarul nr._ .

În drept, dispozițiile art. 7 alin.2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. l din OUG 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 din articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, republicat, Cod procedura civilă.

Recursul este nefondat.

Curtea apreciază că acesta are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

Astfel, reține că potrivit dispozițiilor art. 167 al. 18 din Legea nr. 84/1995 republicată, legiuitorul a statuat că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor, centrele și cabinetele de asistentă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr. 32/2001.

Mai mult, art.17 alin. (2) din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de Învățământ preuniversitar de stat, prevede că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și Culturii".

Pornind de la textele legale menționate și având vedere inclusiv dispozițiile art. 33 din HG nr. 2192/2004, Curtea notează că toate aceste categorii de cheltuieli sunt cheltuieli care vizează învățământul special și se finanțează în mod exclusiv numai de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui E. și C. .

Reținând că în cauză calitatea procesuală activă aparține salariaților angajați la Centrul Ș. pentru Educație Incluzivă și având în vedere contextul legal menționat, Curtea consideră că chemarea în judecată în calitate de pârât a MECTS este pe deplin justificată.

Este adevărat că între salariații reprezentați de către reclamantă și pârâtul MECTS nu există raporturi de muncă, însă acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia că acest minister nu are calitate procesuală pasivă, aceasta cu atât mai mult cu cât a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale mai sus menționate.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea notează următoarele:

Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, acordând drepturile salariale solicitate doar pentru perioada_ -_, exceptând perioada ulterioară până la data de_, limitând astfel aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 în raport de data intrării în vigoare a OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009.

Prin art. 2 din OUG nr. 31/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost modificat și completat art. 11lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Potrivit art. 2 din OUG nr. 41/2009, publicată la data de 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare, iar începând cu data de 1 mai 2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009.

Prin Decizia nr. 106/2010 pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009, însă soluția de respingere a avut în vedere inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009.

Așadar instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, astfel cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea lor, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.

În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile în care anterior prevederile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 au fost declarate neconstituționale.

În această examinare este necesar a se avea în vedere faptul că art. 11alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 articol care a fost "modificat și completat";, prin OUG nr. 31/2009, iar prin OUG nr. 41/2009, s-a abrogat art. 11alin. 1 lit. b și c din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11alin. 1 lit. a1.

Prin Deciziile Curții Constituționale nr. 842/_ și nr. 989/2009 s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, adică

dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 a noului articol 11alin. 1.

Dat fiind faptul că art. 11a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.

Prin urmare, OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009 prin care se modifică art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.

În aceste condiții, singurul act care în mod legal poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este Legea nr. 221/2008, în forma în vigoare la data publicării sale.

Prin urmare, drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în baza Legii nr. 221/2008 se datorează până la 31 decembrie 2009, având în vedere faptul că începând din 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, încetându-și aplicabilitatea prevederile Legii nr. 221/2008.

Curtea opinează că prin hotărârea pe care a pronunțat-o, prima instanță a dat valență inclusiv dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 al.1 din CEDO, Tribunalul făcând trimitere expresă la temeiurile de drept pe care și-a întemeiat soluția.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E. C. T. și S. .

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C. ,

  1. și S. împotriva sentinței civile nr. 1418/F din 13 mai 2013 a Tribunalului B. N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

    Irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.

    PREȘEDINTE

    JUDECĂTORI

    D.

    B. A.

    C.

    A. -A.

    P.

    GREFIER

    1. B.

Red.DB/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: M.L.B.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3662/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă