Decizia civilă nr. 8/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/R/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. S. și
P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 1724 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată Ș. CU CLASELE I-V. N. B. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că p
rin acțiunea civilă înregistrată la data de_ reclamantul S. L. din învățământul M., în numele membrilor de sindicat Majdik E., Șerban M., Șovre V., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr.1 B. S., C. Local B. S. și I. P. ui orașului B. S., ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună obligarea unității de învățământ la calcularea și plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 de ani vechime în învățământ și gradul didactic I începând cu data de_ până la_, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății,ceilalți pârâți urmând a fi obligați să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr. 1503/_, pronunțată în dosar nr._ a T. ui M.
, s-a admis cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M.
, în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr.1 B. S., C. Local B.
S., P. orașului B. S. și, în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. nr.1 B. S. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Majdik E., Șerban M., Șovre V., diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 de ani vechime în învățământ și gradul didactic I, începând cu data de_ până la_, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. S. și P. O. B. S. să aloce unității de învățământ pârâte fondurile necesare efectuării plății sumelor datorate.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Potrivit art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de cel puțin 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
În același sens la pct. 4 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/1999 emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede că personalul didactic și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de două ore pentru personalul didactic prevăzut la art. 43 lit. f și g din Legea nr. 128/1997.
Dispozițiile din Legea 128/1997, au fost reiterate în Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic în anul 2011, care în anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin. 3 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, iar în OMECTS nr. 3753/2011 la art. 13 din anexa 1 se stabilește că aceste drepturi sunt recunoscute personalului didactic până la sfârșitul anului școlar 2010-2011.
D. adeverința depusă la fila 8 dosar, emisă de Ș. cu clasele I-V. nr.1 B.
S., reiese că membrii de sindicat-cadre didactice au gradul didactic I, au peste 30 de ani vechime fiecare, dar nu au beneficiat de reducerea normei didactice, deși în ce-i privește sunt incidente dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, respectiv anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin. 3 din Legea 63/2011.
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta să le plătească membrilor de sindicat reprezentați diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal începând cu data de_ și până la_, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
De asemenea, a obligat pârâții C. Local B. S. și P. O. B. S. să aloce unității de învățământ Ș. cu clasele I-V. nr.1 B. S. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din H.G. 538/2001 " începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Apoi, potrivit art. 36 al. 6 lit. a din Legea nr. 215/2001, consiliul local asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 63
al. 5 lit. c din aceeași lege primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit.
a) - d, prevederile legale evocate constituind temeiul obligației stabilite în sarcina acestora.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. O. B. S. și
C. Local B. S.
prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.
Învederează recurenții că nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuielile complementare ale unităților de învățământ aflate în raza de activitate administrativ teritorială.
În privința fondurilor necesare asigurării salarizării, precum și altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic, menționează că acestea, sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde, sunt repartizate instituțiilor de învățământ, acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândire fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu.
Conform art.167 al 1 din Legea Î. ului 84/1995 cu modificările și completările ulterioare finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate (Legea Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ, art.2)
De asemenea, recurenții invocă lipsa calității de angajatori, respectiv fac trimiteri la practica judiciară în materie.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10), pârâtul S. L. al Î. ului M.
a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Recursurile este nefondat.
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate nu pot fi primite, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâți, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al O.
B. S., Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de "asigurare";, pârâtul recurent, având astfel calitate procesuală pasivă.
P. O. B. S. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. S. , art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Nu prezintă relevanță în cauză practica judiciară invocată de către recurenți, câtă vreme în actuala reglementare aceasta nu constituie izvor de drept.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâților ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. S. și
P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 1503 din_ a T. ui M.
, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: B.G.
