Sentința civilă nr. 941/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 941/F/2013
Ședința publică din data de 5 martie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta G. F., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâții G. Ș. P. -I., C. Local P. -I., I. P. P. -I. având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în cuprinsul acțiunii introductive. Tribunalul constată că este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
270 Codul muncii republicat.
Se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, delegație de reprezentare, din partea reprezentantei reclamantei Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, prin care se deleagă d-na consilier juridic, Pintea Marta Bianca, să reprezinte interesele legitime ale instituției, în numele și pentru membra de sindicat G. F. .
Instanța, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la diferențe la drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul/a G. F. prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud a chemat în judecată pe pârâții
G. Ș. P. -I., C. Local P. -I., I. P. P. -I., solicitând instanței să oblige pârâtul G. Ș. P. -I. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008 cu începere de la data de _ și până la data de_ , sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A solicitat obligarea pârâților
C. Local P. -I. și I. P. P. -I. să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
În motivare s-a arătat că reclamantul/a, membru de sindicat, este angajat al pârâtului de rândul 1 și că potrivit Legii nr. 221/2008, care a aprobat cu modificări O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale în favoarea personalului didactic, s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare începând cu data de 01 octombrie 2008 este de 400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, astfel că, prin adoptarea Legii nr.221/2008 salariul cuvenit a crescut semnificativ. S-a arătat că ulterior au fost adoptate O.U.G. nr. 1/2009, O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 și că au fost emise deciziile Curții constituționale nr. 842/2009, nr. 984/2009 și nr. 989/2009 prin care
aceste acte normative au fost declarate neconstituționale și că singurul act ce poate sta la baza calculului drepturilor salariale este Legea nr. 221/2008.
Potrivit art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut în luna septembrie fără a fi afectat de măsurile de reducere, în același sens fiind și prevederile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010.
Dată fiind neplata la timp a sumelor datorate în baza Legii nr.221/2008, potrivit art.161 Codul muncii se impune actualizarea sumelor solicitate.
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 și art. 1 din HG nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din TVA, consiliul local este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea, iar instituția primarului este ordonatorul de credite potrivit art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.
În drept, s-au invocat art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67, 79 și 80 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 62/2011, dispozițiile O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008.
Acțiunea civilă formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare
.
La termenul de judecată din 05 martie 2013,
tribunalul, văzând data introducerii acțiunii, raportat la pretențiile deduse judecății, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_
, în temeiul art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii republicat.
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu pentru perioada_ -_
tribunalul constată că acesta este întemeiată potrivit argumentelor următoare.
Reclamantul/a G. F. a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtului angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile Legii nr. 221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr. 221/2008 cu începere de la data de _ și până la data de_ , sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată în acest dosar a fost depusă la tribunal și înregistrată în data de_ .
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, constată că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea a expirat, deoarece prescripția se calculează separat pentru drepturile bănești aferente fiecărei luni în condițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, situație în care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale aferente perioadei_ -_, invocată din oficiu și va respinge cererea reclamantei pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului
privind fondul pretențiilor pentru perioada ulterioară datei de_, tribunalul reține următoarele.
Reclamantul/a a avut raporturi de muncă cu pârâtul Grup Ș. P. I. în calitate de personal didactic în perioada_ -_, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depusă la dosar - fila 7-, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin Legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei naționale, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de Legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul observă că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin Legea nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Tribunalul consideră că reclamantul/a, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de Legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de
referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit/ă la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat decizia prin care a soluționat recursul în interesul legii.
Prin Decizia nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330 indice 7 alin.
4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate și de dispozițiile legale din Legea nr.221/2008, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin Legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada _ și până la_ , situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, în parte, motiv pentru care pârâta/ul angajatoare/or va fi obligat/ă să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 noiembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.166 alin.4 din Codul muncii republicat.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care se cuvin diferențele salariale) și cu art.104 din Legea 1/2011, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale,
aceștia urmează a fi obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar Primarul unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, motiv pentru care vor fi obligați să asigure finanțarea pârâtului/tei angajator privind fondurile bănești necesare plații diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat opinia în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire diferențe la drepturile salariale aferente perioadei_ -_, invocată din oficiu și respinge cererea reclamantei pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. F., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales în B., str. Al. Odobescu, nr.3, județul B. -Năsăud, împotriva pârâților Grup Ș. P. I. , cu sediul în P. I.
, S. P., nr.412, județul B. -Năsăud, C. Local P. I. și I. P. P. I., ambii cu sediul în P. I., S. G., nr.914, județul B. -Năsăud, ca fiind întemeiată și în consecință:
obligă pârâtul Grup Ș. P. I. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, cu începere din data de_ și până la_ , sume actualizate cu indicele inflației la data scadenței până la data plății efective;
obligă C. Local P. I. și I. P. P. I. să aloce pârâtului fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. S. M. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
SA L. M. C. V.
Red.BISz/ALS- 6 ex _
