Concurs de infracţiuni rutiere. Executarea pedepsei în închisoare
| Comentarii |
|
Din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea constată că legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969, având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art.34 alin.l lit.b) cod penal 1968 nu este obligatoriu, şi raportat la faptul că art. 39 alin. 1 lit.b) cod penal în vigoare din data de 01.02.2014prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Potrivit art. 15 alin. 1,2 din Legea nr. 187/2012:
„(I) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în rigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este ce! prevăzut de Codul venal din 1969
In ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, se constată că se impune executarea în regim de detenţie, raportat la cuantumul pedepsei rezultante, la perseverenţa infracţională a inculpatului şi la Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii.
Art. 8 7 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată Art.15 alin. 1,2 din Legea nr. 187/2012 Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011
Constată că prin sentinţa penală nr. 1063 din data de 15.10.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 35107/212/2013, s-a hotărât:
„în baza art. 86 alin.l din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal vechi și art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 8 luni închisoare.
In baza art.39 alin.l Cod penal contopeşte pedeapsa de 8 luni cu pedeapsa anterioara de 1 an și 6 luni, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni inchi soare.
In baza art.87 alin.l din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamna inculpatul [...] la pedeapsa de 8 luni inchi soare.
In baza art.39 alin.l Cod penal contopeşte pedeapsa de 8 luni cu pedeapsa anterioara de 1 an și 6 luni, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni inchi soare.
In baza art.33 lit.a şi art.34 alin.l lit.b Cod penal vechi contopeşte cele doua pedepse cu inchisoarea și aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni inchi soare.
In baza art. 83 Cod penal vechi revocă suspendarea condiţionată pronunţată prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 şi dispune executarea in intregime a pedepsei de 1 an și 6 luni inchisoare care nu se contopeşte cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni inchisoare aplicata pentru infracţiunile savarsite ulterior, inculpatul urmând sa execute in total 3 ani și 2 luni inchisoare.
Pedeapsa se va executa in regim de detenţie potrivit art.57 Cod penal vechi.
In baza art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua și lit.b C.penal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 13 august 2013, în jurul orelor 1.20, organele de poliţie aflate în patrulare s-au sesizat din oficiu despre împrejurarea că de pe strada Decebal spre strada Tomis, apoi pe strada Stadionului rula autoturismul marca pe Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare [...], iar pentru că în cartierul respectiv era de notorietate că există mai mulţi deţinători de autovehicule care nu au permis de conducere, au efectuat semnal regulamentar de oprire prin folosirea semnalelor acustice şi luminoase de pe autospeciala de serviciu. Iniţial conducătorul auto a oprit autoturismul în zona stadionului vechi, însă când lucrătorii de poliţie s-au apropiat, autoturismul s-a pus din nou în mişcare circa 100 de metri spre intersecţia străzilor Pădurii şi Munteniei. A oprit din nou, iar când agenţii de poliţie i-au solicitat documentele, conducătorul auto a refuzat să se legitimeze, aşa că a fost nevoie să fie condus la sediul postului de poliţie, mai ales că era şi incoerent în vorbire. La sediu conducătorul auto a fost identificat ca fiind învinuitul [...], iar la verificarea bazei electronice de date s-a constatat că acesta nu figura ca deţinător de permis de conducere, aspect confirmat ulterior şi prin adresa nr.51578/06 septembrie 2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatricularea Vehiculelor Constanţa. Pe de altă parte, întrucât emana halenă alcoolică, în prezenţa martorului asistent [...], învinuitului i s-a cerut să se supună testării cu etilotestul Drager, însă a refuzat, astfel că a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde i s-au recoltat o probă sânge la orele 0223 şi una de urină, învinuitul refuzând recoltarea celei de-a doua probe de sânge, aspect consemnat în buletinul de examinare clinică. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.l 110/A12/14 august 2013 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa rezultă că în proba biologică recoltată de la învinuit a fost decelată o alcoolemie de 2,40 g%o, testul de urină fiind negativ în privinţa consumului de substanţe psihotrope.
Inculpatul [...] a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, iar în seara zilei de 12 august 2013 a consumat băuturi alcoolice, circa trei fiole de vin în trei inşi, la locuinţa unui prieten din comuna Mihail Kogălniceanu şi când a fost depistat intenţiona să se deplaseze cu autoturismul concubinei sale la locuinţa altui prieten din aceeaşi localitate, fiind oprit în trafic după ce a condus circa 300 de metri şi după ce a încercat să scape de urmărirea maşinii de poliţie pe mai multe străzi.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.
în dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a criticat individualizarea judiciară a pedepselor aplicate şi tehnica de contopire şi cumulare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se aplicarea unor pedepse just dozate pentru săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 86 şi art. 87 din OUG 195/2002, respectiv conducere fără permis şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 2,40 gr %o, să opereze concursul de infracţiuni o singură dată, iar în urma revocării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 218 din 25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa tot pentru comiterea infracţiunilor de conducere Iară permis şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică, să se adauge la pedeapsa rezultantă pe care instanţa urmează a o stabili pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare astfel cum prevede art. 83 Cod penal care nu se contopeşte, ci trebuie adăugată aritmetic.
La termenul din data 26.02.2015, inculpatul [...] nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, deşi a fost legal citat, inculpatul primind personal citaţia.
In apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat, pentru următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
în acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în
cauză:
proces verbal de oprire în trafic a învinuitului şi de constatare a infracţiunilor reţinute în sarcina sa;
proces verbal de verificare în baza de date a situaţiei juridice a învinuitului în evidenţele posesorilor de permise de conducere;
adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatricularea Vehiculelor Constanţa privind inexistenţa permisului de conducere al învinuitului;
proces verbal de constatare al refuzului învinuitului de a fi testat cu aparatul alcootest tip Drager;
proces verbal de recoltare a unei probe de sânge, a unei probe de urină şi de consemnare a refuzului de a se supune recoltării celei de-a doua probe de sânge, cu aducerea la cunoştinţă a consecinţelor unui astfel de refuz;
buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare, cerere de analiză, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie;
rezultatul testului de urină pentru substanţe psihotrope;
declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei.
Curtea mai reţine, în acelaşi sens, că la termenul de judecată din data de
22.09.2014 din faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că înţelege să beneficieze de dispoziţiile prev. de art.375 şi art.396 alin. 10 cod procedură penală, în sensul că a recunoscut în totalitate fapta care i s-a reţinut în sarcină prin actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Curtea constată de altfel că motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa nu vizează modalitatea de reţinere a stării de fapt de către prima instanţă, ci doar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului şi procedeul de contopire şi cumulare a pedepselor aplicate inculpatului.
încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului care în noaptea de 13 august 2013, în jurul orei 1.20 a fost depistat de organele de poliţie conducând pe drumurile publice din comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare [...], deşi nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule şi avea o alcoolemie de 2,40 g %o de alcool pur în sânge întruneşte elementele constituitive ale infracţiunilor prev. de art.86 alin.l şi de art.87 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 rep., ambele cu aplic, art.33 lit.b cod penal 1969 şi art.37 lit.a cod penal.
Curtea reţine însă că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea „lex tertia”.
în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.
în acest sens, Curtea reţine următoarele:
- infracţiunea prev. de art.87 alin.l din OUG nr. 195/2002 republicată este sancţionată cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin art.336 alin.l cod penal în vigoare din 01.02.2014 însă sub aspect sancţionator incriminarea actuală este mai favorabilă deoarece prevede şi sancţiunea alternativă a amenzii pe lângă sancţiunea închisorii în aceleaşi limite, respectiv de la 1 an la 5 ani;
- infracţiunea prev. de art.86 alin.l din OUG nr. 195/2002 republicată este sancţionată cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin art.335 alin.l cod penal în vigoare din 01.02.2014 şi este sancţionată în mod identic, respectiv cu închisoare de la 1 an la 5 ani;
- dispoziţiile art.3201 alin.7 cod procedură penală 1969 se regăsesc în dispoziţiile art.396 alin. 10 cod de procedură penală în vigoare din 01.02.2014.
Raportat la circumstanţele reale de comitere a faptelor, la gradul ridicat al alcoolemiei (2,40 %o g/1), la circumstanţele personale ale inculpatului (are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni de furt calificat şi de tâlhărie comise în minorat dar şi în majorat - tot la regimul rutier), Curtea apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse constând în amendă pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.l din OUG nr. 195/2002 republicată.
în consecinţă, Curtea constată că limitele speciale de pedeapsă ale închisorii pentru cele două infracţiuni sunt identice în incriminarea acestora prin OUG nr.195/2002 republicată şi în incriminarea prin codul penal în vigoare din 01.02.2014.
Din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea constată că legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969, având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art.34 alin.l lit.b) cod penal 1968 nu este obligatoriu, şi raportat la faptul că art. 39 alin. 1 lit.b) cod penal în vigoare din data de
01.02.2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Curtea mai reţine că starea de recidivă prev. de art.37 lit.a) cod penal 1969 stabilită raportat la o hotărâre penală definitivă anterior datei de 01.02.2014 prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei este sancţionată în mod identic, respectiv prin revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei potrivit art.83 cod penal 1969, având în vedere dispoziţiile art.15 alin.l,2 din Legea nr. 187/2012.
în consecinţă, Curtea constată că legea penală mai favorabilă, în aplicarea globală a legii, constă în dispoziţiile penale anterioare datei de 01.02.2014.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi constată că instanţa de fond nu a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpatului.
Prin urmare, Curtea constată că se impunea aplicarea unor pedepse constând peste minimele speciale de câte 8 luni închisoare (după reducerea cu 1/3 potrivit art.396 alin. 10 cod procedură penală) pentru cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului în prezenta cauză.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 1063 din data de 15.10.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 35107/212/2013, va desfiinţa sentinţa apelată şi, rejudecând, va majora pedepsele aplicate inculpatului [...]:
- de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin.l din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal 1969, art.375 cod procedură penală şi art.5 cod penal,
- de la 8 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.l din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal 1969, art.375 cod procedură penală şi art.5 cod penal.
Curtea constată că apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa este întemeiat şi sub aspectul procedeul de contopire şi cumulare a pedepselor aplicate inculpatului.
Astfel, Curtea reţine că art.15 alin. 1,2 din Legea nr. 187/2012 prevede că:
„(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.(l), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
în consecinţă, Curtea constată că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea art.39 alin. 1 Cod penal 1969 şi a contopit fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului pentru prezentele fapte cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, în loc să facă aplicarea prev. art.83 cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare, şi adăugarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la fiecare dintre cele 2 pedepse aplicate pentru infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar.
Faţă de aspectele expuse mai sus, în baza art.15 alin. 1, 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art.83 cod penal 1969, Curtea va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 18.03.2011 prin nerecurare, şi va adăuga această pedeapsă la fiecare dintre cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, rezultând pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare.
în baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969 şi cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va contopi pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare stabilite prin prezenta, inculpatul [...] executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, Curtea constată că se impune executarea în regim de detenţie, raportat la cuantumul pedepsei rezultante, la perseverenţa infracţională a inculpatului şi la Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii prin care s-a stabilit că:
“1. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita in cazul săvârşirii in cursul termenului de incercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urma pedepse, chiar și in cazul indeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.
2. Suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici in ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.”
Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţe apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
în baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Decizia penală nr. 198/P/03.03.2015 Judecător redactor Dan Iulian Năstase
| ← Sustragere componente ale vagoanelor date spre casare. Furt... | Contestaţie. Verificare măsuri preventive în procedura de... → |
|---|
