Sentința civilă nr. 4818/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTI NȚA CI VI LĂ Nr. 4818/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei în Litigii de muncă privind pe reclamant D. N. și pe pârâții P. C. A., C. A. PRIN C. LOCAL AL C. A., având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11 martie 2013 conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus și ulterior precizată, reclamantul D. N. în contradictoriu cu pârâtii P. C. CEANU A.
M., C. A. M. prin C. Local al C. A., a solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.232/_ emisă de pârâtul de rd.1 și restituirea sumelor reținute în mod nelegal în temeiul actului administrativ menționat, cu dobânda legală de la data reținerii drepturilor salariale și până la restituirea efectivă, precum și suspendarea executării Dispoziției nr.232/_ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public din cadrul aparatului de specialitate al primarului și ai serviciilor publice din cadrul C. ui Local al C. A. M. și că prin dispoziția atacată s-a dispus imputarea unor sume care reprezintă drepturi bănești speciale acordate lunar sau ocazional în anul 2010 fiecărui salariat, sub forma unor bonificații pentru menținerea și îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, și anume indemnizație pentru hrană și pentru ținută, măsură care este nelegală și netemeinică.
Reclamantul a mai arătat că reținerile salariale operate în baza dispoziției atacate, fără existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și fără a se face dovada că ar fi avut vreo culpă sunt nelegale, respectiv că principalul argument și temei al legalității acordării acestor sume este principiul negocierii colective, contractul și acordul colectiv de muncă.
De asemenea, reclamantul a învederat că interpretând per a contrario dispozițiile Legii nr.188/1999 și Legii nr.130/1996 și având în vedere principiul de drept conform căruia normele juridice trebuie interpretate în sensul în care produc efecte, rezultă că prin contractele colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale, sens în care s-a pronunțat și majoritatea instanțelor judecătorești.
Reclamantul a susținut că negocierea drepturilor speciale este legală și pentru faptul că nu există nici un text de lege care să o interzică ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre partenerii sociali, intervine principiul liberei negocieri, iar plata acestor drepturi a fost legală, în condițiile în care la baza ei au stat acte administrative valabile și necontestate.
Drepturile de care beneficiază funcționarii publici sunt prevăzute în mod expres în legile aplicabile acestora și aceste drepturi nu pot forma obiectul unor negocieri însă în situația în care prin alte acte normative, legiuitorul a conferit posibilitatea acestora de a beneficia si de alte drepturi ce nu sunt în mod expres reglementate, nu se poate susține că acordarea lor în urma negocierilor si plata acestora este nelegală din moment ce legiuitorul a acordat posibilitatea de negociere prin contracte sau acorduri încheiate la nivelul instituțiilor bugetare a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres de o altă prevedere legală aplicabilă.
Prin același înscris s-a solicitat și suspendarea Dispoziției nr.232/_ invocându-se ca temei de drept prev. art.15 alin.1 din Legea nr. 554/2004, arătând în esență că îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ menționat rezultă din apărarea formulată pe fondul cauzei, în speță fiind întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004, respectiv bine justificat și pagubă iminentă.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.232/_ emisă de P. C. Așhileu s-a dispus recuperarea sumelor acordate necuvenit în perioada_ -_ funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului C.
A., recuperarea sumelor urmând a se face prin rețineri lunare din drepturile salariale cuvenite până la acoperirea integrală a sumei.
La baza emiterii a stat Decizia Curții de Conturi nr.49/_, în cadrul căruia s-a constatat că au fost acordate, în baza Contractului colectiv de muncă nr._ și Acordul colectiv de muncă_ drepturi bănești care exced cadrului legal de salarizare a personalului din sectorul bugetar.
În conformitate cu prev. pct.109 lit.b din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curți de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, a fost extinsă perioada de verificare pentru anul 2010 și in 2011.
Camera de Conturi a județului Cluj în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de art.1 alin.1 din Legea 94/1992 de a exercita controlul asupra modului de întrebuințare a resurselor financiare publice, în speță prin audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2009 la C. Județean Cluj. În exercitarea acestui control, camerele județene de conturi verifică și urmăresc modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice, potrivit art.2 lit.a, fapt care presupune și verificări și aprecieri cu privire la legalitatea actelor de negociere a unor drepturi de natură salarială acordate astfel angajaților din cadrul Primariei A.
Drepturile bănești au fost nelegal negociate prin acordurile/contractele colective de muncă invocate și aprobate prin hotărâri ale consiliului local.
Principiul general aplicabil în materia dreptului public sereferă la faptul că autoritatea publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului
privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin Constituție sau prin lege. Or, legea nu conferă autorității publice deliberative atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime,
indemnizații sau sporuri.
Actele de negociere colectivă reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, ceea ce nu este cazul în speță.
Referitor la indemnizația pentru ținută, conform prevederilor art.32 din Legea 188/1999, funcționarii publici care sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului primesc această uniformă gratuit, însă angajații în speță nu fac parte din această categorie. Astfel, acordarea acestei sume de bani pentru ținută și implicit acoperirea unei părți din cheltuielile cu îmbrăcămintea nu are temei legal.
De asemenea, în ceea ce privește sumele acordate drept indemnizație pentru hrană, acestea nu au temei legal, deoarece, potrivit Legii 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă, care pot fi utilizate potrivit destinațiilor stabilite prin lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul D. N. ,
dom. în A. M., nr. 195, comuna A., în contradictoriu cu pârâții P.
C. A.
, cu sediul în A. M., nr. 179, comuna A., jud.Cluj și C.
prin C. LOCAL AL C. A.
, cu sediul în A. M., nr. 179, comuna A., jud.Cluj, privind constatarea nulității absolute a Dispoziției 232/ 2011 emisă de P. C. A. .
Respinge cererea de suspendare.
Cu drept de recurs în 5 zile pentru suspendare și cu 15 zile pentru cererea de anulare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
L. C.
Red.AR/tehn.MG/5 ex. 29.03.13
