Sentința civilă nr. 2807/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2807/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în litigii de muncă privind pe reclamant F.
M. M., reclamant N. M. M., reclamant SA A., reclamant B. I. și pe pârât S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, pârât S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA R. C. PRIN D-NA LS P. D. LA S. T. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheieri din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții F. M. M., N.
M. M., SA A., B. I. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE
T. F. DE M. C. M. SA, S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA R. C. PRIN D-NA LS P. D. LA S. T., au solicitat obligarea pârâtelor la plata diferenței de salariu pe perioada iunie 2009 și până la data încetării contractelor individuale de muncă, ce rezultă din faptul că în CCM era prevăzut un salariu de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, la plata sporurilor permanente înscrise in cărțile de muncă și nepermanente înscrise in CCM, pe perioada iunie 2009-iunie 2010, aplicate la diferența de salariu menționată la petitul 1. S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata diferenței de salariu pentru cele 6 salarii brute negociate, respectiv la plata sporului de noapte 50% pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pe perioada iunie 2009 și până la momentul încetării contractelor individuale de muncă, la plata diferenței de 25% dintre sporul cuvenit și cel acordat pentru munca prestată în timpul nopții în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pe perioada iunie 2009 și până la momentul încetării contractelor individuale de muncă, la plata către reclamanta B. I. a diferenței de salariu pentru salariul suplimentar reactualizat, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului precedent, pe anul 2009, la plata către reclamanta B. I.
a indemnizației echivalente cu două salarii brute avute în luna pensionării pentru limită de vârstă, calculată în funcție de salariul de bază,, la plata către reclamanții F. M.
M. și Ș. A. A. prima pentru Sărbătoarea de Paști și prima pentru Ziua F. ului pentru anul 2010, stabilite la nivelul clasei I de salarizare, la plata către reclamanții F. M.
M., Ș. A. A. și N. M. M. prima pentru Sărbătoarea de Crăciun pentru anul 2009, calculată la nivelul clasei I de salarizare, la plata către reclamanți a primei de vacanță pe anii 2009 și 2010, stabilită la nivelul clasei 20 de salarizare, la plata orelor alocate pentru examinări profesionale, examinări medicale ordonate pe anul 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență că au fost salariații pârâtei de rd.1 și că au fost privați de o parte din drepturile stipulate în C.C.M. aplicabile, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată
, a solicitat respingerea acțiunii și au invocat
excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantilor în ceea ce privește drepturile bănești pretinse, motivând că acestea nu au caracterul unor drepturi salariale, ci reprezintă o recompensă acordată de angajator pentru munca depusă, respectiv că cererea de chemare în judecată este formulată peste termenul legal de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e C. muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, motivând că in lipsa posibilităților financiare nu pot asigura sprijinul suplimentar al veniturilor salariaților, iar contractele colective de muncă oferă posibilitatea acordării drepturilor solicitate și nu obligativitatea acordării acestora. Pârâta a mai arătat că este societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor și Infrastructurii, iar bugetul de venituri și cheltuieli al societăților se aprobă prin hotărâre de guvern și că în urma situației financiare, s-au aflat in imposibilitatea de a mai acorda drepturile pretinse de reclamantă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii
rep..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța
reține următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, astfel: F. M. MIREȘA până la data de_, NEAMȘ M. M. până la data de_, Ș. A.
A. până la data de_ și B. I. până la data de_ - data pensionării, astfel cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora și deciziile de concediere (f.7-34).
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul minim brut negociat în cuantum de 700 lei RON aplicabil la nivel de ramură de transporturi și salariile minime brute luate în considerare efectiv de către angajator, instanța reține că potrivit art. 227 alin.4 C.muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamanți, aduse în discuție, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, potrivit art. 40 alin.2 C.muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 157 din C.muncii în vigoare la același moment, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În cauză, reclamanții își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelde Ramură de Transaporturi pe anii 2008- 2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de de
ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța reține prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, urmând a pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de lqa bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamanții își întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, instanța reține ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin.5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin.5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, în cuprinsul căruia au stabilit un salariu de bază brut de 570 de lei, iar începând cu_ de 600 lei, prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 1708/_ .
Instanța mai reține că pârâta este o societate cu capital de stata aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiate petitele având ca obiect acordarea diferențelor de salariu rezultate ca urmare a aplicării salariului minim brut la nivel de ramură de transporturi și cel efectiv luat în considerare de către angajator pe perioada pentru care reclamanții au formulat pretenții, respectiv petitele nr. 1, 2, 3, 5, și 10 sin acțiunea introductivă.
Instanța reține că potrivit art. 42 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de T. uri, valabil la data nașterii drepturilor reclamanților, alin.1 litc), pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilelel libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază. Pentru zilele libere de sâmbăta și duminica acordate cumulat conform art. 132 C.muncii, sporul este de 200%; lit. e), pentru lucrul în timpul nopții, de 25% din salariul de bază brut al salariatului; g) în cazul în care munca în timpul nopții, la solicitarea celui care angajează, va fi prestat într-o zi de repaus sau de sărbătoare, timpul efectiv lucrat se va plăti cu spor de 100%, la care se aplică sporul pentru orele lucrate în timpul nopții. Potrivit art. 42 alin.3 din același contract colectiv, sporurile prevăzute la alin.1 se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază brut al salariatului.
Raportat la aceste dispoziții, întrucât pârâta nu a făcut dovada includerii acestor sporuri în salariul de bază brut,și nici dovada plății acestora, instanța va obliga pe pârâtă să plătească reclamanților N. M. M., Ș. A. A. și B. I. diferența de 25% dintre sporul cuvenit și cel acordat pentru munca prestată în timpul nopții în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pe perioada 2009 și până la momentul încetării contractelor individuale de muncă.
De asemenea, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei B. I. indemnizația echivalentă cu două salarii brute avute în luna pensionării pentru limită de vârstă, calculată în funcție de salariul de bază de 570 lei.
Instanța mai reține că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de
grup de unități din transportul feroviar, anii 2006 - 2008, prelungit prin Actul adițional înregistrat la M.M.F.P.S. - S.D.S. sub nr. 629/_ până la data de _
, art. 71, "În afara ajutoarelor l acare au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; - de Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";, stabilindu-se că primele de Paști și de crăciun nu se vor acorda salariaților care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariaților care la momentul acordării ajutoarelor se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin.2 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Totodată, instanța reține că dreptul instituit de art. 30 alin.1, respectiv 71 din
C.C.M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar este un drept pur si simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. In lipsa unui calcul efectuat de Consiliul de administratie cu consultarea reprezentantilor sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa 1 de salarizare).
Prin urmare, pârâta angajatoare avea obligația să plătească reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M la nivel de ramură.
Mai reține instanța că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta ar fi fost sancționată disciplinar si astfel nu ar fi întrunite criteriile care condiționează acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 71 din contractul colectiv de muncă în discuție.
Conform art. 236 al. 1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, contractul colectiv de muncă este obligatoriu. Conform art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Nu pot fi reținute apărările pârâtelor care vizează inexistența drepturilor invocate de reclamanți și de intervenient, întrucât actul adițional la care acestea fac referire a fost înregistrat la DMPS a Municipiului B. la data de_, dată la care drepturile salariale pretinse erau deja exigibile. Primirea acestor apărări ale pârâtelor ar înfrânge principiul constituțional al neretroactivității legii. De asemenea, instanța constată că un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior cuprindea clauze prin care erau consacrate drepturile salariale pretinse de reclamanți și de intervenient prin prezenta acțiune.
Instanța constată că plata ajutorului de Paști și Crăciun, precum și plata ajutorului acordat de ziua F. ului nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. Astfel, suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. Profitul societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.
Prin urmare, acest contract la nivel de ramură este aplicabil pârâtei și este obligatoriu pentru aceasta, iar modificarea art. 65 al CCM de la nivelul CNCF C. SA în sensul că în anul 2009 și 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua F. ului nu are nici un efect juridic deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii rămâne fără nici un efect.
Prin urmare, instanța va Obliga pârâta să plătească reclamanților F. M. M. și Ș. A. A. prima pentru Sărbătoarea de Paști și prima pentru Ziua F. ului pentru anul 2010, stabilite la nivelul clasei I de salarizare de 570 lei și, de asemenea, va obliga pârâta să plătească reclamanților F. M. M., Ș. A. A. și N. M.
prima pentru Sărbătoarea de Crăciun pentru anul 2009, calculată la nivelul clasei I de salarizare de 570 lei.
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor alocate pentru examinări profesionale, examinări medicale ordonate, în anul 2009, instanța constată că reclamanții nu au indicat temeiul juridic al acestor pretenții, și, totodată, din materialul probator administrat, nu a rezultat că astfel de examinări ar fi fost ordonate și efectuate de către angajator. Prin urmare, va reăsinge ca neîntemeiat acest petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții F. M. M.
, domiciliată în C. -N., str.Dâmboviței nr.85, bl.D17, sc.2, et.2, ap.85, jud.C. ,
M. M., domiciliată în Comuna G. nr.194, jud.C., Ș. A. A., domiciliat în Dej, str.C. V. nr.67, jud.C. și B. I., domiciliată în Dej, A.
C. nr.4, bl.A.1, ap.7, jud.C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE
T. F. DE M. "C. M. " S.A., cu sediul în B., B-dul D. G. nr.38, sector 1
Obligă pârâta să plătească reclamanților N. M. M., Ș. A. A. și B.
I. diferența de 25% dintre sporul cuvenit și cel acordat pentru munca prestată în timpul nopții în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pe perioada iunie 2009 și până la momentul încetării contractelor individuale de muncă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei B. I. indemnizația echivalentă cu două salarii brute avute în luna pensionării pentru limită de vârstă, calculată în funcție de salariul de bază de 570 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamanților F. M. M. și Ș. A. A. prima pentru Sărbătoarea de Paști și prima pentru Ziua F. ului pentru anul 2010, stabilite la nivelul clasei I de salarizare de 570 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamanților F. M. M., Ș. A. A. și N.
M. M. prima pentru Sărbătoarea de Crăciun pentru anul 2009, calculată la nivelul clasei I de salarizare de 570 lei.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
R. -M. V.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
C. T.
Red./Dact. RMV _
