Sentința civilă nr. 2317/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.2317/F/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: V. V.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta I. E. împotriva pârâtului
L. T. F. B., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta I. E., lipsă fiind pârâtul..
Procedura de citare este legal îndeplinită: S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a depus la dosar procesul verbal nr.12/_ de mediere. Reclamanta arată că nu formulează alte cereri în cauză.
Tribunalul unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ - 3_, invocată din oficiu de către instanță și, constatând că au fost administrate toate probele, în baza prevederilor art.244 Noul cod de procedură civilă, declară închisă cercetarea procesului și pune în discuția reclamantei dacă este de acord să urmeze dezbaterea fondului.
Reclamanta I. E. solicită să urmeze dezbaterea fondului.
Văzând că nu s-au formulat alte cereri și nici incidente de soluționat, în temeiul prevederilor art.392 din Noul cod de procedură civilă, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul reclamantei în susținerea acțiunii.
Reclamanta I. E. arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de către instanță, iar pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și ulterior completată,obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale solicitate, pentru motivele arătate în scris. Cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanță și celelalte cheltuieli suportate cu prezenta pricină conform dovezilor justificative depuse la dosar.
Fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, tribunalul, în temeiul prevederilor art.394 din Noul cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în pronunțare cu cauza.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus și ulterior precizată, reclamanta I. E.
, în nume propriu și în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului I. D., a chemat în judecată pe pârâtul L. T. F. B. solicitând obligarea pârâtului L. T. F. B. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în nume propriu cât și în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului I. D. în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului L. T. F. B. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv
încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății ,precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta și soțul său defunct au avut calitatea de cadre didactice ,angajați ai pârâtului L. T. F. B. ,și în ceea ce privește drepturile salariale de care au beneficiat ,acestea nu au fost calculate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.330/2009 în sensul stabilirii drepturilor salariale în perioada 0_ -_ ,respectiv pentru defunctul I. D. pentru perioada 0_ -_, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, așa cum a rezultat acesta din aplicarea Legii nr.221/2008,și cu aplicarea dispozi
țiilor Legii nr.285/2010 în sensul, acordării salariilor de referință stabilite în luna octombrie 2010, cu luarea în considerare a salariilor prevăzute inițial de Legea nr.221/2008 și a celor astfel calculate conform Legii nr.330/2009.
La dosarul cauzei au fost depuse calculele aferente drepturilor salariale solicitate prin acțiune eliberate la solicitarea reclamantei de către unitatea școlară pârâtă și certificatul de informare privind avantajele medierii în conformitate cu dispozițiile legii nr.192/2006 cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din data de 16 august 2013 instanța în temeiul art.247 din codul de procedură civilă aplicabil,din oficiu a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.01.201.-3_ având în vedere momentul formulării acțiunii,_ . Examinând excepția prescripției invocate ,în temeiul art.248 din Codul de Procedură Civilă,de către instanță din oficiu pentru perioada 0_ -3_ tribunalul constată că acesta este întemeiată ,urmând a fi admisă pentru perioada 0_ -3_ potrivit argumentelor ce vor fi
reliefate în cele ce urmează.
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtului angajator să calculeze și să plătească reclamantei în nume propriu cât și în calitate de soț supraviețuitor al defunctului I.
,drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit legii nr.221/2008 începând cu data de 0_ și până la data de 3_, sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată în acest dosar a fost depusă la tribunal și înregistrată în data de 26 februarie 2013.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, constată că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea a expirat pentru o parte din pretențiile deduse judecății, deoarece prescripția se calculează separat pentru drepturile bănești aferente fiecărei luni în condițiile art.12 din decretul nr.167/1958, situație în care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului privind pretențiile civile formulate pentru perioada_ până la 3_ .
Trebuie subliniat faptul că tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile deduse judecății doar până la finalul lunii ianuarie 2010, întrucât deși acțiunea a fost formulată în 26 februarie 2013, drepturile salariale acordându-se lunar, înseamnă că se puteau solicita legal drepturile salariale integral pentru luna februarie 2013 conform datei prevăzute de OMF nr.86/2005 pentru plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ,ca fiind data limită de 14 a lunii pentru luna precedentă.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține următoarele.
Reclamanta și soțul său defunct (certificate de naștere,căsătorie și deces f.19-21)au făcut parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul acesteia pârâtul angajator nu a calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune 01 ianuarie 2010-13 mai 2011 în cazul reclamantei,iar pentru soțul său defunct pentru perioada_ -_ la calcularea și plata
drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar, precum și din statele de plată comunicate de angajator.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.330 alin.5 din legea nr.330/2009, lege aplicabilă pentru perioada indicată în acțiune, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1
ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței depuse la dosar. Prin urmare, în privința reclamantei și a soțului defunct din prezenta cauză s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta și soțul defunct începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008. Salariul obținut la 31 decembrie 2009, de la care trebuia să se pornească la 1 ianuarie 2010 s-a menținut și în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care reglementează salarizarea personalului din învățământ, aplicabilă potrivit art. 46 începând din 1 ianuarie 2011. Prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului salariilor acordate pentru luna octombrie 2010, începând cu 1 ianuarie 2011.
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011
a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilă numai de la momentul intrării sale în vigoare și nu pentru trecut, conform art. 1 al legii, act normativ ce prevede o altă reîncadrare a personalului și un alt mod de calcul al salariului, instanța apreciind în acest context că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei,pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestui act normativ care nu mai prevede un mod de calcul al salariilor personalului didactic în raport de prevederile Legii nr.221/2008 și ale Legii nr.330/2009 .
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Având în vedere considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va obliga pârâtul angajator să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei în nume propriu și în calitate de soț supraviețuitor conform art.167,al.2)din Codul Muncii ,conform Legii- cadru nr.330/2009 și a legii nr.285/2010 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011,respectiv pentru perioada _
-_ pentru soțul defunct,(ținându-se seama și de dispozițiile legii 118/2010), actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 februarie 2010 și până la data efectivă a plății .
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă în cuantum de 110 lei nu au fost acordate,odată ce la dosarul cauzei s-a depus un contract de pregătire a ședinței de mediere(f.50- 52)pentru care reclamanta a achitat suma de 50 de lei în condițiile în care dispozițiile Legii nr.192/2006 și ale Legii nr.202/2010 privind procedura medierii dispun imperativ că ședința de informare asupra avantajelor medierii este gratuită, iar cheltuielile de transport pretinse de reclamantă nu au fost dovedite prin vreun înscris justificativ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu pentru perioada 0_ -3_ și respinge pretențiile pentru această perioadă ca fiind prescrise.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta I. E. în nume propriu și pentru defunctul I. D. în calitate de soție supraviețuitoare, cu sediul în B., str. P. M.
,bl.nr.56.,sc.C,ap.22, județul B. Năsăud , împotriva pârâtului L. T. F., cu sediul în
, str.Z., nr.1, județul B. Năsăud, și în consecință:
obligă pârâtul angajator L. T. F. să calculeze drepturile salariale pentru defunctul I. D., potrivit Legii-cadru nr.330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 februarie 2010-16 februarie 2010, sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 01 februarie 2010 și până la data efectivă a plății;
obligă pârâtul angajator L. T. F. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei I. E., potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 februarie 2010-13 mai 2011, sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 01 februarie 2010 și până la data efectivă a plății;
Respinge pretențiile formulate de reclamanta I. E. pentru perioada ulterioară datei de 13 mai 2011 .
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea de apel depunându-se la Tribunalul B. -Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. C. V. V.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
,
V. C. M. A. LS
Red.dact./MVC// 4ex.// 10 oct. 2013
