Sentința civilă nr. 2876/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2876/F/2013 Ședința publică din data de 30 octombrie 2013
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: G.
C.
F.
, președinte secție
GREFIER: M. - M.
E.
Cu participarea asistenților judiciari:
P. S. Z. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta U. J. a S. L. din învățământ în numele și pentru membrul de sindicat R. A. în contradictoriu cu pârâții G. Ș. "S. M. "; B., C. județean B. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale
- diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul C. județean B.
-N. consilier juridic P. escu Ghar-Geoff A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 2 octombrie 2013, după închiderea dezbaterilor, pârâtul C. județean B. -N. a depus la dosar note prin care a arătat că obiectul cererii de chemare în garanție îl reprezintă obligația G. ui R. de a prevedea în bugetul Ministerul Finanțelor Publice sumele necesare cheltuielilor de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii.
Se constată că la data de 23 octombrie 2013 au fost depuse la dosar note scrise în baza art. 244 NCPC de către pârâtul C. județean B. -N. .
Având în vedere că pârâtul a indicat obiectul cererii de chemare în garanție, tribunalul respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect invocată la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2013.
Întrebat fiind reprezentantul pârâtului, consilier juridic P. escu Ghar-Geoff A., arată că nu are cereri de formulat.
Având în vedere că nu se formulează alte cereri sau excepții, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului și dă cuvântul reprezentantului pârâtului în susținere.
Reprezentantul pârâtului, consilier juridic P. escu Ghar-Geoff A., având cuvântul în fond, arată că solicită respingerea acțiunii, iar în ipoteza în care aceasta s-ar admite solicită admiterea cererii de chemare în garanție așa cum a fost precizată sub aspectul obiectului, fără cheltuieli de judecată.
Constatând lămurite toate aspectele de fapt și temeiurile de drept, tribunalul închide dezbaterile asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta U.
J. a S. L. din Î. B. -N.
în numele și pentru membrul de sindicat R. A.
a chemat în judecată pe pârâții G. Ș. "S. M. "; B., C. județean B. -N.
, solicitând instanței obligarea pârâtului de rândul I la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu; la plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâtului C. județean B. -N.
la asigurarea finanțării sumelor mai sus menționate.
În motivare s-a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă în temeiul prevederilor Legii nr. 128/1997, art. 103 lit. a, dreptul la concediu fiind reglementat și de prevederile Codului muncii și contractului colectiv de
muncă unic la nivel național, la nivel de ramură învățământ, precum și de dispozițiile HG nr. 250/1992.
Reclamanta, membru de sindicat, a început concediul de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, însă indemnizația i-a fost diminuată, deși potrivit Codului muncii aceasta se achită cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, iar potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.
S-a relevat faptul că la data la care trebuia achitată indemnizația de concediu (cu 10 zile sau cu 5 zile înainte de plecarea în concediu) salariile personalului din învățământ nu erau diminuate, astfel că Legea nr. 118/2010 nu putea fi aplicată anterior apariției ei.
Chiar dacă plățile au fost întârziate din lipsă de fonduri, statele de plată trebuiau întocmite cu respectarea termenului legal, astfel că anterior apariției Legii nr. 118/2010 în Monitorul Oficial dispozițiile acesteia nu puteau fi aplicate.
Pe de altă parte, s-a relevat faptul că art. 1 din Legea nr. 118/2010 prevede diminuarea cuantumului salariilor, indemnizațiilor lunare de încadrare, a soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, fără a cuprinde referiri la indemnizația de concediu de odihnă, iar Legea nr. 330/2009 stabilește că prevederile din actele normative referitoare la acordarea concediilor rămân în vigoare.
Prin diminuarea indemnizației de concediu s-a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, măsura echivalând cu o expropriere. Mai mult, s-a încălcat speranța legitimă că persoana își mai poate valorifica dreptul său.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 103 din Legea nr. 128/1997, HG nr. 250/1992, art. 29 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și unic la nivel național aplicabil pe anii 2007-2010, art. 268 alin. 1 lit. c, art. 150 din Codul muncii republicat, art. 28 din Legea nr. 62/2011.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul C. județean B. -N. , prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul legal prevăzut de art. 201 NCPC (f. 16), a arătat că nu se opune admiterii acțiunii în sensul obligării la finanțarea unității școlare în limita sumelor alocate prin legea bugetară anuală în măsura în care concediul de odihnă a început și s-a efectuat după data de 3 iulie 2010.
În motivare s-a arătat că diminuarea operează din 3 iulie, conform deciziei nr. 20/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii.
Finanțarea poate fi realizată numai în limita sumelor alocate așa cum rezultă din art. 6 teza I din Legea nr. 273/2006, art. 4 alin. 1 lit. a, art. 5 alin. 1 lit. e și i din Legea nr. 5/2013.
Conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile pentru unitățile de învățământ special se face din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Prin cererea de chemare în garanție depusă în termen (f. 16), precizată sub aspectul obiectului la data de 2 octombrie 2013, s-a solicitat obligarea G. ui R. de a prevedea în bugetul M. ui F. P., conform art. 52 din Legea nr. 5/2013, sumele necesare cheltuielilor de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii.
În motivare s-a arătat că proiectul bugetului de stat se elaborează anual de Guvernul României, fiind supus aprobării Parlamentului, conform art. 138 alin. 1 din Constituția R. și art. 18 alin. 2 lit. b, art. 19 lit. a din Legea privind finanțelor publice.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 din Constituția R., art. 205 alin. 2 coroborat cu art. 148 alin. 1 teza II, art. 72 - 74, art. 517 alin. 4 NCPC, art. 1 din Legea nr. 118/2010, capitolul II din OG nr. 92/2012, art. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanțelor publice locale, art. 4 alin. 1 lit. a, art. 5 alin. 1 lit. e și i din Legea nr. 5/2013, art. 18 alin. 2 lit. b, art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice, art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1 din HG nr. 34/3009, art. 110 alin. 3 din Legea nr. 1/2011, art. 1 alin. 1 din HG nr. 1618/2009, art. 34 din anexa 3 din Ordinul nr. 5555/2011, prevederile Ordinului nr. 3251/1998, decizia nr. 20/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii.
Chematul în garanție, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 43) s-a opus admiterii acțiunii, cu motivarea că prin decizia nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii s-a statuat că cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei s-a relevat că Legea nr. 188/2010 a fost analizată sub aspectul constituționalității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 20/2011 dată în interesul legii a stabilit că prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 sunt incidente și cererilor care au ca obiect acordarea indemnizației de concediu începând din 3 iulie 2010.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 118/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că în anul 2010 reclamanta a desfășurat activitate în calitate de supraveghetor de noapte, făcând parte din personalul contractual al unității școlare chemate în judecată, conform mențiunilor din adeverința depusă la dosar (f. 6), activitatea reclamantei fiind remunerată conform legii de salarizare a personalului bugetar.
În cursul anului 2010, reclamanta a intrat în concediu de odihnă la data de 1 iulie 2010, indemnizația de concediu cuvenită fiindu-i diminuată cu 25% în temeiul prevederilor Legii nr. 118/2010, cu începere din data de 3 iulie 2010, potrivit adresei nr. 89/_ a unității școlare chemată în judecată (f. 6).
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 118/2010, măsura diminuării drepturilor salariale ale personalului bugetar are caracter temporar, fiind aplicabilă în intervalul 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010.
Având în vedere faptul că dispozițiile legii de reducere a drepturilor salariale sunt aplicabile cu începere din data de 3 iulie 2010, tribunalul constată că diminuarea drepturilor salariale a operat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 118/2010, de la data intrării în vigoare a acesteia.
Prin decizia nr. 20 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 822/_, s-a statuat că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din Hotărârea G. ui nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.";
Potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Instanța supremă a reținut în considerentele deciziei în interesul legii faptul că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii G. ui nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr._, indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederii normative anterior citate s-a reținut că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, instanța supremă a reținut că reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.
Decizia în interesul legii are caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
Obligativitatea deciziilor instanței supreme pronunțate în recursul în interesul legii impune instanței să se conformeze interpretării date, altfel instanța supremă ar fi lipsită de un mijloc procedural eficient pentru uniformizarea jurisprudenței.
Ca atare, pornindu-se de la statuările cuprinse în decizia în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, nu poate fi reținută neincidența dispozițiilor Legii nr. 118/2010 în privința
indemnizației de concediu cuvenită reclamantei pe perioada concediului de odihnă efectuat în luna iulie 2010 începând din data de 3 iulie 2010.
Instanța supremă analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului considerată a fi relevantă, a ajuns la concluzia că prin aplicarea art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținându-se că la data adoptării Legii nr. 118/2010 cadrele didactice, așa cum este reclamanta, nu erau beneficiarele unui drept de proprietate asupra unui "bun", în sensul Convenției, adică în legătură cu dreptul la indemnizația de concediu într-un cuantum nediminuat pentru zilele de concediu efectuate după momentul intrării în vigoare a legii, mai precis după data de 3 iulie 2010. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că reclamanta ar avea un "bun" în sensul Convenției, s-a apreciat că ingerința statului asupra bunului este conformă celei de-a doua reguli
statuate în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
În raport cu modul de constituire a indemnizației de concediu, instanța supremă a reținut că nu se poate aprecia că reclamanta deținea un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizație de concediu într-un cuantum nediminuat.
În afara statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul reține și faptul că la data de 6 decembrie 2011 Curtea Europeană a respins ca inadmisibile cererile reclamanților Felicia Mihăieș și A. Gavril Senteș, ambele împotriva R., prin care reclamanții se plângeau de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin măsura reducerii salariale cu 25%.
Dat fiind faptul că indemnizația de concediu înlocuiește salariul, considerentele instanței europene sunt aplicabile și în privința drepturilor pretinse de reclamantă începând cu data de 3 iulie 2010.
Prin urmare, pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate nici din perspectiva reglementărilor europene invocate.
În baza considerentelor exprimate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, a pct. 21 și 22 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3251/1998, art. 7 din HG nr. 250/1992, republicată și ținând seama de decizia în interesul legii nr. 20/2011, de jurisprudența Curții europene în materie de proprietate și în materia reducerilor salariale, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva unității de învățământ, a consiliului județean.
Întrucât pârâtul nu a căzut în prezenții, în temeiul art. 72 NCPC, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție, fără a analiza alte aspecte ale acesteia.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S.
L. din Î. B. -N., cu sediul în B., strada A. O., nr. 3, județul B. -N., Cod fiscal 13457366, cont bancar_ EBN0131RON0052739 deschis la CEC Bank B., în numele și pentru membrul de sindicat R. A. împotriva pârâților G. Ș. "S. M. "; B.
,
cu sediul în B., strada I. nr. 23, județul B. -N., C. județean B. -N.
, cu sediul în B., P. P. R. nr. 1, județul B. -N. .
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. județean B. -N. în contradictoriu cu chematul în garanție Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor Publice, citat la sediul G. ui din B., P. V. nr. 1, sector 1 și la sediul M. ui F. P. din B., strada A. nr. 17, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul B. -N.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
G.
C. F.
M. -M.
E.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
red. F.G.C./dact. F.G.C./6 exemplare _
