Sentința civilă nr. 3206/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3206 /F/2013 Ședința publică din data de 9 decembrie 2013
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: G.
C.
F.
, președinte secție
GREFIER: M. - M.
E.
Cu participarea asistenților judiciari:
S. P. L. Z.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta U. J. a S. L. din Î. în numele și pentru membrul de sindicat Ș. D. în contradictoriu cu pârâții L. cu P. S. B., C. local B. și I. P. municipiului B., având ca obiect calcul drepturi salariale - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că nu s-au depus note scrise.
Constatând lămurite aspectele de fapt și temeiurile de drept, tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta U.
J. a S. L. din Î. B. -N.
în numele și pentru membrul de sindicat Ș.
D.
a chemat în judecată pe pârâții L. cu P. S. B., Primarul municipiului B. ,
C. local al municipiului B.
, solicitând instanței obligarea pârâtului de rândul I la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu; la plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâților Primarul municipiului B., C. local al municipiului B.
la asigurarea finanțării sumelor mai sus menționate.
În motivare s-a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă în temeiul prevederilor Legii nr. 128/1997, art. 103 lit. a, dreptul la concediu fiind reglementat și de prevederile Codului muncii și contractului colectiv de muncă unic la nivel național, la nivel de ramură învățământ, precum și de dispozițiile HG nr. 250/1992.
Reclamanta, membru de sindicat, a început concediul de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, însă indemnizația i-a fost diminuată, deși potrivit Codului muncii aceasta se achită cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, iar potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.
S-a relevat faptul că la data la care trebuia achitată indemnizația de concediu (cu 10 zile sau cu 5 zile înainte de plecarea în concediu) salariile personalului din învățământ nu erau diminuate, astfel că Legea nr. 118/2010 nu putea fi aplicată anterior apariției ei.
Chiar dacă plățile au fost întârziate din lipsă de fonduri, statele de plată trebuiau întocmite cu respectarea termenului legal, astfel că anterior apariției Legii nr. 118/2010 în Monitorul Oficial dispozițiile acesteia nu puteau fi aplicate.
Pe de altă parte, s-a relevat faptul că art. 1 din Legea nr. 118/2010 prevede diminuarea cuantumului salariilor, indemnizațiilor lunare de încadrare, a soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, fără a cuprinde referiri la indemnizația de concediu de odihnă, iar Legea nr. 330/2009 stabilește că prevederile din actele normative referitoare la acordarea concediilor rămân în vigoare.
Prin diminuarea indemnizației de concediu s-a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, măsura echivalând cu o expropriere. Mai mult, s-a încălcat speranța legitimă că persoana își mai poate valorifica dreptul său.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 103 din Legea nr.
128/1997, HG nr. 250/1992, art. 29 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și unic la nivel național aplicabil pe anii 2007-2010, art. 268 alin. 1 lit. c, art. 150 din Codul muncii republicat, art. 28 din Legea nr. 62/2011.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâții Primarul municipiului B., C. local al municipiului B. , prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul legal prevăzut de art. 201 NCPC (f. 19), s-au opus admiterii acțiunii, cu motivarea că litigiul izvorăște dintr-un raport de muncă în care pârâții nu sunt părți. Acțiunea este prematur introdusă față de pârâți, întrucât nu se poate admite obligarea la alocarea unor sume sau la plata efectivă înainte de calcularea și stabilirea acestora ca și creanțe. Orice cheltuieli trebuie să fie supuse aprobării prealabile și trebuie indicată sursa veniturilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 alin. 2 NCPC, art. 25 alin. 4 din Legea nr.
330/2009, art. 39, art. 46 din Legea nr. 284/2010.
Pârâtul L. cu P. S. B. nu a depus apărări scrise la dosar.
Excepția prematurității a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2013.
Excepția prematurității nu poate fi reținută, întrucât aceasta poate fi invocată numai atunci când dreptul dedus judecății este afectat de termen sau condiție suspensivă și înainte de împlinirea termenului sau condiției, este introdusă acțiunea.
Or, dreptul la calculul și plata indemnizației de concediu s-a născut la data plecării în concediu de odihnă, astfel încât reclamanta este titulara unui drept de creanță actual.
În privința sursei finanțării, tribunalul reține că fiind vorba de cheltuieli de personal, ele se asigură în principal de la bugetul de stat prin bugetul unității administrativ-teritoriale, conform Legii nr. 1/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că reclamanta a desfășurat activitate în calitate de îngrijitor, conform mențiunilor din adeverința depusă la dosar (f. 7), activitatea reclamantei fiind remunerată conform legii de salarizare a personalului bugetar.
În cursul anului școlar 2009-2010 reclamanta a intrat în concediu de odihnă la data de 1 iulie 2010, indemnizația de concediu cuvenită fiindu-i diminuată cu 25% în temeiul prevederilor Legii nr. 118/2010, cu începere din data de 3 iulie 2010, așa cum se atestă de unitatea de învățământ prin adresa nr. 1866/_ depusă la dosar (f. 33).
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 118/2010, măsura diminuării drepturilor salariale ale personalului bugetar are caracter temporar, fiind aplicabilă în intervalul 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010.
Având în vedere faptul că dispozițiile legii de reducere a drepturilor salariale sunt aplicabile cu începere din data de 3 iulie 2010, tribunalul constată că diminuarea drepturilor salariale a operat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 118/2010, de la data intrării în vigoare a acesteia.
Prin decizia nr. 20 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 822/_, s-a statuat că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.";
Potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Instanța supremă a reținut în considerentele deciziei în interesul legii faptul că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr._, indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederii normative anterior citate s-a reținut că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, instanța supremă a reținut că reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.
Decizia în interesul legii are caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
Obligativitatea deciziilor instanței supreme pronunțate în recursul în interesul legii impune instanței să se conformeze interpretării date, altfel instanța supremă ar fi lipsită de un mijloc procedural eficient pentru uniformizarea jurisprudenței.
Ca atare, pornindu-se de la statuările cuprinse în decizia în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, nu poate fi reținută neincidența dispozițiilor Legii nr. 118/2010 în privința indemnizației de concediu cuvenită reclamantei pe perioada concediului de odihnă aferent anului 2009-2010 începând din data de 3 iulie 2010.
Instanța supremă analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului considerată a fi relevantă, a ajuns la concluzia că prin aplicarea art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținându-se că la data adoptării Legii nr. 118/2010 cadrele didactice, așa cum este reclamanta, nu erau beneficiarele unui drept de proprietate asupra unui "bun", în sensul Convenției, adică în legătură cu dreptul la indemnizația de concediu într-un cuantum nediminuat pentru zilele de concediu efectuate după momentul intrării în vigoare a legii, mai precis după data de 3 iulie 2010. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că reclamanta ar avea un "bun" în sensul Convenției, s-a apreciat că ingerința statului asupra bunului este conformă celei de-a doua reguli
statuate în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
În raport cu modul de constituire a indemnizației de concediu, instanța supremă a reținut că nu se poate aprecia că reclamanta deținea un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizație de concediu într-un cuantum nediminuat.
În afara statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul reține și faptul că la data de 6 decembrie 2011 Curtea Europeană a respins ca inadmisibile cererile reclamanților Felicia Mihăieș și A. Gavril Senteș, ambele împotriva României, prin care reclamanții se plângeau de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin măsura reducerii salariale cu 25%.
Dat fiind faptul că indemnizația de concediu înlocuiește salariul, considerentele instanței europene sunt aplicabile și în privința drepturilor pretinse de reclamantă începând cu data de 3 iulie 2010.
Prin urmare, pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate nici din perspectiva reglementărilor europene invocate.
În baza considerentelor exprimate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, a pct. 21 și 22 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3251/1998, art. 7 din HG nr. 250/1992, republicată și ținând seama de decizia în interesul legii nr. 20/2011, de jurisprudența Curții europene în materie de proprietate și în materia reducerilor salariale, tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția prematurității și pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva unității de învățământ, a consiliului local și a primarului.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată excepția prematurității invocată de pârâții C. local B., Primarul municipiului B. .
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta U. J. a S.
L. din Î. B. -N., cu sediul în B., strada A. O., nr. 3, județul B. -N., Cod fiscal 13457366, cont bancar_ EBN0131RON0052739 deschis la Cec Bank B., în numele și pentru membrul de sindicat Ș. D. împotriva pârâților L. cu P. S. B.
,
cu sediul în B., strada C. M. nr. 18, județul B. -N., Primarul municipiului B.
, C. local al municipiului B.
, ambii cu sediul în B., P. C. nr. 6, județul B. -
N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul B. -N. Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
G.
C. F.
M. -M.
E.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
red. F.G.C./dact. F.G.C./6 exemplare _
