Sentința civilă nr. 1526/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1526/F/2013
Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: M. D.
cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. C. V. prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N. împotriva pârâților C. E. N.
, C. Local N. și I. P. N., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin acțiunea introductivă. Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta B. C.
V. a chemat în judecată pe pârâții C. E. N., C. local al orașului N. și Primarul orașului N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată unitatea de învățământ să calculeze și să plătească drepturile salariale restante, rezultate din obligarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu începere din data de_ și până la_, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a solicitat de asemenea obligarea celorlalți doi pârâți, C. local al orașului N. să aloce unității de învățământ fondurile necesare plății sumelor restante solicitate.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a arătat că este angajata C. ui E. N. și că nu i-au fost acordate creșterile salariale prevăzute începând cu data de_ prin Legea nr. 221/2008, apreciind totodată că aceste drepturi salariale se impun a fi actualizate în funcție de rata inflației, având în vedere întârzierea.
Reclamanta a depus în susținerea acțiunii copia carnetului de muncă (f. 8-11) și adeverința emisă de angajator (f.7).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 270 din Codul muncii.
C. Local N. și Primarul orașului N., în calitate de pârât, a depus la dosarul cauzei, la data de_, întâmpinare
la acțiunea numitei B. C. V. prin care se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_, iar pentru perioada_ -_ nu se opun acțiunii formulate.
În motivarea întâmpinării se arată că prin acțiunea civilă ce face obiectul cauzei din dosarul mai sus menționat, reclamanta B. C. V., a solicitat plata drepturilor salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat, cu începere din data de 1 octombrie 2008 și până la_, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective și obligarea C. ui Local N. și al P. la alocarea de fonduri bănești necesare plății sumelor solicitate.
Se susține în continuare că, fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, conform prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Se invocă dispozițiile art. 115-118, art. 137 Cod proc. civ, Decretul nr. 167/1958.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 1 octombrie 2008 și până la 30 octombrie 2009, se poate reține că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii republicat termenul de prescripție pentru plata unor drepturi salariale neacordate este de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, astfel în cazul de față termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la_ (data stabilită pentru plata salariului pentru luna octombrie 2008), după expirarea ultimei zi de plată și s-a împlinit la data de_ . Reclamanta nu a făcut dovada că ar fi intervenit vreun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției, motiv pentru care tribunalul va admite excepția invocată și va respinge cererea referitoare la această suma ca fiind prescrisă. Termenul de prescripție apare ca fiind împlinit și pentru drepturile salariale ulterioare lunii octombrie 2008, pentru toată perioada până la_, întrucât reclamanta a formulat acțiunea în prezenta cauză doar la data de_ .
Raportat la soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța va respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantei cu privire la drepturile salariale, care erau scadente în perioada 1 octombrie 2008 și până la 30 octombrie 2009.
Drepturile salariale aferente perioadei_ -_ nu pot fi considerate prescrise, întrucât ele au devenit scadente doar în cursul lunii decembrie 2009, respectiv ianuarie 2010, salariul fiind plătit în luna următoare celei în care s-a prestat activitatea, astfel încât la momentul formulării acțiunii_ aceste drepturi salariale nu erau prescrise.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei începând cu data de_, instanța reține că reclamanta face parte din rândul personalului auxiliar din învățământul preuniversitar (administrator financiar) și în lunile noiembrie-decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtului C. E. N. , unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 128/1997, modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2000, act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente:
valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de Guvern și
coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcții, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței Guvernului nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin Legea nr. 221/2008, inițial prin OUG nr.136/2008, ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la 299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin Legea nr. 221/2008, ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008, fiind ulterior și respinsă prin Legea nr. 57/2009 .
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr. 151/2008, aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009.
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea Legii nr. 221/2008 și până la apariția OUG nr. 31/2009 au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1121/2008, nr. 842/2009, nr. 984/2009 și nr. 989/2009, dispozițiile Legii nr. 221/2008 sunt aplicabile fără niciun dubiu pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.
La data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 31/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. 11lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat OUG nr. 41/2009 care, în art. 2, prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare și, începând cu data de 1 mai 2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009.
Este real faptul că prin decizia nr. 106/2010 pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009, însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009.
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008.
În această examinare instanța reține că art. 11alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 articol care a fost " modificat și completat";, prin OUG nr. 31/2009 iar prin OUG nr. 41/2009, s-a abrogat art. 11alin. 1 lit. b și c din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11alin. 1 lit. a1.
Or, prin deciziile Curții Constituționale nr. 842/_ și nr. 989/2009 s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 a noului articol 11alin. 1.
Dat fiind faptul că art. 11a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 31 /2009 și nr. 41/2009 prin car e s e modi fică art. I p ct. 3 din O UG nr .
151/2008 declarat necon stituțional, nu pot produce efect e odată ce tex tul pe care îl modifică nu mai
ex istă.
Nemaiexistând art. 11din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008, text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul 2009, dispozițiile art. 2 din OUG nr. 31/2009 și nr. 41/2009 ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este Legea nr. 221/2008, în forma în vigoare la data publicării sale.
Pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite reclamantului/ei, calculate în baza Legii nr. 221/2008 se datorează până la 31 decembrie 2009, dar așa cum rezultă din adeverința emisă de pârâtul C. E. N., reclamantei nu i-au achitat aceste drepturi salariale.
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale anterior arătate, instanța va admite în parte acțiunea și în consecință va obliga pârâtul C. E. N. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere din data de 01 noiembrie 2009 și până la 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În consecință, chiar dacă între reclamantă și pârâții C. Local al Orașului N. și Primarul Orașului N. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitățile de învățământ angajatoare cărora le asigură finanțarea, excepția lipsei calității procesuale invocată de acești pârâți este neîntemeiată și va fi respinsă.
Prin urmare pârâții C. local în calitate de entitate din bugetul căreia se asigură finanțarea unității de învățământ pârâtă și pârâtul Primar, care este ordonator de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, vor fi obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire diferențe la drepturile salariale aferente perioadei_ -_, invocată de pârâții C. Local N. și I. P. N. și respinge cererea reclamantei pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. C. V., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N., cu domiciliul procesual ales în B., str. Al. Odobescu, nr.3, județul B. -N., împotriva pârâților pârâților C. E. N. , cu sediul în N., B-dul G., nr. 2A, județul B. -N., C. Local N. și I. P. N.
,
ambii cu sediul în N., P. U., nr. 15, județul B. -N., ca fiind întemeiată și în consecință:
obligă pârâtul C. E. N. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere din data de_ și până la_ , sume actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective;
obligă C. Local N. și I. P. N. să aloce pârâtului fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/_ / 4. ex.
