Sentința civilă nr. 14415/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14415/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta S. M.
O. în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. SI P. I. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauze au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță in data de_, reclamanta Ș. M. O. în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. SI P.
I. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea acesteia din urmă la plata indemnizației de concediu aferentă anului 2009, actualizată în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, cu daune interese egală cu dobânda legală pentru suma solicitată, calculate la data scadenței si până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este angajată în funcția de registrator grad III la O.C.P.I. C. - B.C.P.I. C. -N. și avea dreptul în anul 2009 la un număr de 28 de zile de concediu de odihnă.
Aceasta mai arată că în luna decembrie 2009 a depus cererea pentru a pleca în concediu de odihnă un număr de 12 zile, însă spre surprinderea sa, în luna ianuarie 2010, în listele de pontaj a fost trecută ca absent nemotivat si, ca atare, drepturile salariale i-au fost diminuate luându-se în considerare această situație neadevărată.
Aceasta mai arată că procedând în acest mod, pârâta a încălcat prevederile art. 139 si art. 145 din Codul Muncii, deoarece a efectuat efectiv 12 zile de concediu de odihnă aferent anului 2009 iar potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, avea acest drept.
Cu privire la cererea de actualizare cu rata inflației a diferențelor salariale achitate cu întârziere, trebuie avut în vedere raportarea salariului la puterea de cumpărare si nu doar la valoarea nominală a acestuia. Referitor la obligarea pârâtului la daune interese egale cu dobânda legală, acestea derivă din prevederile art. 166 alin.4 din Codul Muncii care arată că, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului, așa cum acestea sunt reglementate de OG nr. 13/2011.
În drept, sunt invocate prevederile art. 268 ali.1 lit.c din Codul Muncii si art. 112 Cod Procedură Civilă.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată deoarece, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în luna decembrie 2009, reclamanta nu a solicitat efectuarea nici unei zile de concediu de odihnă, aceasta fiind prezentă la locul de muncă, fapt care reiese din pontajul aferent lunii decembrie 2009.
Acesta mai arată că potrivit prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr. 329/2009 a procedat la diminuarea cheltuielilor de personal, astfel că în luna decembrie 2009 toți angajații săi au efectuat 3 zile si 2 ore de concediu fără salariu.
Reclamantei i-au fost achitate integral drepturile salariale, respectiv pentru un număr de 17 zile si 6 ore din 21 de zile lucrătoare, aferente lunii decembrie 2009, așa cum rezultă din "fluturașul"; de salariu.
Plata diferențelor salariale actualizate cu rata inflației si a daunelor interese nu se impune deoarece aceste drepturi au fost achitate integral la data plății salariului pe luna decembrie 2009.
De asemenea, s-au achitat si contribuțiile aferente raportului de muncă pentru perioada_ -_, motiv pentru care acțiunea reclamantei a rămas fără obiect.
In drept sunt invocate prevederile art. 115-118 si urm. Cod Procedură Civilă.
Ulterior, la data de_, reclamanta a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, solicitând plata sumei ce reprezintă indemnizația de concediu aferentă ultimelor 6 zile de concediu de odihnă pe anul 2010, efectuate conform programării, plata acestei indemnizații indexată cu rata inflației plus dobânda legală practicată de băncile comerciale din România, plata unor daune morale în sumă de 10.000 lei de către persoana vinovată pentru acționarea sa fără temei și în mod nejustificat la Comisia de Disciplină, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea precizării, aceasta arată că în perioada_ -_, conform programării, a efectuat ultimele 6 zile de concediu de odihnă pe anul 2010.
La revenirea din concediu, a aflat că nu se găsește cererea depusă pentru efectuarea concediului și, de asemenea, a constatat că șefa sa directă, registrator șef M. Negulescu, a trecut-o "nemotivată"; deoarece nu a găsit cererea. Ulterior, directorul L. tina Kovacs a solicitat șefei sale să sesizeze Comisia de disciplină pentru absențe nemotivate de la serviciu.
Mai mult, deși era clar si unanim recunoscut că a fost în concediu de odihnă, cu rea-credință, i s-a reținut din salariu suma aferentă celor 6 zile de concediu de odihnă (f.12-13).
Pârâtul a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune înregistrată de către reclamantă, arătând că, potrivit art. 120 alin.2 din Regulamentul intern
"concediul de odihnă se acordă pe bază de cerere aprobată de conducerea instituției";.
Astfel, urmare a verificărilor efectuate asupra situațiilor privind prezenta la locul de muncă, respectiv situația aprobării cererilor de concediu de odihnă, s- a constatat că reclamanta nu este evidențiată în niciuna din aceste situații, motiv pentru care pontajul a fost întocmit si semnat de către șefa reclamantei care a evidențiat că în perioada 27.12-_ aceasta a lipsit nemotivat.
În ceea ce privește data de_, potrivit însemnărilor din condica de prezență, reclamanta figura ca fiind în concediu de odihnă, evidențierea în acest document nefiind consemnată de către seful de serviciu, cu atribuții în acest sens, conform Ordinului nr. 52/2009 al Directorului General al A.N.C.P.I.
Evidențierea reclamantei ca nemotivată în perioada_ -_ s-a datorat faptului că aceasta nu a prezentat pentru viză la Serviciul juridic si relații cu publicul nici o cerere de concediu de odihnă pentru această perioadă. Mai mult, nu este adevărat că reclamanta că ar fi întocmit si depus în vederea aprobării, două cereri de concediu, una în data de_, pentru perioada 24.12-_ si una în luna decembrie 2010 pentru perioada 27.12.-_ (f.55-61).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Reclamanta este angajata pârâtei în funcția de registrator grad III la
O.C.P.I. C. - B.C.P.I. C. -N., așa cum rezultă din documentația depusă la dosarul cauzei.
Așa cum s-a stipulat prin prevederile Ordinului nr. 52/_ al Directorului General al A.N.C.P.I., cererile de concediu se semnează si se depun la Direcția de Resurse Umane din cadrul O.C.P.I. cu cel puțin o zi înainte de plecarea în concediu, cu respectarea programării anuale (f.62).
În cadrul instituției pârâte, s-a instituit o procedură operațională privind evidența prezenței, învoirilor si concediilor prin care, printre altele, se arată că zilnic trebuie să se verifice condica de prezență, notându-se persoanele care nu au semnat si verificându-se dacă există motivație pentru aceasta (delegații, concedii, bilete de voie).
De asemenea, se arată că la sfârșitul fiecărui an se solicită programarea concediului de odihnă salariaților fiecărui Serviciu/Birou, pentru anul următor, programare care trebuie aprobată de către directorul instituției după care cererea se înregistrează în evidența concediilor de odihnă (f.68-77).
Din extrasul de pe condica de prezență pentru perioada 27-_, rezultă că reclamanta nu a fost prezentă la locul de muncă (f.78-80). De asemenea, din
listing-ul privind concediul de odihnă pe anul 2010, rezultă că reclamanta mai avea de efectuat 6 zile de concediu (f.81).
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamanta ar fi formulat cereri pentru acordarea concediului de odihnă la finele anului 2009 și nici la finele anului 2010, așa cum a arătat în precizarea de acțiune.
Concediul de odihnă este o formă a timpului liber. Acest drept este garantat tuturor salariaților si nu se admite cesiunea, renunțarea sau limitarea acestuia.
Conform prevederilor art. 145 alin.2 din Codul Muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual, se stabilește prin Contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzut în contractul individual de muncă si se acordă proporțional cu timpul lucrat. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă conform prevederilor art. 146 alin.4 din Codul Muncii (prevederi asemănătoare se regăsesc si in art. 7 alin.2 din Directiva nr.2003/88/CEE).
Potrivit prevederilor art.148 alin.1 din Codul Muncii, efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări individuale stabilită cu consultarea salariatului, programare care se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul viitor.
Așa fiind, constatând că reclamanta nu a urmat procedura anterior menționată instanța, in temeiul art. 208 si urm. din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art.144 și următoarele din Codul Muncii, va respinge acțiunea formulată de către aceasta în contradictoriu cu pârâtul, acțiune ce a avut ca obiect acordarea unor drepturi derivând din contractul individual de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. M. O., dom. în C.
-N. str. O. nr. 86-90, Corp F, scara 3, etaj 1, ap. 112, jud.C. în contradictoriu cu pârâta O. DE C. SI P. I. C., cu sediul în C.
-N., str. A. V. Voevod nr. 53, jud.C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
PRESEDINTE
ASISTENT JUDICIAR
E. B.
C.
E.
P.
GREFIER
O. R. L.
Red.EB/VAM 4 ex./_
.
Cu opinia separată în sensul admiterii acțiunii a asistentului judiciar I.
Dreptul la concediul de odihnă este un drept imperativ și obligatoriu,
garantat tuturor salariaților, în primul rând prin Constituția României, dar și prin art. 144 alin. 1 din Codul muncii.
Fiind un drept al angajatului, absolut și obligatoriu, concediul nu poate face obiectul vreunei cesiuni sau renunțări, iar durata sa nu poate fi redusă sub limita minimă legală nici măcar cu acordul explicit al salariatului; orice astfel de cesiune, renunțare sau limitare este nulă absolut.
În consecință, salariatul nu poate renunța sub nici o formă la zilele sale de concediu de odihnă, iar angajatorul este obligat să îi acorde salariatului întreaga perioadă a concediului la care acesta are dreptul legal, salariatul fiind cel care poate solicita expres acordarea concediului de odihnă în două sau mai multe tranșe.
În durata concediului de odihnă nu intră sărbătorile legale, zilele libere plătite la care salariații ar putea avea dreptul conform contractului colectiv/regulamentului intern aplicabil (ex. evenimente familiale deosebite - căsătorie, deces etc.) și nici zilele de repaus săptămânal ale salariaților.
Art. 148 din Codul muncii stabilește că efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări care se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor. Aceste programări pot fi colective sau individuale și sunt stabilite de angajator cu consultarea reprezentanților salariaților, dacă vorbim de programare colectivă, sau cu consultarea obligatorie a salariatului, dacă ne referim la programările individuale.
În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea, astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt, salariatul fiind obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat.
Se poate reține că reclamanta a fost programată în concediu de odihnă în perioada_ -_, programare aprobată de directorul OCPI C., fiind deci obligată legal să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programată.
Faptul că reclamanta a fost programată cu aproape un an anterior efectuării concediului și mai apoi că a solicitat în scris efectuarea efectivă a concediului în perioada solicitată reiese din următoarele aspecte:
în perioada concediului de odihnă reclamanta a fost înlocuită de un alt registrator, acceptul acestuia fiind solicitat expres și trebuind menționat chiar pe cererea de concediu (f.63 și f.64).
reclamanta a fost scoasă din programul specific pe perioada concediului, fiindu-i blocat contul acesteia în RGI începând cu
23.12.210 și până la data de_, act care putea fi efectuat numai de registratorul coordonator în urma primirii cererii de concediu.
deși se susține de către pârâtă că nu s-a solicitat în scris efectuarea concediului, pe perioada concediului reclamanta a fost pontată ca lipsind nemotivat (f. 78 - 80), dar nu există dovada că a solicitat concediu fără plată.
reclamanta a fost cercetată disciplinar cu privire la acest aspect, fapt solicitat expres chiar de directorul OCPI C., iar prin adresa nr. 440/_ registratorul coordonator recunoaște că reclamanta a fost în concediul de odihnă și că în lipsa cererii de concediu rătăcite se poate reconstitui cererea, fiind doar o problemă de formă.
comisia de cercetare a clasat sesizarea, concluzionând că nu a fost săvârșită o abatere disciplinată, deci recunoscând de fapt că reclamanta a procedat legal și corect.
chiar în luna decembrie 2010 registratorul șef a discutat cu toți registratorii cu privire la perioadele în care se vor efectua concediile de odihnă care au mai rămas de luat, urmând ca registratorul MR să-și efectueze concediul în perioada_ -_ iar ulterior reclamanta, acesta semnând de înlocuire, fapt recunoscu de MR la cercetarea disciplinară..
Pe perioada concediului de odihnă efectuat, reclamanta nu a fost contactată telefonic sau în alt mod pentru a i se comunica problema deși a vorbit la telefon cu colegii.
Din aceste aspecte reiese că pârâta cunoștea motivul absenței reclamantei de la locul de muncă și că reclamanta a făcut o cerere scrisă în acest sens, fără această cerere registratorul coordonator neavând nici un motiv de a lua măsurile corespunzătoare de înlocuire a reclamantei.
De altfel pârâta, în cazul absențelor nejustificate de la locul de muncă, putea să o treacă pe reclamantă ca absentă nemotivat, fapt care s-a întâmplat.
Este absolut incorect faptul că pârâta, după efectuarea cercetării disciplinare nu a trecut perioada respectivă ca fiind concediu de odihnă și nu a plătit sumele aferente, astfel că acum, chiar și după pronunțarea hotărârii de față, reclamanta a rămas în situația unui concediu fără plată, conf. art. 153 din Codul muncii, deși în acest caz nu a făcut cerere expresă pentru aceasta.
Consider că reclamanta a procedat în mod corect, iar pârâta, deși a demarat procedura de cercetare disciplinară a reclamantei, prin care comisia de cercetare a constatat că nu a existat abatere disciplinară, nu a remediat situația în mod corect.
Mai mult chiar, acum reclamanta se află într-o situație și mai gravă respectiv că a fost în concediul de odihnă dar nu a fost plătită legal, iar acum mai are 6 zile de concediu de odină neefectuate recunoscute de pârâtă (f.41), deși pe fluturașul de salarizare (f.11) se menționează că reclamanta nu mai are zile de CO neefectuate, zile pe care legal nu le mai poate efectua deoarece potrivit art. 146 alin. 2 din Codul muncii, efectuarea concediului de odihnă în
anul următor programării este permisă numai în cazurile prevăzute expres de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil, astfel că acțiunea reclamantei se cuvine a fi admisă și pârâta trebuie obligată să-i plătească drepturile salariale restante solicitate, să rectifice statele de plată aferente perioadei de concediu și să plătească toate sumele aferente către bugetul de stat, sume actualizate cu rata inflației plus dobânda legală bancară, de la data reținerii și până la data plății efective.
Consider că petitele privind plata de daune morale și de cheltuieli de judecată se cuvin a fi admise și acestea, având în vedere că prin acțiunile repetate ale pârâtei, evidențiate prin mai multe acțiuni în justiție care au reparat situațiile de sancționare disciplinară și evaluare nelegală, reclamanta a suferit a atingere adusă imaginii în fața colegilor, a superiorilor și a beneficiarilor actelor juridice emise de aceasta. Mai mult chiar, deoarece reclamanta este lidera de sindicat aceste atingeri sunt cu atât mai grave.
R. .
