Sentința civilă nr. 2268/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2268/F/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: E. M. - M.
Cu participarea asistenților judiciari
P. S. - Z. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta V. M. M., împotriva pârâților L. T. S. B., C. LOCAL B. și P. MUN.B., având ca obiect drepturi bănești - premiu anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare formulată de pârâții C. local al municipiului B. și Instituția Primarului municipiului B. (f.11), în două exemplare, prin care se solicită invocă excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, la data de_ la dosar s-a depus întâmpinare din partea pârâtului L. T.
S. B., (f.12), în două exemplare, prin care se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Tribunalul constată că este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art.269 Codul muncii.
Văzând lipsa părților, faptul că prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri prealabile, tribunalul unește cu fondul cauzei excepția prematurității introducerii acțiunii și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar înregistrată la nr. de mai sus, reclamanta V. M. M. a chemat în judecată pe pârâtii L. T. S. B., C. LOCAL B. și P. MUN.B. solicitând obligarea primului pârât la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând premiul anual neacordat aferent anului 2010, prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009.
A mai solicitat obligarea pârâților C. Local B. și Primarul municipiului B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că face parte din categoria personalului didactic în cadrul pârâtei și că nu i s-a acordat premiul anual prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009, care i s-ar fi cuvenit.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.25 din Legea nr. 330/2009.
Pârâtul L. T. S. B.
, legal citat, nu si-a delegat reprezentant în instanță dar a formulat întâmpinare (f.12) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiate. În acest sens, s-a subliniat faptul că potrivit art.8 din legea nr.285/2010 sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi, situație în care acțiunea formulată este neîntemeiată.
Pârâții C. local al M. B. și Instituția Primarului M. B. au formulat întâmpinare,
prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și prematur introdusă. Se mai
arată că raportat la modul în care sunt formulate petitele, acțiunea este prematur introdusă, în condițiile în care principalele obligații revin instituției angajatoare - respectiv de a calcula eventualele drepturi salariale și de a solicita ca sumele astfel evidențiate să le fie alocate pentru a fi virate prin bugetul local. În opinia pârâților nu se poate admite ca printr-o sentință judecătorească să fie obligați la asigurarea finanțării, la alocarea unor sume sau la plata efectivă înainte chiar ca aceste sume să fie calculate și stabilite ca fiind creanțe. Este cunoscut faptul că, potrivit prevederilor legale, orice alocare de resurse financiare pentru orice fel de cheltuieli, trebuie să fie pe de o parte, supuse aprobării în prealabil, și pe de altă parte, să se indice și sursa de venituri pentru acoperirea acestora.
Pe fond, față de petitele formulate de petent/ă, pârâții arată că lasă la aprecierea instanței dacă solicitările privind acele drepturi salariale neacordate sunt sau nu întemeiate raportat la probele existente la dosar, precum și la poziția instituției de învățământ angajatoare.
Examinând prioritar, în condițiile art. 137 C. pr.civ. excepția prematurității
invocată de pârâții C. local al M. B. și Instituția Primarului M. B. prin întâmpinare,
ce a fost unită cu fondul cauzei, tribunalul reține că nu este întemeiată, aceasta putând fi invocată numai atunci când dreptul dedus judecății este afectat de termen sau condiție suspensivă și înainte de împlinirea lor este introdusă acțiunea, ceea ce nu este cazul, având în vedere faptul că fiind un litigiu de muncă îi sunt aplicabile prevederile specifice legislației muncii.
În privința sursei finanțării, tribunalul reține că fiind vorba de cheltuieli de personal, ele se asigură în principal de la bugetul de stat prin bugetul unității administrativ-teritoriale, conform Legii nr. 1/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că reclamanta face parte din rândul personalului plătit din fonduri publice desfășurându-și activitatea în anul 2010 la pârâtul
L. T. S. B.
.
Prin articolul 25 alin.1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual, egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată în mod expres, prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, lege care a intrat în vigoare de la data de 01 ianuarie 2011, cu excepția art. 34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare începând din data de 01 ianuarie 2011, lege care, la art. 8 prevede că: "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Așadar, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, modificând prin această reglementare modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională, care prin decizii succesive, nr.1165/2011, nr.115/2012 și nr.395/2012 a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Cu referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și
constituie un "bun"; în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului sau indemnizației de bază.
În acest context, tribunalul reține faptul că reclamanta a primit în anul 2011 majorări salariale conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010, astfel că prin această lege, legiuitorul a modificat doar modalitatea de executare, fără a fi afectat cuantumul și întinderea creanței.
Deși se constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorului să asigure un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea, începând cu anul 2011, a premiului anual.
Prin urmare art.1 din Protocolul 1 din CEDO, invocat, nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamantei nu i s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010, fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către reclamantă, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental iar, pe de altă parte, prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Prin urmare, acțiunea privind obligarea pârâților la plata distinctă a sumei aferentă premiului anual pentru anul 2010 după abrogarea expresă a dispozițiilor art.25 din Legea nr.330/2009 este neîntemeiată, motiv pentru care, în baza considerentelor de fapt și de drept arătate se impune a fi respinsă ca atare.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
R
espinge ca neîntemeiată excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâții C. local B. și Primarul mun. B.
R
espinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta V. M. M.,
domiciliată în B., str. P. I., nr.14, sc.B, ap.1, județul B. -Năsăud împotriva pârâților L. T. S.
,
cu sediul în B., B-dul R., nr.18-20, județul B. -Năsăud, C. local B. și P. mun. B.
, ambii cu sediul în B., P-ța C., nr.6, județul B. -Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. M. M.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red/I.C- Z.L/14.oct. 2013 Dact. Z.L../ 14.oct. 2013
