Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 8600/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 32/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol contestația formulată de contestatorul Ș. V. împotriva sentinței penale nr. 337/25.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa contestatorului Ș. V. și a apărătorului desemnat din oficiu, domnul avocat B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa contestatorului Ș. V. și a apărătorului desemnat din oficiu, domnul avocat B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că nu este obligatorie prezența părților și solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față
Contestatorul Ș. V., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat să se constate, potrivit art.595 și 598 C.proc.pen. coroborat cu art.6 C.pen. ca după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr.635/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ a intervenit o lege penală mai favorabilă, și anume Noul Cod Penal, prin care se prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută.
Contestatorul solicită instanței să modifice hotărârea antemenționată în sensul să micșoreze pedeapsa aplicată, închisoarea de 1 an cu suspendarea condiționată a executării, și să dispună aplicarea doar a unei amenzi penale, potrivit art.336 alin.1 Noul C.pen.
În motivarea contestației s-a arătat faptul că, în baza sentinței penale nr. 635/2011 pronunțată în dosarul penal nr._ contestatorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu suspendarea condiționată a executării, în baza art.82 C.pen.
Contestatorul a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că fapta pentru care a fost trimis și condamnat, „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge” a fost prevăzută de legiuitor, potrivit legii noi, art.336 alin.1 Noul C.pen. ca și infracțiune ce se sancționează cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă. Față de prevederile legii vechi, art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, care prevedea doar pedeapsa închisorii,a solicitat instanței să constate și să rețină că legea nouă este legea mai favorabilă.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, martori și acvirarea dosarului penal nr._ al Judecătoriei A. I.. A anexat copia certificată pentru conformitate cu originalul a Sentinței penale nr.635/2011.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art.595 și 598 C.proc.pen., art.6 și art.336 alin.1 C.pen.
Judecătoria A.-I. în baza art. 598 alin. 1 lit. d) C.pr.pen. raportat la art. 6 din Noul cod penal, a respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul - condamnat Ș. V. (fiul lui V. și Saveta, născut la data de 02.07.1977 în Mun. A. I., domiciliat în A. I., .. 1, ., jud. A., CNP:_) împotriva Sentinței penale nr. 635/08.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 22.11.2011.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen.a fost obligat contestatorul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 635/08.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Conform art. 71 Cod penal anterior, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b Cod penal anterior, a căror executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 cod penal anterior.
Analizând cererea inculpatului de reducere a pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 6 Cod penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei prevede ipotezele de aplicare obligatorie a legii penale noi mai favorabile.
Se reține că alin.1 al art. 6 din noul cod penal impune ca în cazul în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii sau amenzii și până la executarea completă a acesteia, dacă a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată conform legii vechi, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită să se reducă la acest maxim. Se desprind astfel ,reține instanța de fond, trei condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a face aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul faptelor pentru care a intervenit condamnarea definitivă în temeiul legii vechi la o pedeapsă cu închisoarea, și anume: 1) să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii în baza legii vechi, iar aceasta să nu fi fost executată complet sau să fi fost considerată ca executată; 2) să fi intervenit o succesiune de legi penale în timp până la executarea hotărârii judecătorești definitive; 3) legea nouă să prevadă pedeapsa închisorii, chiar alternativ cu pedeapsa amenzii al cărei maxim special este mai redus decât pedeapsa efectiv aplicată.
Or, văzând situația concretă din speță, instanța de fond reține că, contestatorul Șusman V. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Aceeași infracțiune are corespondent în art. 336 alin. 1 Noul cod penal care prevede: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste o,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă.
Astfel reține instanța de fond că deși primele două condiții mai sus arătate sunt îndeplinite, cea de a treia condiție nu este îndeplinită, deoarece, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (5 ani), care prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
Se invocă sub acest aspect și dispozițiile art.4 Lg. nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal care prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1968, care nu depășește maximul special prevăzut de Noul cod penal, nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.
Aplicarea pedepsei amenzii în sensul dorit de contestator, arată instanța de fond, ar fi fost posibilă doar dacă în cauză erau aplicabile dispozițiile alineatului 3 al art. 6 din Noul cod penal, care arată că dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda fără a putea depăși maximul special prevăzut de legea nouă. Or, din conținutul textelor legale mai sus enunțate, reiese că acest caz de aplicare obligatorie a legii penale mai favorabile nu este incident în cauză, infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv prevăzând și în noua legislație penală pedeapsa închisorii (de la 1 la 5 ani), chiar dacă alternativ cu amenda.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat apel contestatorul ,apel nemotivat .
Curtea de apel analizând apelul declarat potrivit art.417,420 Cod procedură penală constată că acesta este neîntemeiat ,sentința atacată fiind legală și temeinică.
Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții ale Codului penal, instanța de fond a analizat aplicarea legii mai favorabile conform dispozițiilor art. 6 Cod penal.
În vederea determinării legii penale mai favorabile, instanța de fond a procedat la compararea reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor legi care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv prevederile art. 87 alin 1 din OUG 195/02 precum și prevederile art. 336 alin 1 Cod penal, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.
Astfel instanța de fond a determinat legea mai favorabilă având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare a faptelor săvârșite potrivit OUG 195/2002 și potrivit Codului penal.
Potrivit art. 6 din Codul penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei - (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
Textul legal prevede imperativ când operează reducerea pedepsei închisorii sau amenzii, atunci când intervine o lege mai favorabilă după o hotărâre definitivă de condamnare și până la executarea completă a pedepsei - anume când pedeapsa definitiv aplicată depășește maximul special al pedepsei prevăzute în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.
În această situație, pedeapsa aplicată se reduce până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.
Conform art. 187 C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerate a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Coroborând dispozițiile legale enunțate reiese cu evidență că pedeapsa aplicată prin hotărâre definitivă se reduce în acest caz până la maximul special prevăzut de legea nouă care incriminează fapta în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excede maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai prevăzută de legea nouă. În concluzie, verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6 a unei sancțiuni definitive aplicate, comparația s-a realizat în mod legal de instanța de fond între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă iar reducerea operează numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului special prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai până la maximul special prevăzut de noua lege.
A accepta influența circumstanțelor atenuante la determinarea caracterului mai favorabil al legii penale, în situația cauzelor definitiv judecate, ar echivala cu reluarea procesului de individualizare judiciară a pedepsei în condițiile unei veritabile rejudecări a cauzei într-o procedură jurisdicțională echivalentă contestației la executare.
O astfel de situație impune o trimitere necesară la principiul supremației dreptului, astfel cum este consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la unul din elementele sale fundamentale - securitatea raporturilor juridice - securitate care, astfel cum a fost reglementată se opune repunerii în discuție a unei soluții definitive dată în litigiu și nu sunt admise derogări decât dacă o impun motive serioase și substanțiale, iar în procesul de interpretare și aplicare a legii, judecătorul are obligația de a identifica acel înțeles al normei juridice compatibil nu doar cu voința prezumată a legiuitorului, ci și cu principiile de rang constituțional ori european.
Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile impune reducerea la minimum necesar atingerile aduse autorității de lucru judecat și numai în măsura în care are la bază tot un principiu de natură constituțională cum este principiul legalității pedepsei. Ori, prin dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen., legiuitorul a urmărit respectarea principiului legalității coroborat cu cel al legii penale mai favorabile, în sensul că persoanele condamnate aflate în executarea pedepselor să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special care ar putea fi aplicat acestuia în baza legii noi ținând cont de situația sa juridică corectă.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 425/1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Ș.V și va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Ș. V. împotriva sentinței penale nr. 337/25.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2015.
Președinte, Grefier,
E. B. D. M.
Red./tehn./ DG
2ex./23.03.2015
Jud.fond B. D. M.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 9/2015. Curtea de... | Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 89/2015.... → |
|---|
