Sentința civilă nr. 1290/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1290/ F/2013

Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B. R. I., judecător GREFIER: G. N.

Cu participarea asistenților judiciari

Z. L. - S. P.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrul de sindicat M. L. în contradictoriu cu pârâții G. Ș. ,,R. P. "; P. B., C. local al comunei P. B. și Primarul comunei P. B., având ca obiect drepturi bănești - Legea 221/2008.

Cauza s-a judecat în fond la data de 25 martie 2013, concluziile fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat inițial pronunțarea sentinței pentru data de 1 aprilie 2013, iar ulterior amânarea pronunțării sentinței fiind amânată pentru data de 9 aprilie 2013.

TRIBUNALUL,

Deliberând constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 13 decembrie 2012, sub nr. de mai sus reclamantul Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrul de sindicat M. L., a chemat în judecată Grup S. ,,R. P. "; P. Bîrgăului, C. local P. Bîrgaului și Primarul comunei P. Bîrgăului solicitând instanței obligarea unității de învățământ să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu începere din data de 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective; obligarea celorlalți doi pârâți să aloce unității de învățământ fondurile necesare plății sumelor restante solicitate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt

s-a arătat că reclamantul este angajat al unității de învățământ pârâte și că deși prin Legea nr.221/2008, de aprobare a O.G.nr.15/2008 s-au reglementat creșteri salariale începând cu_, nu i-au fost acordate în întregime drepturile salariale la care era îndreptățit. Totodată arată că începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 în care se arată că se va păstra în plată salariul corespunzător funcției avută în luna decembrie 2009.

Se arată că drepturile bănești cuvenite se impun a fi actualizate în funcție de rata inflației, având în vedere întârzierea în plata acestora.

Ceilalți doi pârâți au fost chemați în judecată în calitate de finanțator al unității de învățământ.

În drept,

s-au invocat dispozițiile art.283 alin.1 litera "c"; din Codul muncii, O.G.nr.15/2008 și articolul unic din Legea nr.221/2008, art.67, 79 și 80 din Legea nr.168/1999 și art.28 din Legea nr.62/2011.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 285 din Codul muncii.

Pârâții nu și-au delegat reprezentant în instanță și nici nu au formulat apărări scrise. Analizând actele și lucrările dosarului

, tribunalul reține următoarele:

În ședința publică din 25 martie 2013 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, pentru perioada 1 octombrie 2008-30 noiembrie 2009, având în vedere data formulării acțiunii, 13 decembrie 2012

, excepția întemeiată având în vedere că acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de trei ani reglementat de art.268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii republicat și prevăzut pentru cererile având obiect plata unor drepturi salariale, care este incident și în prezenta speță, în ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada_ -_ .

Termenul de trei ani curge de la data nașterii dreptului la acțiune, drept care s-a născut la data plății drepturilor salariale pentru fiecare lună, astfel că pentru drepturile salariale din fiecare lună curge termen de prescripție distinct și, în speță, pentru drepturile salariale solicitate, pentru perioada anterior arătată, termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, plata drepturilor salariale având loc în data de 7 a lunii, pentru luna precedentă, astfel că drepturile pentru luna noiembrie 2009 au fost achitat în data de 7 decembrie 2009. iar cele aferente lunii decembrie 2009 au fost achitate la data de 7 ianuarie 2010.

În consecință excepția prescrierii dreptului la acțiune este întemeiată și va fi admisă iar, pentru perioada 1 octombrie 2008- 30 noiembrie 2009 acțiunea va fi respinsă ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Referitor la fondul pretențiilor reclamantului aferente lunii decembrie 2009, achitat la data de 7 ianuarie 2010, tribunalul reține că:

Reclamantul/a face parte din rândul personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009, a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 128/1997, modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2000, act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de Guvern și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.

Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței Guvernului nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.

Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.

Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin Legea nr. 221/2008, inițial prin OUG nr.136/2008, ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la 299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin Legea nr. 221/2008, ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008, fiind ulterior și respinsă prin Legea nr. 57/2009 .

În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr. 151/2008, aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009.

Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea Legii nr. 221/2008 și până la apariția OUG nr. 31/2009 au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1121/2008, nr. 842/2009, nr. 984/2009 și nr. 989/2009, dispozițiile Legii nr. 221/2008 sunt aplicabile fără niciun dubiu pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.

La data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 31/2009

, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându- se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. 11lit. a din OG nr. 15/2008

în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru

funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat OUG nr. 41/2009 care, în art. 2, prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare și, începând cu data de 1 mai 2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009.

Este real faptul că prin decizia nr. 106/2010 pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009, însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009.

Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.

În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008.

În această examinare instanța reține că art. 11alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008

a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 articol care a fost " modificat și completat";, prin OUG nr. 31/2009 iar prin OUG nr. 41/2009, s-a abrogat art. 11alin. 1 lit. b și c din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11alin. 1 lit. a1.

Or, prin deciziile Curții Constituționale nr. 842/_ și nr. 989/2009 s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 a noului articol 11alin. 1.

Dat fiind faptul că art. 11a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.

Prin urmare, OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009 prin care se modifică art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.

Ca atare, nemaiexistând art. 11din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008, text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot

anul 2009, dispozițiile art. 2 din OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009 ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.

În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este Legea nr. 221/2008, în forma în vigoare la data publicării sale

.

În același sens s-a pronunțat și Î. care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr.3/2011, pronunțată în dosarul nr.2/2011, a statuat "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Așa fiind, în baza considerentelor exprimate și a textelor legale anterior arătate, tribunalul va admite acțiunea în parte și în consecință va obliga unitatea de învățământ să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu începere din data de 1 decembrie 2009 și până la 31 decembrie 2009.

Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, potrivit art.161 alin.4 din codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.

Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.

În consecință chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL și PRIMAR nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare, cum C. LOCAL este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar PRIMARUL este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, aceștia vor fi obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantului.

Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata drepturilor bănești solicitate pentru perioada 1 octombrie 2008-30 noiembrie 2009, invocată din oficiu de instanță și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în B., strada A. Odobescu nr. 3, județul B. -Năsăud în numele și pentru membrul de sindicat M. L., împotriva pârâților Grup S. ,,R. P. "; P. Bîrgăului, C. local P. Bîrgăului și Primarul comunei P. Bîrgăului, ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. , cu sediul in B., strada A. Odobescu, nr. 3, județul B. -Năsăud, in numele si pentru membrul de sindicat M. L. împotriva pârâților Grup S. ,,R. P. "; P. Bîrgaului, cu sediul in P. Bîrgaului str. P. nr.455 jud.B. - Năsăud

  1. Local P. Bîrgăului și Primarul comunei P. Bîrgăului,

    ambii cu sediul in comuna P. Bîrgaului, str.P. nr.512, județul B. -Năsăud și, în consecință:

    • obligă pârâta Grup S. ,,R. P. "; P. Bîrgăului să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu începere din data de 1 decembrie 2009 până la data de 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;

    • obligă pârâții Primarul comunei P. Bîrgăului, C. local al comunei P. Bîrgăului să aloce pârâtei Grup Ș. ,,R. P. "; P. Bîrgăului fondurile necesare plății sumelor restante datorate.

Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,

B. R. G. N.

Cu votul consultativ al asistenților judiciari,

P. S. Z. L.

Redactat BRI/_ Tehnoredactat BRI/_ /4 ex

.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1290/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă