ICCJ. Decizia nr. 83/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 83/2009
Dosar nr. 7179/1/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC L.M.C. SRL a formulat plângere penală împotriva magistratului T.C.M. - judecător la Curtea de Apel Bucureşti, invocând prejudicierea sa prin sentinţa civilă nr. 3576 din 31 octombrie 2001 pronunţată în Dosarul civil nr. 4394/2001 al Judecătoriei Alexandria de către intimat, susţinând că, pe parcursul judecării cauzei, magistratul ar fi comis, cu ştiinţă, o serie de nereguli procedurale în scopul pronunţării unei hotărâri nelegale.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluţia nr. 1331/P/2006 din 01 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) şi g) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.C.M., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen., întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi magistrat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus şi faţă de T.C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în încălcarea unor dispoziţii procedurale, la care se face referire în cuprinsul rezoluţiei, precum şi a unor dispoziţii imperative privind taxele de timbru prevăzute în Legea nr. 146/1997.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. s-a constatat, de asemenea, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspect subiectiv conturându-se existenţa vinovăţiei în forma intenţiei indirecte.
S-a reţinut că prin inserarea în hotărâre a unor împrejurări nereale privind aspecte care pot atrage nulitatea, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul T.C.M. care a susţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen. şi a susţinut că, în caz contrar, s-ar institui o practică conform căreia judecătorii ale căror hotărâri sunt modificate de instanţele de control judiciar, sunt autori ai infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar magistraţii care confirmă o procedură de citare prin semnarea unei hotărâri judecătoreşti şi care se dovedeşte ulterior a nu fi fost legal îndeplinită, sunt autori ai infracţiunii de fals intelectual.
Petiţionarul a mai invocat şi împrejurarea că Primăria Alexandria ar fi avut calitatea şi interesul de a se plânge cu privire la neregularitatea îndeplinirii procedurii de citare, ceea ce însă nu s-a întâmplat şi mai mult decât atât a renunţat expres la calea de atac împotriva hotărârii, achiesând astfel la soluţia pronunţată.
Prin rezoluţia nr. 8153/4945/II/2/2008 din 15 august 2008, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiată, plângerea constatând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. faţă de petiţionar pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. este temeinică şi legală.
S-a argumentat în sensul că hotărârea pronunţată de petiţionar, în calitatea sa de judecător, cuprinde menţiuni false privind împrejurări esenţiale referitoare la îndeplinirea unor condiţii de legalitate, aspecte care conturează infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.
S-a reţinut, de asemenea că în cauză au existat indicii temeinice referitoare la existenţa infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constatându-se că pe parcursul soluţionării respectivei cauze de către petent, au fost încălcate în mod sistematic norme de procedură care reglementează activitatea de judecător, care au avut ca efect pronunţarea unei hotărâri vădit netemeinice şi nelegale.
Pe de altă parte, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. şi respectiv pentru cea prevăzută de art. 246 C. pen., dar şi prevederile referitoare la prescripţia răspunderii penale s-a apreciat că în mod corect s-au aplicat în cauză dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală nemaiputând fi pusă în mişcare.
Nemulţumit de soluţie petiţionarul T.C.M. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., criticând rezoluţia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul neînceperii urmăririi penale dispuse în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen.
Petentul a invocat interesul său legitim de a formula plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen. şi a reiterat, pe fond, criticile invocate în plângerea adresată procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând, în esenţă, admiterea plângerii sale, desfiinţarea în parte a rezoluţiei atacate şi, în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., reţinerea cauzei spre judecare şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Cât priveşte admisibilitatea plângerii, Înalta Curte constată că potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. (...) persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (..) la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din examinarea prevederilor art. 2781 C. proc. pen., rezultă că titularul plângerii nu este doar persoana vătămată, dar şi orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluţia atacată.
În cauză, faţă de petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar petentul a înţeles să atace cu plângere soluţia adoptată, considerându-se vătămat în drepturile sale prin reţinerea acestui temei, în condiţiile în care apreciază că neînceperea urmăririi penale ar fi trebuit fi dispusă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite, în opinia sa, elementele constitutive ale infracţiunilor imputate.
Interesul reţinerii unui corect temei al neînceperii urmăririi penale nu poate fi contestat de plano, petiţionarul în cauza de faţă fiind interesat să se constate lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor respective şi adoptarea unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care, în opinia sa, nu există dovezi concludente sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor imputate.
Cererea petentului de a se aplica dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., în sensul desfiinţării în parte a rezoluţiei atacate, reţinerii cauzei spre judecare şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu poate fi însă primită. Prin aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., în cauză s-ar ajunge la agravarea situaţiei petentului în propriul demers judiciar (acesta devenind inculpat), în condiţiile în care şi procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen. îi este aplicabil principiul non reformatio in peius.
Aşa fiind, soluţia care ar putea fi adoptată de către instanţă, în măsura în care s-ar dovedi întemeiată, ar fi doar admiterea plângerii şi schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale, în baza art. 21 din Constituţia României, în condiţiile în care dispoziţiile codului de procedură penală nu prevăd, în mod expres, posibilitatea pentru instanţă de a proceda astfel.
Pe fond însă plângerea formulată de petentul T.C.M. este nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că deşi în practicaua sentinţei civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, pronunţată de către magistratul judecător T.C.M. s-a consemnat că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită şi acţiunea civilă a fost timbrată potrivit legii, indicându-se şi sumele achitate, respectiv 3.000 lei timbru judiciar şi 300.000 lei taxă judiciară de timbru, în realitate acţiunea nu era timbrată, iar procedura de citare cu Primăria Alexandria nu era îndeplinită la data pronunţării.
Ca urmare, constatându-se că hotărârea cuprinde menţiuni neconforme cu realitatea şi care vizează condiţii de legalitate necesar a fi fost îndeplinite la momentul judecăţii, Parchetul a reţinut, în mod corect, că în cauză s-a conturat infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.
Pe de altă parte s-a mai reţinut că în strânsă legătură cu infracţiunea de fals intelectual s-au constatat şi indicii privind existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în încălcările sistematice ale normelor de procedură care reglementează judecata.
S-a concluzionat în mod întemeiat că soluţionarea unei cereri de chemare în judecată netimbrată, deşi în hotărâre s-a consemnat contrariul, admiterea în probaţiune a unor înscrisuri reprezentând copii necertificate a căror conformitate cu originalul s-a dovedit discutabilă reprezintă acţiuni ale petiţionarului, care au avut ca efect pronunţarea unei hotărâri nelegale.
Relevante în cauză sub aspectul situaţiei de fapt sunt şi actele existente în Dosarul penal nr. 749/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman din care rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului aflat în discuţie în litigiul dedus judecăţii petiţionarului, aparţinea SC M. SRL Alexandria, care deţine şi autorizaţia de construcţie pentru o moară de grâu.
Aşa fiind, avându-se în vedere situaţia de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză, soluţia dispusă de procuror prin rezoluţia atacată apare ca fiind întemeiată, astfel că plângerea formulată de petiţionar nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.C.M. împotriva rezoluţiei din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 1331/P/2006.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 830/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
