Sentința civilă nr. 1223/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
SENTINȚA CIVILĂ N. 1223
Ședința publică din_
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. Brîndușa
ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.
GREFIER: C. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul S. Liber din Î. M., cu sediul în B. M., str. P., nr. 46, județul M., în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. "P. D. "; B. M. - S. G. cu
P. P. nr. 8 B. M., cu sediul în B. M., str. C., nr. 4, județul M. ,
C. Local B. M., cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 37, jud. Maramu- reș, Primarul M. B. M., cu sediul în B. M., str. Gh. Ș., nr. 37, Jud.
M. și chemata în garanție D. G. a F. Publice M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. Maramureș, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru
reclamantul
Sindicatul Liber din Î. M. - cj. Nuszer Țînța M., lipsă fiind pârâții Ș. G. "P. D. "; B. M. - S. G. cu P. P. nr. 8 B. M., C. Local B. M., Primarul Municipiului B. M. și chemata
în garanție D. G. a F. Publice M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 269 Codul Muncii, art. 210 din Legea 62/2011 raportat la prevederile art. 95 alin. 4 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența de soluționare a prezentei cauze, constată că este competentă material și teritorial. De asemenea constată că cererea de che- mare în judecată a fost comunicată pârâților, s-au depus prin registratura in- stanței de către pârâții Ș. G. "P. D. "; B. M. - Structura G. cu
P. P. nr. 8 B. M., C. Local B. M. și Primarul M. Baia M. întâmpinări, care au fost comunicare reclamantului. La rândul său reclamantul
S. L. din Î. Maramureș a răspuns în termenul prevăzut de lege la întâmpinări. Pârâții C. Local B. M. și Primarul Municipiului B. M. au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului F. P. prin D.
G. a Finanțelor P. M., cereri comunicate chematului în garanție și care a răspuns prin întâmpinare anterior fixării termenului de judecată.
Instanța pune în discuția reprezentantei reclamantului c.j. Nuszer Țînța Mariana încuviințarea admiterii cererii de chemare în garanție a Direcției Ge- nerale a F. P. M. .
Reprezentanta reclamantului cj. Nuszer Țînța M. depune la dosar îm- puternicirea de reprezentare juridică și arată că lasă la aprecierea instanței so- luționarea cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. Publice
M. . Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită judecarea acțiunii.
Instanța constată lămurită cauza, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii introductive.
Reprezentanta reclamantului cj. Nuszer Țînța M. solicită respingerea excepțiilor invocate de către pârâții C. Local B. M. și Primarul Mu- nicipiului B. M. ca fiind nefondate și admiterea acțiunii introductive, pe care o susține în totalitate așa cum a fost formulată și depusă în scris la dosar.
Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului, reține cauza în pro- nunțare.
T.
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de_ reclamantul S. L. din Î. Maramureș, în numele membrilor săi: A. ca M. F., Hidan Vestita M., Hotea E. Ș. ia, P. Floare, P. Greti
M., Plohod M., Rohian Ana, Zaharie Marie, I. Aurora Sanda, Boitor M.
, Cauni E. E., C. S. L., Ene M., Marchiș Aurelia, M. Ana, M.
M. Loredana, i-a chemat în judecată pe pârâții: Ș. G. "P. D. "; B.
M. - S. G. cu P. P. nr. 8 B. M., C. Local B. Mare, Primarul M. B. M. solicitând instanței obligarea pârâtei unitate de învățământ la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume actualizate în conformitate cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru membrii de sindicat, iar pe pârâții consiliul local și primar, la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate conform petitului I.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că potrivit art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din_: "(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea";, al. 4 stabilind că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/_ a intrat în vigoare la_ . Ulterior a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/_ care, conform art.46, a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
D. cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este UN DREPT DE NATURĂ SALAR1ALĂ care se acordă "pentru activitatea desfășurată", proporțional cu perioada lucrată în anul 2010.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi"
Reclamantul a învederat că dreptul membrilor de sindicat de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr. 284/2010 ce a abrogat posibilitatea acordării lui a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. Faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării -_, prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât, întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul la acordarea premiului anual este UN DREPT CÂȘTIGAT, care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
Potrivit art. 11 din Constituția României:
Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern "
Reclamantul a menționat și faptul că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României - Tratatele internaționale privind drepturile omului "Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă exista neconcordanțe între pactele si tratate/e privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile"
în condițiile în care dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială, acesta intră sub sfera de protecția a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), potrivit căruia: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.""", el constituind un ,, bun" în sensul acestui text.
De asemenea, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( C.E.D.O.) a statuat că poate fi considerat "un bun" în sensul art. 1 și interesul patrimonial
al subiectului de drept, care poate avea o "speranță legitimă în realizarea acestuia", speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii sau dintr-o jurisprudența constantă a instanțelor naționale. Deși protecția dreptului de proprietate nu are caracter absolut, posibilitatea limitării exercițiului atributelor proprietății, nu trebuie să ajungă la golirea de conținut a însăși dreptului.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, membrii de sindicat reprezentați se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la premiul anual de natură salarială, deoarece acesta a fost reglementat expres prin lege și, mai mult, a fost confirmat de instanțele judecătorești naționale, așa cum rezultă prin practica judiciară anexată cererii. În baza art. 25 din Legea nr. 330/2009 (în vigoare până la_ data abrogării prin Legea nr. 284/2010) se născuse în patrimoniul membrilor de sindicat o creanță suficient de bine stabilită și nu un simplu drept eventual, cu atât mai mult cu cât abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 s-a făcut la _
, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010.
Reclamantul a mai susținut că în privința drepturilor asupra veniturilor salariale în jurisprudența C.E.D.O. se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată ( cauza Lelas împotriva Croației din 20 mai 2010, par. 58). De asemenea, Curtea a statuat că pretenția poate fi considerată "bun" dacă este suficient de determinată și fundamentată legal în dreptul intern (hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei din 19 aprilie 2007. Totodată, prin hotărârea Kecho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005, CEDO a stabilit că
"este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr- o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să amâne plata lor atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare."
Deși membrii de sindicat erau titularii dreptului la primirea premiului la sfârșitul anului 2010, plata acestuia nu a mai operat, deoarece prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut expres:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Or, în practică, nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de "premiu anual" aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în
timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent ( de 15%);
conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii TOTAL DIFERITE de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 ( perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Or, este evident faptul că, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010, membrii de sindicat au fost privați de dreptul lor de a primi premiul anual aferent anului 2010, fiindu-le încălcat dreptul fundamental al acestora la respectarea bunului, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art.20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local și a primarului a jost argumentată prin dispozițiile art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 36 alin. (4) lit. a ) din Legea nr. 215/2001 republicată, art. 104 alin.(2)și art. 106 din Legea educației naționale, art. 1 din H.G. nr. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, art. 1, 5 și 6 din H.G. nr. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012.
Prin întâmpinările depuse pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010.
În privința alocării fondurilor necesare plății diferențelor salariale pârâtul C. Local al M. B. M. a arătat că, în situația în care angajatorul nu deține fondurile necesare plății drepturilor salariale, trebuie să se adreseze primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității
administrativ teritoriale, care la rândul lui apelează la D. G. a F.
P. M. .
Potrivit prevederilor art. 104 al. 5 din Legea 1/2011 finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București.
În același sens sunt și prevederile art.4 al. 3 din H.G. nr. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 care prevăd că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Așa cum rezultă din textele menționate, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatorii principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
În situația în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri necesare acoperirii sumelor destinate cheltuielilor salariale, se pot adresa direcției generale ale finanțelor publice județene conform procedurii prevăzute la art. 5 al. 4 din H.G. nr. 1274/2011.
Totodată, pârâtul C. Local B. M. a formulat o cerere de chemare
în garanție a Direcției Generale a F. P. M. pentru ca, în situația în care se va admite cererea împotriva sa, aceasta să ie obligată la alocarea alocării fondurilor necesare plății diferențelor salariale pretinse în acțiunea principală.
În motivarea cererii de chemare în garanție pârâtul C. Local B. M. a invocat noile prevederi cuprinse în Legea 1/2011 și în H.G. nr. 1274/2011 pe care le-a menționat și în fundamentarea întâmpinării.
A arătat că în practica judiciară anterioară apariției actelor normative evocate, inclusiv printr-un recurs în interesul legii, s-au respins cererile de chemare în garanție îndreptate împotriva direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a Ministerului F., apreciindu-se că Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
În continuarea motivării deciziilor amintite se arăta că în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la
rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
Dacă în vechea reglementare dreptul de decizie de modificare a sumelor inițial aprobate aparținea legislativului, în noua reglementare direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor cost elev.
Chemata în garanție D. G. a F. P. M.
, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii C. ui Local B. M. formulată
împotriva sa, învederând că prin
Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.";
D. G. a F. P. M.
a solicitat și respingerea cererii principale ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, T. a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați în cauză de reclamant au calitatea de personal didactic și nedidactic în cadrul pârâtei G. cu P. P. nr. 8 B.
M. structură a Școlii Gimnaziale "P. D. "; B. M. .
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, " pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
Aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. W din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității Legii nr. 285/2010 în ansamblul său prin Decizia nr. 1655/2010 (M.Of. nr. 51/20 ianuarie 2011).
De asemenea, prin Decizia nr. 115/_ (M.Of. nr. 230 din 5 aprilie 2010), Curtea Constituțională a stabilit conformitatea cu legea fundamentală a art. 8 din Legea nr. 285/2010, raportându-se atât la dreptul la salariu, cât și la dreptul la proprietate, respectiv la principiul neretroactivității legii și la art. 124 și 125 din Constituție cu trimitere la statutul profesiei.
Referitor la încălcarea principiului retroactivității legii, trebuie avut în vedere că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 potrivit cărora sumele care ar fi constituit fondul de premiere au fost avute în vedere la majorarea de 15% a drepturilor salariale care s-a acordat de la data de 1 ianuarie 2011 reprezintă o explicitare a politicii salariale privind personalul plătit din fonduri publice, care este opțiunea exclusivă a legiuitorului și care nu poate fi cenzurată de instanța de judecată, fără încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În ceea ce privește aprecierea că premiul anual reprezintă un drept câștigat care nu poate fi desființat în mod retroactiv, aceasta nu poate fi reținută, principiul neretroactivității legii nefiind încălcat, căci raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de_ . Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar, raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, era în curs de derulare la data de_, data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu se poate susține că aceste dispoziții legale retroactivează.
Opțiunea legiuitorului privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul prin puterea legislativă dispune de o marjă de apreciere prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării.
Diminuarea salariului pentru viitor (fie făcută ca atare, fie prin neacordarea unor majorări urmare a diminuării) nu este în sine de neacceptat din perspectiva respectării drepturilor omului, iar Convenția nu conține dispoziții speciale în acest sens.
Pe de altă parte, dreptul de a încasa în viitor un salariu într-un anumit cuantum nu este un bun sau un interes patrimonial suficient de caracterizat pentru a intra sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dreptul de a continua perceperea unui salariu într-un anumit cuantum nu este un drept protejat de art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
Reducerea drepturilor salariale ale reclamanților s-a făcut prin lege, având în vedere necesitățile și constrângerile cărora trebuie să li se supună politicile publice într-o perioadă de recesiune economică.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant în numele membrilor de sindicat
A. ca M. F., Hidan Vestita M., Hotea E. Ș. ia, P. Floare, P. Greti M., Plohod M., Rohian Ana, Zaharie Marie, I. Aurora Sanda, Boitor M., Cauni E. E., C. S. L., Ene M., MarchișAurelia, M. Ana, M. M. Loredana, precum și cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. Publice M. .
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge
acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M.
, cu sediul în B. M., str. P., nr. 46, județul Maramureș, în numele membrilor de sindicat: A. ca M. F., Hidan Vestita M., Hotea E. Ș. ia, P. Floare, P. Greti M., Plohod M., Rohian Ana, Zaharie Marie, I. Aurora Sanda, Boitor M., Cauni E. E., C. S. L., Ene M., MarchișAurelia, M. Ana, M. M. Loredana, în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. "P. D. "; B. M. - S. G. cu P. P. nr. 8 B. M. ,
cu sediul în Baia M., str. C., nr. 4, județul M., C. Local B. Mare, Primarul M. B. M. ca nefondată.
Respinge
cererile pârâților C. Local B. M., Primarul M. B. Mare de chemare în garanție a Direcției Generale a F. Publice M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Maramureș.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE
ASISTENȚI JUDICIARI
GREFIER
G. Brîndușa
O. S. D. M. L.
C. D.
Red./Tehn. G.B. 7 ex./_
com. 5 ex./ _
