Sentința civilă nr. 468/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 468/F/2013
Ședința publică din data de 5 Februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. Ș., în contradictoriu cu pârâții Ș. G. U., C. Local al comunei U. și I. P. U. , având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat Coman A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantului, avocat Coman A. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 96/2012, precum și adeverința eliberată de pârâta Ș. G. U. din care rezultă că reclamantul a fost angajatul acesteia în perioada_ -_ și că nu a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 330/2009, în sensul stabilirii drepturilor salariale începând cu data de_ cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, așa cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr. 221/2008. De asemenea, se arată că reclamantul nu a beneficiat nici de dispozițiile Legii nr. 285/2010 în sensul acordării salariilor de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a cuantumului salariilor prevăzut inițial de Legea nr. 221/2008.
Reprezentantul reclamantului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantului, avocat Coman A. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune chitanța nr. 185 din_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, înregistrată la nr. de mai sus, reclamantul S. Ș. a chemat în judecată pe pârâții Ș. G. U., C. local al comunei U., P. comunei U. - I. P., solicitând instanței:
- să oblige pe pârâta de rândul 1 să-i calculeze și să-I plătească drepturile salariale restante, rezultate prin aplicarea dispozițiile Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008, pe perioada 1 ianuarie 2010 - 30 iunie 2010, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data plății efective;
- să oblige pe pârâții de rândul 2 și 3 să aloce pârâtei de rândul 1 fondurile bănești necesare plății sumelor datorate de pârâta de rândul 1.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost angajata pârâtei de rândul 1 în funcția de profesor până la data de_ și începând cu data de 1 iulie 2010 raporturile de muncă i-au încetat în vederea pensionării.
Potrivit Legii nr.221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare este de
400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Începând cu luna ianuarie 2010, potrivit art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor din lege, articol din care rezultă că în aplicarea dispozițiilor Legii nr.330/2009 salarizarea cu începere din 1 ianuarie 2010 se menține la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2009.
În susținerea cererii se invocă decizia I. nr.11 din 8 octombrie 2012 care stabilește că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și ale art.30 din Legea 330/2009 personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.104 din Legea nr.1/2011 finanțarea cheltuielilor legate de plata salariilor și altor indemnizații se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, potrivit art.36 din Legea nr.215/2001 consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul este ordonatorul principal de credite.
În drept, s-au invocat actele normative arătate în acțiune.
În probațiune a fost depusă la dosar adeverința nr.591/_ .
Pârâții, legal citați, nu și-au delegat reprezentanți în instanță și nici nu au formulat întâmpinare sau alte apărări scrise
.
Analizând actele și lucrările dosarului,
tribunalul reține faptul că reclamantul a fost angajatul pârâtei Ș. G. U., pe postul de profesor, în perioada_ -_, raporturile de muncă încetând ca urmare a pensionării reclamantului pentru limită de vârstă, începând cu data de 1 iulie 2010, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar (f.4) și nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.330/2009 în sensul stabilirii acestora începând cu 1 ianuarie 2010, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, așa cum acestea au rezultat din aplicarea Legii nr.221/2008.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin Legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei naționale, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior arătată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec,
deoarece creșterile salariale preconizate de Legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în Legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin Decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime.
Pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, a fost adoptată OUG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Se impune a se preciza faptul că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din Legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții, tribunalul constată că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior arătate și adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept. Atât OUG nr.31/2009 cât și OUG nr.41/2009 nu pot produce efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin Legea nr.221/2008, lege prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea- cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Pentru perioada 01 ianuarie 2010- 30 iunie 2010, tribunalul apreciază că reclamantul, chiar dacă nu a încasat efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de Legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care este îndreptățită la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat două decizii prin care a soluționat recursuri în interesul legii.
Prin Decizia nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admise recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor promovate după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale.
Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Prin Decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admise recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului
general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, Deciziile Curții Constituționale și Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr.11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 30 iunie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite atât de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 cât și de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Așadar, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și de dispozițiile legale arîtate, tribunalul constată că reclamantul în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin Legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 și de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la 30 iunie 2010 (data la care a încetat raportul de muncă cu unitatea pârâtă angajatoare), situație în care acțiunea civilă formulată este întemeiată și va fi admisă, motiv pentru care pârâta angajator Ș. G. U. va fi obligată să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 30 iunie 2010.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza legilor arătate nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației la data scadenței și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului potrivit disp.art.166 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 (lege în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești și aplicabilă în cauză), și art.104 din Legea 1/2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale.
Conform art.36 din Legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din Legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
În consecință, va obliga pe pârâții P. comunei U., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. C. Local al comunei U., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtei angajator Ș. G. U., fondurile bănești necesare plății sumelor restante mai sus arătate.
În baza art.274 C.pr.civ. va obliga pârâta Ș. G. U. să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, în conformitate cu actele justificative depuse la dosar f. 13.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. Ș., cu domiciliul procesual ales în B.
, Aleea Privighetorilor, Nr.1, sc. B, ap. 20,, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâților Ș. G. U.
,
cu sediul în U., Nr. 318, jud. B. -Năsăud, C. Local al comunei U.
și I. P. U.
, ambii cu sediul în U., nr. 317, județul B. -Năsăud, ca fiind întemeiată și în consecință:
obligă pârâta Ș. G. U. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere din data de_ și până la_ , sume actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective;
obligă C. Local al comunei U. și I. P. U. să aloce pârâtei fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Obligă pârâta Ș. G. U. să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. S. M. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
S. L. A. M. V. C.
Red.BISz/SLA- 6 ex _
