Decizia civilă nr. 4590/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4590/R/2013
Ședința publică din 03 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. Z. împotriva sentinței civile nr. 3542 din 02 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, privind și pe pârâta intimată SC T. SA Z., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a treia strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reclamantul recurent A. Z., personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent A. Z. a depus la dosar o completare a motivelor de recurs ce au fost trimise prin poștă la data de 27 noiembrie 2013, conform ștampilei poștei de pe plicul aflat la fila 16 din dosar.
Referitor la memoriile de recurs depuse de către reclamantul recurent ulterioare datei de 04 octombrie 2013, Curtea, invocă excepția tardivității în raport de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011.
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului cu mențiunea ca reclamantul recurent să își exprime poziția procesuală și cu privire la excepția tardivității invocată de către instanță.
Reclamantul recurent arată că nu știe de ce se tot invocă excepții, întrucât nu a încălcat nicio lege, nu a avut nicio abatere, iar referitor la ceea ce invocă pârâta intimată nu sunt depuse probe la dosar.
Mai arată că nu înțelege de ce se tot invocă excepții, întrucât nu a fost judecată această cauză, iar Curtea de A. C. în data de 20 februarie 2013 a trimis cauza spre rejudecare pentru că nu s-a judecat cauza.
Arată că de fiecare dată când se organiza concurs la SC T. SA își depunea dosarul, iar pârâta intimată îl tot respingea, astfel că nu e excepție. De asemenea, arată că pârâta intimată a făcut angajări fără organizarea unui concurs și solicită să se verifice că pârâta intimată a făcut falsuri.
Reclamantul recurent arată că memoriul de recurs l-a trimis prin poștă la data de 28 noiembrie 2013, pe care și-l menține și își menține și recursul, pentru că tot ce a indicat în memoriu este conform legilor pe care nu le-a încălcat și nu a avut nicio abatere.
Precizează că la Tribunalul Sălaj cauza a fost amânată de mai multe ori, iar la ultimul termen s-a judecat pe excepție, însă codul de procedură civilă scrie
clar ce se judecă pe excepție. Reclamantul recurent solicită să se observe că, în carnetul de muncă depus la dosar, pârâta intimată a făcut afaceri, iar inspecția muncii a anulat acele mențiuni, întrucât nu a fost legal.
Arată că în anul 2005 când a fost angajat la pârâta intimată, aceasta nu a avut nevoie de copia diplomei de studii, având în vedere că din această cauză a fost tot amânat, însă nu s-a angajat nici contabil, nici director și nici mecanic șef pentru a fi nevoie de copie diplomei de studii ci s-a angajat ca șofer, iar diploma șoferului este permisul de conducere și toate vizitele medicale pe care trebuie să le efectueze.
Mai arată că în anul 2005 pârâta intimată nu a avut nevoie de diploma de studii întrucât a făcut memorii la București și a fost angajat trei luni de zile, iar în urma unei dispoziții i s-a desfăcut din nou contractul de muncă. În anul 2007 pârâta intimată nu a avut nevoie de diploma de studii, fiind angajat pentru că în acel an a fost la Z. Ministrul Muncii.
Arată că a constituit Sindicatul care este un drept al angajaților conform Legea nr. 54, legea sindicatului, iar dacă o întreprindere nu are sindicat nu poate să meargă treaba, astfel că a fost spinul pârâtei intimate.
În concluzie, reclamantul recurent solicită să se analizeze cauza și să se observe că abuzurile făcute de pârâta intimată au început din anul 2000, deși se invocă faptul că a lipsit de pe traseu, ceea ce nu este adevărat și se poate observa din foaia de parcurs depusă la dosarul cauzei.
Solicită a se observa că în data de 12 când a fost concediat prima dată a fost făcut nebun de către o asistentă medicală și de către un medic.
În anul 2007, în legea transportului public se spune foarte clar că se numește în continuare transport public local de călători și nu T. .
Reclamantul recurent susține recursul așa cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5037 din_ a Tribunalului Sălaj
, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. Z. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA
Z. .
Prin Decizia civilă nr.516/R/2013 pronunțată de Curtea de A. C.
, recursul reclamantului a fost admis iar Sentința civilă nr.5037 din_ a Tribunalului Sălaj a fost casată în tot iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleași instanțe. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 3542 din_ a Tribunalului Sălaj
, pronunțată în dosar nr._ *, a fost admisă excepția autorității de lucru
judecat, excepție invocată din oficiu de către instanță.
A fost respinsă acțiunea reclamantului A. Z. împotriva pârâtei S. T.
S. Z. pentru reîncadrarea în muncă a reclamantului, constatând autoritatea de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin acțiunea sa precizată reclamantul a solicitat instanței să anuleze Decizia de desfacere a contractului de muncă nr.13/_, emisă de pârâtă și să o oblige pe aceasta să-l reîncadreze pe postul deținut anterior, respectiv șofer, fără ca să mai trebuiască să susțină vreun examen sau concurs.
De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a concedierii nelegale, începând din anul 2003 și până în prezent.
Reclamantul consideră că desfacerea contractului său de muncă a fost făcută în mod abuziv și nelegal și din această cauză pârâta trebuia obligată la reîncadrarea sa și la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau.
Soluționând cu prioritate excepția invocată conform prevederilor art.137 alin.1 Cod proc.civ, instanța a reținut următoarele aspecte.
Prin cererea înregistrată la data de_ la Tribunalul Sălaj, reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând instanței anularea Deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.13/_, obligarea pârâtei la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior și la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii.
Reclamantul a arătat faptul că emiterea acestei decizii constituie un abuz din partea pârâtei.
Prin sentința civilă nr.1851 din_ pronunțată în dosarul nr. 1695/2003 al Tribunalului Sălaj, cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul, recurs care a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr.2313/_, pronunțată în dosarul nr.5754/2003 al Curții de A. C. .
Prin cererea înregistrată la data de_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând instanței obligarea acesteia la angajarea sa pe postul de conducător auto, prin transfer, fără concurs sau examen.
Prin sentința civilă nr.1708 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat cerere de revizuire care a fost respinsă prin sentința civilă nr.2693/_ a Tribunalului Sălaj hotărâre menținută prin decizia civilă nr.496/R/2010 din_ a Curții de A. C. .
Autoritatea de lucru judecat pârâta S. T. S. Z. a depus o întâmpinare invocând pe cale de excepție - autoritatea de lucru judecat și lipsa de interes a reclamantului în promovarea acestei acțiuni.
Astfel se arată că părțile s-au mai judecat iar problema reangajării a acestuia a fost tranșată definitiv. Prin urmare, nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă contrariul a aceea ce s-a statuat anterior.
Pe de altă parte - reclamantul nu a dovedit - existența interesului în formularea acțiunii.
Și pe fond - cererea este inadmisibilă - atâta vreme cât solicitarea reclamantului - a făcut obiectul unor acțiuni aflate pe rolul instanțelor de judecată și soluționate irevocabil.
Soluționând cu prioritate excepția invocată, conform prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat în anul 2003, o cerere împotriva aceleași pârâte, solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului său de muncă - și reîncadrarea sa pe postul avut anterior.
Prin sentința civilă nr.1851/_ - cererea a fost respinsă ca nefondată - reținându-se în sarcina sa că a săvârșit - abateri disciplinare grave - și că nu este la prima abatere de acest gen.
Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr.2313/2003 a Curții de A. C. .
Autoritatea de lucru judecat este o excepție reglementată de prevederile art.166 Cod procedură civilă. Efectele sale prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate de părți - obiect și cauză.
Aceste condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză și prin urmare reclamantul nu mai poate formula aceleași cereri, atâta vreme cât și prin hotărârea dată, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că cererea sa nu este îndreptățită.
Prin urmare - instanța a respins cererea formulată de reclamantul A. Z. constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. Z.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la prima instanță.
În motivarea căii de atac, recurentul a mulțumit completului de judecată care a pronunțat hotărârea de admitere a recursului și a formulat critici împotriva magistraților din municipiul Z., cărora le-a adresat injurii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 5, 9, 15 alin. 1, 16 alin. 1 și 2,
20-24, 26, 29-31, 34, 39, 41, 42, 47, 52-53, 124 din Constituția României, Legea 53/2003, Legea 54/2003, Noul Cod de procedură civilă.
În data de_ recurentul a transmis (prin poștă) o completarea a motivelor de recurs, înregistrată în_ .
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 215 din Legea 62/2011 (în forma în vigoare la data promovării acțiunii) în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor individuale de muncă termenul de recurs este de 10 zile.
Întrucât completarea motivelor de recurs a fost transmisă prin poștă în data de_, iar hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată recurentului în data de_, Curtea reține că recurentul a depus completarea motivelor de recurs după împlinirea termenului legal imperativ de 10 zile, respectiv că în cauză nu s-a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința părții care a împiedicat-o să declare calea de atac în termen pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin.
Drept urmare, se va respinge ca tardivă completarea motivelor de recurs din_ .
Obiectul căii de atac a recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată de prima instanță, iar motivele de nelegalitate invocate prin recurs sunt pertinente în măsura în care permit instanței de control judiciar să examineze punctual și concret modul de aplicare a normelor legale și de raportare a lor la starea de fapt reținută.
Totodată, criticile recurentului pot fi îndreptate și împotriva judecătorilor cauzei, însă doar în ipotezele de încălcare a situațiilor de incompatibilitate, abținere sau recuzare dobândesc un caracter pertinent.
Or, prin recursul formulat recurentul a invocat unele dispoziții legale, fără a le integra într-un raționament judiciar și și-a expus sub forma unor injurii nemulțumirea față de judecătorii cauzei sale, ceea ce în mod evident nu poate fi încadrat în ipotezele menționate anterior.
Prin urmare, constatând că motivele de recurs nu sunt justificate sub aspectul pretențiilor lor, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca tardivă completarea motivelor de recurs din_ .
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. Z. împotriva sentinței civile nr. 3542 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_
Jud.fond: C. N. C.
