Sentința civilă nr. 813/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _

SENTINȚA CIV ILĂ nr. 813/F/2013Ședința publică din data de 4 martie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G.

C.

F.

, președinte secție

GREFIER: M. - E.

P.

Cu participarea asistenților judiciari

L. Z. - S. P.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. R. -I.

împotriva pârâților L. T. T. , P. comunei T., C. local al comunei

T.,

având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 4 martie 2013, din partea pârâtului L. T. T., răspuns la adresa instanței de la fila nr. 18.

Se constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin înscrisul de la fila 16.

Se constată că nu mai sunt alte solicitări.

Constatând că nu se formulează alte cereri, că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată,

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul B. R. I. a chemat în judecată pe pârâții L. T. T. , P. comunei T., C. local al comunei T. solicitând obligarea pârâtului L. T.

T.

la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate începând cu data de_ până la data efectivă a plății, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății; obligarea pârâților P. comunei

T., C. local al comunei T.

la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.

În esență, în motivare s-a arătat că Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ, aprobată prin Legea nr. 221/2008.

Reclamantul nu a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 330/2009 în sensul stabilirii drepturilor cu luarea în considerare a salariului aferent lunii decembrie 2009 calculat conform Legii nr. 221/2008.

Totodată, reclamantul nu a beneficiat nici de prevederile Legii nr. 285/2010 în sensul acordării salariului aferent lunii octombrie 2010 calculat cu luarea în considerare a Legii nr. 221/2008.

Neplata salariului stabilit de lege constituie o încălcare a contractului de muncă, fiind încălcat și dreptul reclamantului prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 330/2009, ale Legii nr. 285/2010.

Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.

Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu au depus apărări scrise la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului

, tribunalul reține faptul că reclamantul a fost angajatul unității școlare chemată în judecată pe postul de profesor pe perioada 1 septembrie 2010 - 13 mai 2011, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 3845/2012 depusă la dosar (f. 4).

Prestarea activității în cadrul unității școlare chemată în judecată cu începere din 1 septembrie 2010 rezultă și din adresa nr. 348/_ (f. 19), în cuprinsul căreia se menționează calitatea de angajat a reclamantului cu jumătate de normă în anul școlar 2010/2011, an care începe la 1 septembrie 2010.

Prin de cizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justi ție în

interesul legii

, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.

Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.

Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.

La data de 1 ianuarie 2010

, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.

În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea- cadru nr. 330/2009.

Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Conform art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.

De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 3845/_ (f. 4).

Prin urmare, în privința reclamantului s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.

Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamantul începând cu data de 1 septembrie 2010, data angajării sale la unitatea de învățământ chemată în judecată, a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.

Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 septembrie 2010 - 13 mai 2011, perioadă în care reclamantul a fost angajatul unității de învățământ chemată în judecată, acesta trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul - 1 septembrie 2010 și până la data plății efective.

Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.

Întrucât reclamantul nu a dovedit cu acte justificative că a prestat activitate în cadrul unității de învățământ chemată în judecată în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, respectiv după data de 13 mai 2011, pretențiile sale aferente acestor perioade nu sunt întemeiate.

Oricum, începând cu data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 prin care s-a realizat o nouă încadrare, cu consecințe asupra salarizării, astfel încât diferențele salariale datorate prin luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008 pot fi pretinse numai până la data de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a noii legi.

În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va obliga pârâtul L. T. T. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantului diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 septembrie 2010 și până la data efectivă a plății; va obliga pârâtul L. T.

T.

să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantului diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății.

Potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.

Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.

Potrivit art. 36 alin. 4 lit. ";a"; și alin. 6 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local aprobă bugetul local, la propunerea primarului, primarul fiind ordonator principal de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

C. local este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.

În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul va admite în aprte și acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților C. local al comunei T. și P. comunei T. și în consecință va obliga pârâții C. local al comunei T. și P. comunei T. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului L. T. T. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioada 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011.

Se vor respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantului formulate pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010 și după data de 13 mai 2011 și până la zi, actualizate cu rata inflației.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. R. -I. , domiciliat în R. strada G. 1, nr. 110, județul Bistrița-Năsăud împotriva pârâților L. T. T. , cu sediul în T., strada P. nr. 204 B, județul Bistrița-Năsăud, P. comunei T. ,

  1. local al comunei T.

    , ambii cu sediul în T., strada P. nr. 774B, județul Bistrița-Năsăud, și în consecință:

    • obligă pârâtul L. T. T. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantului diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 septembrie 2010 și până la data efectivă a plății;

    • obligă pârâtul L. T. T. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului potrivit Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantului diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data efectivă a plății;

    • obligă pârâții C. local al comunei T. și P. comunei T. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului L. T. T. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamant în perioadele 1 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011;

    • respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantului formulate pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010 și după data de 13 mai 2011 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2013.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

G.

C. F.

M.

-E.

P.

cu votul consultativ al asistenților judiciari,

L. Z. S. P.

red. F.G.C./dact. F.G.C./6 exemplare 1_

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 813/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă