Accident de circulaţie. Calitatea asigurătorului în procesul penal.
| Comentarii |
|
Obligativitatea încheierii şi menţinerii valabilităţii contractelor de asigurare. Coexistenţa răspunderii civile delictuale cu răspunderea contractuală a asigurătorului.
Ultimele modificări aduse an. 54 din Legea nr. 136 1995 prin Legea nr. 304 2007 nu sunt de natură să modifice calitatea asigurătorului în cadrul procesului penal. în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejitdicii cauzate prin accidente de autovehicule, astfel încât efectele Deciziei ICCJ nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art 54 alin. 4 şi ale art. 57 din Legea nr 136 1995 privind asigurările şi reasigurările în România referitoare la calitatea în care participă în procesul penal societatea de asigurare. se menţin în continuare.
In cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civila, coexistă răspunderea civilă delictuală, fundamentată pe art. 1357 din Codul civil, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136 1995.
In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, potrivit art. 19 C.proc.penal, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
Art. 57 din Legea nr. 136/1995 modificată de Legea nr. 304/2007
Decizia ICCJ nr. I din 28 martie 2005 Art. 81 Cod penal Art. 1325 Cod civil
Prin sentinţa penală nr. 1243/18.11.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 14415/212/2014 s-au hotărât:
In baza art.386 NCPP schimbă incadrarea juridică in art. 178 alin.l si 2 Cod penal vechi cu aplicarea art. 5 NCP.
„In baza art.178 alin.l si 2 Cod penal vechi cu aplicarea art.5 NCP si art.375 NCPP condamna inculpatul [...] pentru infracţiunea de ucidere din culpa la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art. 81 C.pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani închisoare, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.
în baza art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
în baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.
In baza art.397 NCPP admite in parte acţiunea civila formulată de părţile civile şi obligă inculpatul in solidar cu S C. [...] S.A. la plata sumei de 3000 Euro daune materiale si 3000 Euro daune morale către partea civilă [...], 3000 Euro daune materiale si 3000 Euro daune morale către partea civila [...] si 3000 Euro daune materiale si 3000 Euro daune morale către partea civila [...].
In baza art.274 NCPP obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in sumă de 1000 lei către stat”.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr,16555/P/2011 a fost trimis in judecată inculpatul [...] cercetat în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192, al. 1 şi 2, din C. pen.
In actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 07.09.2011, în jurul orelor 19,00 un echipaj format din lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Constanţa au fost sesizaţi de dispecerat cu privire la faptul că pe bulevardul Aurel Vlaicu din mun. Constanţa s-a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a unei persoane şi s-au deplasat la locul indicat. Aşa cum rezultă din cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 07.09.2011, orele 23,00, evenimentul rutier a fost produs de autoturismul marca [...], cu numărul de înmatriculare [...], proprietatea S.C. „[...]", condus de inculpatul [...], identificat pe bulevardul Aurel Vlaicu din Municipiul Constanţa, aproape de axul drumului, orientat spre podul rutier din zona „Dorally" şi numita [...], în vârstă de 75 de ani, în calitate de pieton, care se angajase în traversarea străzii.
In urma impactului victima a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru acordarea de îngrijiri medicale, unde în aceeaşi zi a decedat. Conducătorul autovehiculului a rămas la fata locului, asistând la cercetările efectuate de poliţişti. Rezultatul testării cu aparatul etilotest a inculpatului [...], în prezenţa martorului asistent [...], a fost negativ, aspect confirmat şi de B.A.T.A. nr. 1259/A2/20.10.2011, emis de S.M.L. Constanţa. Conform notei de constatare tehnică din 08.09.2011 autoturismul implicat în evenimentul rutier era corespunzător circulaţiei pe drumurile publice.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 562/A3/2011 emis la data de 29.09.2011 de către SJML Constanţa, moartea numitei [...] a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecutivă unei rupturi de hil pulmonar drept cu hemotorax masiv drept. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi au legătură directă cu cauza morţii.
Potrivit B.A.T.A. nr. 1081/A12 din 12.09.2011, emis de S.J.M.L. Constanţa, în proba de sânge analizată, recoltată numitei [...] la ora 20,35 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, în vederea stabilirii alcoolemiei, nu s-a constatat alcool.
Martorul ocular [.. .] a precizat că în ziua de 07.09.2011, în jurul orei 20,00, se afla pe b-dul Aurel Vlaicu, în zona restaurantului „[...]", la aproximativ 10-15 metri de trecerea pentru pietoni, care nu era marcată, dar era pre-semnalizată şi semnalizată corespunzător. Pe bulevardul Aurel Vlaicu traficul era moderat, vizibilitatea specifică zilei şi carosabilul uscat, iar la un moment dat a observat că de pe trotuarul cu Complexul „[...]" s-a angajat în traversarea străzii, o femeie în vârstă, care avea o sacoşă în mână şi o poşetă pe umăr. Victima a parcurs jumătate din lăţimea drumului, iar în momentul în care a ajuns la axul străzii a avut o ezitare, în sensul că a mers mai încet, pentru că a observat că din partea ei dreaptă venea în viteză o autoutilitară de culoare albă, inscripţionată „Transport Agabaritic", cu benzi portocalii.
In acel moment, autospeciala a acroşat pe victimă, care a fost proiectată în aer şi a căzut la aproximativ 1 metru de bordură, orientată cu picioarele către axul drumului, fără ca şoferul să schiţeze vreun gest de evitare a pietonului. După accident, conducătorul auto a coborât din maşină vorbind la telefon şi a aşteptat sosirea poliţiei rutiere.
Martorul [...] a declarat că în ziua respectivă, în jurul orei 20.00, se afla la prietenul său într-un apartament situat la etajul 4 în blocul [...], ..., pe bulevardul Aurel Vlaicu, când a auzit un zgomot specific unui accident rutier. înainte de a coborî să vadă ce s-a întâmplat, a observat din apartament o femeie în vârstă, întinsă pe carosabil în zona marcajului pietonal, lângă bordură, pe sensul de mers către cartierul km 4-5, cu picioarele orientate spre axul drumului. Tot de la etaj a observat lângă victimă un bărbat, care se ţinea cu mâinile de cap, iar pe partea carosabilă era oprită o autospecială. în jur, erau împrăştiate o geantă, şi o sacoşă. După ce a coborât, a observat că în apropierea locului unde se afla căzută femeia se aflau un batic şi pete de sânge. Afară era încă lumină, carosabilul uscat, iar drumul în zonă era proaspăt asfaltat, însă marcajul pietonal nu era refăcut, deşi existau indicatoare de presemnalizare şi semnalizare a trecerii pentru pietoni pe ambele sensuri.
Inculpatul [...] a declarat că la data de 07.09.2011, în jurul orei 20,00 conducea autoturismul marca [...], cu numărul de înmatriculare [...], proprietatea S.C. „[...]", pe bulevardul Aurel Vlaicu, dinspre zona „Anda" către zona complexului „Dorally Mall", rulând cu o viteză de aproximativ 50 km/h, în condiţii de vizibilitate redusă, trafic moderat şi carosabil uscat. La un moment dat, a observat o femeie, care se angajase în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni şi pe care a acroşat-o cu partea dreaptă a maşinii, după ce a frânat şi a încercat zadarnic evitarea acesteia.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că „lipsa marcajelor longitudinale din zona accidentului şi lipsa marcajului transversal „trecere pentru pietoni" au favorizat producerea accidentului", „viteza cu care autoturismul rula în pre-momentul accidentului a fiind de 46,76 km/h", stabilind că „starea de pericol a apărut în momentul în care pietonul a apreciat că accidentul „nu putea fi evitat de conducătorul auto prin frânare deoarece timpul care-i era necesar pentru oprire, de 3,04 s, era mai mare decât timpul necesar de care a dispus pentru a realiza acest lucru, care a fost de 1,93 s", arătând că accidentul „putea fi evitat dacă conducătorul auto aprecia corect situaţia creată în trafic şi acorda prioritate pietonului aflat pe sensul său de traversare".
Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de expertul [...], la data de 27.07.2012, referitoare la întrebările relevante cauzei, s-a reţinut că „viteza de impact a autoutilitarei pentru ipoteza în care victima ar fi fost acroşată în locul unde s-a identificat punga din plastic, având în vedere că petele de sânge marchează poziţia finală a acesteia, a fost de 40,66 km/h", „locul producerii impactului între autovehicul şi pieton s-a produs cu 3,8 metri înainte de indicatorul trecere pentru pietoni de pe sensul spre podul Dorally", iar „locul unde a căzut victima fiind la 5,0 metri după indicator".
La data de 04.12.2012 s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare auto, finalizată prin raport, la data de 24.07.2013, de către expertul ing. [...], din cadrul Biroului de Expertize Judiciare Constanţa.
Potrivit concluziilor noului raport de expertiză, referitoare la întrebările relevante cauzei, s-a reţinut că „viteza de deplasare a autospecialei în pre-momentul impactului a fost de 62 - 65 km/h", iar „locul producerii impactului între autovehicul şi pieton, raportat la indicatoarele de semnalizare a trecerii de pietoni, se afla la 0,8 - 0,9 m după indicatorul trecere pentru pietoni", stabilind că „starea de pericol a fost generată de către conducătorul autospecialei, care nu a redus corespunzător viteza la întâlnirea indicatorului de presemnalizare trecere pentru pietoni şi la indicatorul trecere pentru pietoni nu a mai putut opri pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare". Expertul a apreciat a determinat/favorizat producerea accidentului", arătând că „posibilităţile de evitare au aparţinut conducătorului autospecialei, care era obligat să reducă viteza de deplasare la întâlnirea indicatorului de presemnalizare trecere pentru pietoni şi să acorde prioritate de trecere pietonului".
Organul de urmărire penala arata ca in cazul de faţă, fiind prezente cele două indicatoare, de semnalizare şi presemnalizare trecere pietoni, semnificaţia acestora trebuia respectată chiar în lipsa marcajului pietonal.
Pentru a urmări utilitatea mijloacelor de semnalizare rutieră se impune analiza rolului funcţional al fiecăreia în parte.
Organul de urmărire penala mai menţionează că marcajul se adresează în principal pietonului, cu rol de orientare şi de ghidare a acestuia şi doar în mod secundar conducătorilor de autovehicule, în măsura în care marcajul pietonal este vizibil acestora.
Conform art. 81, alin. 3, din OUG nr. 195/2002-rep., „marcajul transversal constând din linii paralele cu axul drumului indică locul pe unde pietonii trebuie să traverseze drumul".
In lipsa vizibilităţii marcajului pietonal (lucru posibil şi din cauze naturale predictibile, de ex.: ploaie, întuneric, zăpadă), pentru avertizarea din timp a conducătorilor auto se efectuează semnalizarea pe verticală, cu indicatoare a acestor locuri de traversare, mijloc adresat cu precădere traficului rutier.
Semnalizarea rutieră (cap. IV din R.OUG nr. 195/2002-rep.,) în sens larg cuprinde atât indicatoarele de semnalizare, cât şi cele de presemnalizare (avertizare).
Potrivit art. 66, alin. 3 şi 4 din R.OUG nr. 195/2002-rep., „Semnificaţia indicatorului de avertizare începe din locul unde este amplasat. Indicatoarele de avertizare se instalează înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum 50 metri în localităţi..."
In cazul de faţă indicatorul „Presemnalizare trecere pietoni" avertiza conducătorii auto despre apropierea de locul periculos.
Faţă de prevederile legale menţionate, în condiţiile existenţei unei asemenea avertizări, organul de urmărire penala apreciaza ca nu se mai poate invoca prin urmare caracterul imprevizibil al prezenţei unui pieton în zona carosabilă, iar conducătorul auto nu mai poate invoca surprinderea sa de apariţia neaşteptată a pietonului aflat în traversarea străzii.
Inculpatul [...] a recunoscut comiterea faptei, iar martorii audiaţi în cauză au confirmat situaţia de fapt.
La data de 15.09.2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii invinuirii.
Analizând probele administrate in faza de urmărire penală prezentate mai sus, instanţa constată că sunt dovedite existenţa infracţiunii şi săvârşirea sa cu vinovăţie de către inculpat.
Potrivit concluziilor noului raport de expertiză efectuat de dl expert [...], s-a reţinut că „viteza de deplasare a autospecialei în pre-momentul impactului a fost de 62 - 65 km/h", iar „locul producerii impactului între autovehicul şi pieton, raportat la indicatoarele de semnalizare a trecerii de pietoni, se afla la 0,8 - 0,9 m după indicatorul trecere pentru pietoni", stabilind că „starea de pericol a fost generată de către conducătorul autospecialei, care nu a redus corespunzător viteza la întâlnirea indicatorului de presemnalizare trecere pentru pietoni şi la indicatorul trecere pentru pietoni nu a mai putut opri pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare". Expertul a apreciat a determinat/favorizat producerea accidentului", arătând că „posibilităţile de evitare au aparţinut conducătorului autospecialei, care era obligat să reducă viteza de deplasare la întâlnirea indicatorului de presemnalizare trecere pentru pietoni şi să acorde prioritate de trecere pietonului".
Prin urmare, fapta inculpatului [...] care, la data de 07.09.2011, în jurul orelor 19,55, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare [...] pe bulevardul Aurel Vlaicu din Municipiul Constanţa şi ajungând în dreptul blocului [...], a surprins şi a accidentat pe trecerea de pietoni pe numita [...], care a decedat ulterior, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr. 562/A3/201129.09.2011 emis de SJML Constanţa - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. 1 şi 2, din C. pen.
Având in vederea limitele de pedeapsă, cât şi instituţia modalităţii de executare a pedepselor, instanţa constată că legea penala mai favorabila inculpatului este legea veche, motiv pentru care in baza art.386 NCPP va schimba incadrarea juridica in art.178 alin.l si 2 Cod penal vechi cu aplicarea art. 5 NCP. La individualizarea pedepsei instanţa va face aplicarea criteriilor legale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa, gradul de pericol social ridicat al faptei savarsite, persoana inculpatului care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale si a aratat ca a incercat sa repare cat a putut prejudiciul si nu poate sa aprecieze cu privire la sumele solicitate de părţile civile, dar nu se opune”.
în termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, părţile civile [...], [...], [...] şi inculpatul [...], criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în raport de motivele cuprinse detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 408 C. proc. pen., Curtea constată că apelul formulat de către apelantul asigurător SC [...] SA este fondat iar apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, părţile civile [...], [...], [...] şi apelantul inculpatul [...] sunt nefondate.
Prin sentinţa penală nr. 1243/18.11.2014 a Judecătoriei Constanţa s-a dispus condamnarea inculpatului [...] sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de rt. 178 alin 1 şi 2 C.penal cu aplicarea art. 5 C.penal şi art 375 C.penal.
S-a reţinut în sarcina inculpatului [...] faptul că, la data de 07.09.2011, în jurul orelor 19,55, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare [...] pe bulevardul Aurel Vlaicu din Municipiul Constanţa şi ajungând în dreptul blocului [...], a surprins şi a accidentat pe trecerea de pietoni pe numita [...], care a decedat ulterior, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr. 562/A3/201129.09.2011 emis de SJML Constanţa.
Reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea apelată prin prisma faptului că instanţa de fond nu a dispus obligarea solidară a părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, deşi a dispus obligarea, în solidar cu inculpatul [...], la repararea pagubei.
în acest sens, s-a învederat faptul că noile norme de procedură extind răspunderea părţii responsabile civilmente şi pe tărâm contractual astfel că asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal iar obligaţia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie stabilită şi în sarcina acestuia, în solidar cu inculpatul.
Curtea constată că ultimele modificări aduse art. 54 din Legea nr. 136/1995 prin Legea nr. 304/2007 nu sunt de natură să modifice calitatea asigurătorului în cadrul procesului penal, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule, astfel încât, efectele Deciziei nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art 54 alin 4 şi ale art 57 din Legea nr 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România referitoare la calitatea în care participă în procesul penal societatea de asigurare, se menţin în continuare.
în acest sens, dispoziţiile legale care au format obiectul deciziei 1/2005 a ICCSJ (art 54 alin 4 din Legea nr 136/1995: încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane păgubite şi asigurători se dă: a) de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art, 58. pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie şi avizare de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă; b) de către persoana fizică sau de reprezentantul legal al persoanei juridice păgubite, după caz, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător în dublu exemplar; art. 57 din Legea nr 136/2005: Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele deţinute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin Biroul asigurătorilor de autovehicule din România, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2) se regăsesc în art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 304/2007.
Astfel, potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/2005 : despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligapei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienp forţap.
Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2.”
Aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. 1/2005, dispoziţiile legale anterior menţionate sunt instituite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulaţie, ceea ce impune obligativitatea încheierii si menţinerii valabilităţii contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice si juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au in proprietate.
în aceste limite s-a prevăzut, prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 (actualul 54 alin. 1 din Legea nr. 136/2005), ca drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Se constată că prin dispoziţiile legale ce reglementează asigurările si reasigurările în România s-a urmărit a limita poziţia procesuala a societăţii de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente garanţii de apărare atât in nume propriu, cat si prin subrogare în drepturile asiguratului.
De asemenea, caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziţiei sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare
Pe cale de consecinţă, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, fundamentată pe art. 1357 din Codul civil, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Constatând că ultimele modificări aduse art. 54 din Legea nr. 136/1995 prin Legea nr. 304/2007 nu au introdus dispoziţii care să modifice calitatea asigurătorului în cadrul procesului penal în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule, efectele Deciziei nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art 54 alin 4 şi ale art 57 din Legea nr 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România referitoare la calitatea în care participă în procesul penal societatea de asigurare se menţin în continuare.
Având în vedere aceste considerente, va fi respins apelul Ministerului Public privind obligarea asigurătorului SC [...] SA în solidar cu apelantul inculpatul [...] la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat întrucât nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, conform art. 274 alin. 3 C.proc.penală.
în ceea ce priveşte critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate apelantului inculpat [...], potrivit art. 72 C. pen., individualizarea judiciară a pedepsei se va realiza în raport cu dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Criteriile menţionate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului şi funcţiilor pedepsei. Stabilirea circumstanţelor de comitere a faptelor şi a urmărilor produse, precum şi a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate şi analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reţinerea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante judiciare.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului [...] se are în vedere natura infracţiunii comise şi valoarea socială fundamentală încălcată prin comiterea infracţiunii (dreptul la viaţă), faptul că în dinamica producerii accidentului rutier culpa aparţine în exclusivitate inculpatului [...] care nu a redus viteza de deplasare la întâlnirea indicatorului de presemnalizare pentru trecere de pietoni şi nu a acordat prioritate de trecere pietonului, consecinţele infracţiunii comise, victima [...] fiind transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru acordarea de îngrijiri medicale, însă a decedat în aceeaşi zi.
Se are în vedere şi faptul că inculpatul [...] este necunoscut cu antecedente penale şi a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse principale de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 81 C. penal este de natură să realizeze scopul preventiv şi educativ al pedepsei, nefiind identificate elemente de circumstanţă de natură să micşoreze cuantumul pedepsei principale.
în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, potrivit art. 19 C.proc.penal, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
Părţile civile [...], [...] şi [...] au solicitat acordarea de 1.000.000 euro în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR reprezentând daune morale şi câte 10000 euro, în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR reprezentând daune morale.
Prin încheierea de autentificare nr. 649/03.09.2011 a BNP [...], părţile civile [...], [...] şi [...] au declarat faptul că au primit de la [...], la data autentificării prezentei declaraţii, suma de 11000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului de maşină soldat cu decesul numitei [...].
De asemenea, părţile civile şi [...] au menţionat că nu se vor constitui părţi civile în
procesul penal şi nu vor avea alte pretenţii cu privire la fapta anterior menţionată şi nu doresc tragerea la răspundere penală a numitului [...].
Cu toate că au fost date aceste declaraţii autentificate, părţile civile [...], [...] şi [...] s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.
Prima instanţă a acordat despăgubiri către aceste părţi civile fără a face nici un fel de referire la existenţa declaraţiilor notariale prin care numiţii [...], [...] şi [...] declarau că nu mai au pretenţii, de nici o natură, de la inculpatul [...].
Declaraţiile autentificate date de părţile civile au caracterul unor acte juridice unilaterale, supuse regulilor prevăzute de Noul Codul Civil, în vigoare la data formulării declaraţiilor.
în art. 1325 cod civil se prevede că dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale, dacă prin lege nu se prevede altfel. în art. 1167 Cod civil se prevede că toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol, iar regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale.
Părţile civile [...], [...] şi [...] îndeplineau condiţiile pentru a putea încheia în nume propriu un contract, conform art. 1179 Cod civil, deci şi pentru un act juridic unilateral.
în condiţiile în care părţile civile [...], [...] şi [...] au declarat în mod valabil că au fost despăgubite integral, în raport de prejudiciile produse prin decesul numitei [...], prima instanţa trebuia să ia în considerare manifestarea de voinţă valabilă a acestor trei părţi civile, să constate că prejudiciul a fost acoperit, astfel că nu mai putea să acorde despăgubiri civile pentru prejudicii integral acoperite.
Este lipsit de consecinţe juridice eventuala manifestare de voinţă a inculpatului [...] în cadrul procesului penal de a despăgubi părţile civile, având în vedere, pe de o parte, încheierea de autentificare nr. 649/03.09.2011 a BNP [...], din care rezultă că părţile civile [...], [...] şi [...] au declarat faptul că au primit de la [...] suma de 11000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului de maşină soldat cu decesul numitei [...] şi au menţionat că nu vor avea alte pretenţii cu privire la fapta anterior menţionată iar, pe de altă parte, eventualele despăgubiri putând fi acordate de inculpat în afara procesului penal.
Părţile civile prin apărător, au solicitat obligarea asigurătorului SC [...] SA la despăgubiri, menţionând că nu este relevantă de poziţia exprimată de acesta şi chiar dacă nu a fost parte în contract.
Alături de considerentele anterior menţionate, vor fi înlăturate apărările formulate, având în vedere principiul relativităţii efectelor contractului, în sensul că acesta produce efecte numai între părţile contractului, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, Curtea constată că acordul de voinţă al părţilor cu intenţia de a produce efecte juridice este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract. în schimb, terţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a cere executarea acestuia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 421 pct.l lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 1243/18.11.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 14415/212/2014, ca nefondat.
în baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
In baza art.421 pct.l lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de către apelanţii părţi civile [...], [...] Şi [...] şi apelantului inculpat [...], împotriva sentinţei penale nr. 1243/18.11.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, ca nefondate.
In baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe apelanţii părţi vătămate şi apelantul inculpat la plata sumei de câte 300 lei, fiecare cheltuieli judiciare către stat.
In baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelantul asigurător SC [...] SA, împotriva sentinţei penale nr. 1243/18.11.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Va desfiinţa în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
în baza art. 25 alin.l Cod procedură penală rap. la art.22 alin.l cod procedură penală va respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de părţile civile [...], [...] şi [...].
Va înlătura din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare prezentei decizii şi menţine celelalte dispoziţii.
Decizia penală nr. 260/P/27.03.2015 Judecător redactor Cătălin Jigău
| ← Accident de circulaţie. Părăsirea locului producerii... | Infracţiuni la regimul rutier. Concurs de infracţiuni.... → |
|---|
